Relaţii personale cu minorul.


RELAŢII  PERSONALE  CU MINORUL.

Legăturile personale cu minorul au ca scop consolidarea

raporturilor afective dintre părintele căruia nu i-a fost încredinţat

spre creştere şi educare copilul şi acesta din urmă.

În realizarea efectivă a acestei legături, trebuie să se ţină

cont şi de durata de timp în care părintele are legături personale

cu minorul şi de interesul manifestat de părinte în acest sens.

(Decizia civilă nr.2121/A-MF din 15 

noiembrie 2004 a Curţii de Apel Piteşti).

Judecătoria a admis acţiunea şi a încuviinţat reclamantului de a

avea legături personale cu copilul la domiciliul său în prima şi a treia

săptămână din lună  de sâmbătă de la orele 9,00, până duminică la orele 18,00,

3 zile în vacanţa de iarnă, când va fi cazul şi 7 zile în vacanţa de vară, când va

fi cazul.

Până când minorul va merge la şcoală, perioada va fi stabilită de

părinţi de comun acord, în timpul verii şi al iernii.

S-a mai stabilit ca minorul să fie prezentat tatălui la domiciliul

pârâtului.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că ambii părinţi au

aceleaşi drepturi şi îndatoriri faţă de copilul minor, iar apropierea tatălui de

copil nu periclitează buna sa educaţie şi siguranţa, întrucât are o vârstă ce-i

permite adaptarea.

Prima instanţă a constatat că stabilirea unei perioade de o lună,

respectiv două săptămâni în perioada de vară şi de iarnă, echivalează cu o

părăsire a mediului în care a crescut.

Apelul reclamantului vizează netemeinicia în ceea ce priveşte

stabilirea perioadei când îl poate lua pe copil vara şi iarna, cu motivarea că

timpul stabilit de judecătorie este insuficient pentru a-şi putea exercita

prerogativele de părinte.

Apelul a fost admis, cu consecinţa schimbării în parte a sentinţei,

în sensul că legătura cu minorul se va realiza la domiciliul tatălui, perioada

stabilită pentru vacanţa de vară fiind mărită la 14 zile şi începe de la prima zi

de vacanţă.

În considerentele deciziei s-a reţinut că legăturile personale cu

minorul au ca scop consolidarea raporturilor efective dintre părintele căruia

nu i-a fost încredinţat spre creştere şi educare copilul şi acesta din urmă.

În realizarea efectivă a acestei legături, trebuie să se ţină cont şi de durata de

timp în care părintele are legături personale cu minorul, de interesul

manifestat de părinte în acest sens, de vârsta copilului, respectiv 5 ani, de

capacitatea sa de a înţelege nevoia legăturilor mai strânse cu tatăl, specifică

vârstei şi sexului.