ACCESIUNEA IMOBILIARA ARTIFICIALA
Stabilirea momentului în care se naste dreptul de accesiune imobiliara artificiala reglementat de articolul 494 din Codul civil. Dreptul de creanta al constructorului; termen de prescriptie, întinderea obligatiei de despagubire.
Dreptul de creanta al constructorului este supus prescriptiei extinctive în termenul general de trei ani, termen ce începe sa curga din momentul realizarii conditiei suspensive, constând în manifestarea de vointa a proprietarului terenului de a prelua constructia realizata de creditor, iar în speta momentul în care s-a notat în cartea funciara constructia litigioasa prezinta relevanta în ceea ce priveste rezolvarea exceptiei privind prescriptia dreptului la accesiune.
Invocând accesiunea, proprietarul terenului este îndatorat, în temeiul îmbogatirii fara justa cauza sa-l despagubeasca pe constructor, constând într-o suma de bani egala cu valoarea materialelor si pretul muncii ori egala cu sporul de valoare a terenului ca urmare a ridicarii constructiei, perspectiva din care solutia instantelor anterioare apare ca fiind nelegala. Astfel, s-a dovedit pe deplin ca recurentul a edificat casa din litigiu, prin urmare, fata de acesta se impunea a se face aplicarea prevederilor art.494 alin.3 din Codul civil, în sensul de a se stabili ca el este titularul unui drept de creanta, având ca temei principiul îmbogatirii fara justa cauza.
Decizia civila nr.2339/7.12.2010-R
Dosar nr.293/833/2005
Prin Sentinta civila nr. 822 din 06 noiembrie 2008 pronuntata de Judecatoria Salonta s-a respins exceptia prescriptiei dreptului la actiune invocata de pârâtul B. G. si cererea de chemare în judecata formulata si precizata de reclamantii B.G. si B.I. în contradictoriu cu pârâtul B. G. ca nefondata, au fost obligati reclamantii sa plateasca pârâtului 1000 lei, reprezentând cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre, instanta de fond a retinut urmatoarele:
Cu privire la exceptia prescriptiei dreptului la actiune invocata de pârâtul B. G. s-a retinut ca prin cererea de chemare în judecata precizata reclamantii B. G.si B. I. solicita obligarea pârâtului la plata contravalorii investitiilor efectuate la imobilul în litigiu , cu privire la care termenul de prescriptie este de 3 ani si începe sa curga , nu de la data terminarii constructiei , ci de la data la care proprietarul a ridicat pretentii asupra constructiei , prin invocarea accesiunii imobiliare. Partile au mai avut o judecata cu privire la imobilul în litigiu, solutionata irevocabil prin decizia civila nr.520/R/2001 pronuntata de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr.805/2001. Obiectul acestui litigiu a fost actiune în constatarea simulatiei si rectificare de carte funciara , litigiu în care pârâtul din prezenta cauza nu a invocat accesiunea imobiliara si ca atare termenul de prescriptie nu poate fi considerat ca a început sa curga de la data ramânerii definitive si irevocabile a hotarârii pronuntate în acel dosar. Prin urmare , potrivit art.7 alin .3 din Decretul nr.167/1958 instanta a respins exceptia prescriptiei dreptului la actiune.
Potrivit prevederilor art.1201 exceptia autoritatii de lucru judecat presupune existenta triplei identitati si anume al doilea proces sa fie între aceleasi parti , sa aiba acelasi obiect si aceeasi cauza .Instanta a apreciat ca în cauza ce a format obiectul dosarului nr.4772/1999 al Judecatoriei Oradea, solutionat definitiv si irevocabil prin decizia civila nr. 520/R/2001 pronuntata de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr.805/2001 obiectul si cauza au fost diferite .
În ceea ce priveste fondul cauzei instanta a retinut ca prin contractul de vânzare cumparare autentificat sub nr.1784/1969 încheiat între T. F. si T.M. , în calitate de vânzatori si B. T. , în calitate de cumparator , s-a transmis dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în CF nr.2933 Tinca , cu nr.top.636/2 , în natura , teren de constructie în intravilan ,în suprafata de 800 mp , fara supraedificate .
Prin sentinta civila nr.2587/2000 pronuntata de Judecatoria Oradea în dosarul nr.4772/1999, ramasa irevocabila s-a constatat simulatia contractului de autentificat sub nr.3243/1991 si s-a dispus rezolutiunea contractului de vânzare cumparare simulat în contract autentic de donatie nr.3243/1991 si a contractul de vânzare cumparare autentificat sub nr.3244/1991 pentru neplata pretului .
Din probele testimoniale administrate în cauza ( filele 94 , 95 , 133 , 206 ) rezulta ca pe terenul înscris în CF nr. 2933 Tinca , cu nr.top.636/2 , au fost construite doua case dintre care una cu etaj cu nr. 27/A , cea construita de B. T. , antecesorul pârâtului B. G. si una doar cu parter la nr.27, în care locuieste reclamantul B. G..
Existenta celor doua constructii la cele doua numere administrative este dovedita si prin înscrisul depus de PRIMARIA COMUNEI T.. Prin urmare reclamantii nu au facut dovada ca au edificat constructia situata la numarul administrativ 27/A si în temeiul art. 137 Cod procedura civila si art.494 Cod civil instanta a respins exceptia prescriptiei dreptului la actiune invocata de pârâtul B. G. si a respins cererea de chemare în judecata formulata si precizata de reclamantii B. G.si B. I., în contradictoriu cu pârâtul B. G., ca nefondata.
Împotriva acestei hotarâri, la data de 6.01.2009, în termen legal, au declarat apel reclamantii B.G. si B. I., solicitând schimbarea în totalitate a sentintei apelate în sensul admiterii actiunii asa cum a fost aceasta formulata si precizata, cu cheltuieli de judecata, iar în subsidiar casarea sentintei cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Prin decizia civila nr.82/A din 4 martie 2010, Tribunalul Bihor a respins ca nefondat apelul civil introdus de apelantii B. G. si B. I., în contradictoriu cu intimatul B. G., împotriva sentintei civile nr. 822 din 6.11.2008 pronuntata de Judecatoria Salonta, pe care a pastrat-o în totalitate.
A obligat apelantii la cheltuieli de judecata în cuantum de 1000 lei în favoarea intimatului.
Pentru a pronunta aceasta decizie, instanta de apel a retinut urmatoarele considerente:
Faptul edificarii casei cu etaj situate la nr. administrativ 27/A de catre sotii B. T. si B. V. rezulta din Sentinta civila nr. 2587/2000 a Judecatoriei Oradea, ramasa irevocabila prin Decizia Civila nr. 520/R/9.04.2001 a Curtii de Apel Oradea. Prin aceeasi sentinta, s-a constatat ca între B. T. si B. V. pe de o parte si B. I., reclamant în prezenta cauza, s-a încheiat un contract de vânzare-cumparare cu privire la casa si teren, s-a constatat simulatia a 3 acte încheiate între parti si s-a dispus rezolutia contractului de vânzare-cumparare simulat, pentru neplata pretului. În acel proces, a ridicat pretentii cu privire la edificarea casei B. G., pârâtul din prezenta cauza, instanta respingându-i cererea, cu motivarea ca pretentiile sale sunt sustinute doar de recunoasterile reclamantilor, dar ca contributia sa nu îl îndreptateste la stabilirea unui drept de proprietate, conferindu-i doar un drept de creanta împotriva pr. I. nu a ridicat în acel proces pretentii cu privire la o contributie la ridicarea casei, iar B. G.nu a fost parte în cauza respectiva.
În fapt, s-a retinut ca, reclamantul B.G.este tatal reclamantului B. I., dar si al pârâtului B. G., acesta din urma fiind însa adoptat de fratele lui B. G., B. T. si sotia sa B. V..
Desi prin petitul actiunii se solicita sa se constate contributia ambilor reclamanti la edificarea constructiei, din motivele invocate în sustinerea actiunii rezulta ca doar reclamantul B. G. invoca realizarea constructiei. De altfel, lui B. I. îi este opozabila sentinta civila mai sus mentionata, în acel proces B. I. invocând doar contracte pentru dobândirea casei în cauza.
Potrivit art. 492 Cod civil, instanta de apel a retinut ca, constructiile se prezuma a fi facute de proprietarul terenului, pe cheltuiala sa si ca sunt ale lui, pâna la dovada contrara.
La data ridicarii constructiei, ai terenului erau B.T.si B. Veronica, astfel ca aceasta prezumtie opereaza în favoarea acestora.
Cam în aceeasi perioada cu constructia ce face obiectul prezentei cauze s-a ridicat de catre reclamantul B. G. o casa pe terenul învecinat.
Martorii ascultati în cauza, sustin fiecare pozitia partii care i-a propus, instanta apreciindu-le ca subiective si contradictorii.
Tribunalul a mai retinut ca din înscrisurile depuse la dosar, singurul care face referire expresa la casa ce face obiectul cauzei este cel de la fila 171 dosar fond, respectiv o cerere depusa de B. T. la IGCL Salonta, prin care s-a acordat aviz favorabil pentru construirea casei de pe nr. top. 636/2 de catre B.T., cerere datata 31.03.1975, ceea ce indica o epoca de edificare a casei începând cu anul 1975.
Declaratiile martorilor propusi de reclamanti în prima instanta, a opinat instanta de apel, releva o epoca a edificarii în perioada 1968-1975, în conditiile în care aceste declaratii au fost date anterior depunerii la dosar a înscrisului de la fila 171. Martorul reclamantilor F. I., ascultat în apel, precizeaza o alta perioada, respectiv 1978-1980.Expertiza efectuata în cauza nu face nici o dovada în ceea ce priveste autorul constructiei si dateaza constructia din perioada 1970-1971.
Totodata, din adeverintele eliberate de Primaria T. (filele 80, 194) rezulta ca în registrul agricol pentru perioada 2001-2005 cu imobilul în cauza a figurat B. V. din Caranzel 44, mama adoptiva a pârâtului B. G., în timp ce pe parcursul procesului, în perioada 2006-2010, cu acest imobil s-a înscris în registrul agricol reclamantul B. I.. Prima adeverinta mentioneaza existenta a doua case pe nr. top. 636/2, în timp ce cea de-a doua mentioneaza la nr. 27/A existenta unei case, care ar fi fost construita de reclamantul B. G.si sotia B. V., desi sotia reclamantului nu se numeste asa, ci B. V., B. V. fiind sotia lui B. T., coproprietara a nr. top. 636/2.
Înscrisurile depuse de reclamanti la filele -177-191 dosar, s-a retinut ca nu fac niciunul referire expresa la imobilul în cauza si chiar daca unele dintre ele atesta cumpararea unor materiale de constructie, nu se poate prezuma ca s-au folosit pentru constructia casei lui B. T., câta vreme cele doua case învecinate au fost construite aproximativ în aceeasi perioada.
Fata de acestea,instanta de apel a opinat ca în cauza nu se poate retine ca s-a facut dovada contrara prezumtiei instituite de art. 492 Cod civil, motiv pentru care actiunea formulata de reclamanti este nefondata.
Fata de cele retinute, tribunalul, în baza art. 295 Cod procedura civila, a respins ca nefondat apelul civil introdus de apelantii B. G. si B. I. în contradictoriu cu intimatul B. G., împotriva sentintei civile nr. 822 din 06 noiembrie 2008 a Judecatoriei Salonta, pe care a pastrat-o în totalitate.
În baza art. 274 Cod procedura civila, instanta de apel a obligat apelanti la 1000 lei cheltuieli de judecata în apel în favoarea intimatului, reprezentând onorariu avocatial, justificat cu chitanta nr. 98/15.04.2009.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs B. G. si B. I., solicitând modificarea deciziei si a sentintei si rejudecând sa se admita actiunea lor astfel cum a fost precizata în sensul obligarii pârâtului intimat B. G. la plata sumei de 156.100 lei reprezentând contravaloarea materialelor si a manoperelor necesare edificarii imobilului precum si stabilirea unui drept de retentie asupra acestor constructii pâna la achitarea de catre acesta a sumei solicitate.
În motivarea cererii de recurs, sunt învederate urmatoarele:
– printr-o sentinta anterioara a fost stabilit în ,mod irevocabil ca recurentii nu au un drept de proprietate asupra casei din litigiu, acesta fiind si motivul pentru care ei au formulat actiune în pretentii, actiune pe care judecatoria Salonta a respins-o ca fiind nedovedita si nu prescrisa cum s-a sustinut de catre pârâtul intimat care a invocat dispoz. D. 167/1958;
– instanta de fond a solutionat în mod just exceptia prescriptiei dreptului la actiune, de altfel, desi intimatul invoca în apel prescriptia actiunii el nu a apelat sentinta instantei de fond si nu a adus critici acesteia pentru modul în care a fost solutionata exceptiei prescriptiei;
– fiind vorba de un drept de creanta afectat de conditie suspensiva, termenul de prescriptie începe sa curga din momentul realizarii acestei conditii, ori, proprietarul terenului – intimatul pârât – nu si-a manifestat niciodata intentia de a prelua constructia , ca atare, termenul de prescriptie nu a început sa curga si nici într-un caz nu s-a împlinit, având în vedere prev. art. 7 alin. 3 din D. 167/1958;
– intimatul se afla în situatia unei îmbogatiri fara justa cauza, deoarece recurentii nu au edificat casa din litigiu din dorinta de a-l gratifica pe intimat sau pe antecesorii sai;
– printr-un vast material probator au fost dovedite pretentiile reclamantilor, iar în contradictie flagranta cu acest material instanta de fond a respins actiunea acestora cu motivarea ca reclamantii nu au facut dovada ca au edificat constructia situata la nr. administrativ 27/A;
– cu ocazia apelului, în conditiile art. 295 alin. 2 Cod procedura civila s-a încuviintat administrarea de probe testimoniale noi pentru completarea probatiunii administrate la fond, din declaratiile martorilor audiati în apel rezultând fara echivoc participarea nemijlocita a apelantilor la edificarea constructiilor din litigiu;
– este adevarat ca între reclamantul B. I. si intimatul B.G. s-a mai purtat un litigiu solutionat irevocabil prin deci. Civila nr. 520/2001 a CAO, însa este de observat ca acea cauza a avut un cu totul alt obiect, invocarea acelui proces nu are nici o relevanta în contextul actiunii din prezenta cauza, respectiva actiune în pretentii si nici nu pot fi invocate hotarârile dina cel proces în conditiile art. 1201 Cod civil care presupune existenta triplei identitati: de obiect si parti si de cauza.
În drept sunt invocate prev. art. 304 pct. 7 si 9 Cod procedura civila, art. 297, art. 312 alin. 3 Cod procedura civila, D. 167/1958 si principiul îmbogatirii fara just temei.
Intimatul B. G., prin concluziile scrise, a solicitat respingerea recursului ca nefondat si mentinerea hotarârii atacate ca fiind legala si temeinica, cu cheltuieli de judecata în recurs, aratând ca, în mod temeinic a retinut si a avut în vedere instanta de apel faptul ca între B. I.si intimat a mai existat un litigiu privitor la imobilul în discutie, purtat sub nr.4772/1999 la Judecatoria Oradea, în care a fost pronuntata sentinta civila nr.2587/2000, irevocabila prin decizia nr.520/2001 a Curtii de Apel Oradea, corect retinând instanta în acel dosar ca B.I. nu a afirmat niciodata ca el sau tatal sau B.G., ar fi edificat acele constructii sau ca ar fi facut vreo îmbunatatire la acestea, dimpotriva, intimatul a fost cel care a solicitat, printr-o cerere de interventie în interes propriu sa se constate ca a efectuat anumite îmbunatatiri la imobilul construit de parintii adoptivi, B. T. si V.
Examinând decizia recurata, prin prisma motivelor invocate cât si din oficiu, instanta de recurs a constatat urmatoarele:
Analizarea materialului probator existent la dosarul ambelor instante anterioare pune în evidenta o evaluare eronata a acestuia, ceea ce a condus apoi la o aplicare gresita a normelor de drept incidente în speta.
De regula, proprietarul terenului devine, prin accesiune, si proprietar al constructiilor, plantatiilor si lucrarilor realizate, având însa obligatia sa-l despagubeasca pe constructor pe temeiul îmbogatirii fara justa cauza.
În speta, s-a dovedit pe deplin ca recurentul B. G.a edificat casa din litigiu situata în Tinca, strada Dorobantilor, nr.27/A, astfel ca fata de acesta se impunea a se face aplicarea prevederilor art.494 alineatul 3 din Codul civil, în sensul de a se stabili ca el este titularul unui drept de creanta, având ca temei principiul îmbogatirii fara justa cauza.
Casa de locuit ce face obiectul litigiului este situata pe parcela cu nr.topografic 636/2 din cartea funciara nr.2933 Tinca, parcela care a apartinut în proprietate numitilor B. T.si sotia B. V., parintii adoptivi ai intimatului pârât B. G.. Parcela aflata în discutie a fost dobândita de sus-numitii cu titlu de cumparare, dreptul acestora fiind întabulat în Cartea Funciara sub B.3 si B.4 în baza contractului de vânzare-cumparare autentificat de fostul Notariat de Stat Beius, cu încheierea nr.1784/1969 asupra portiunii de 800/1575 parti din întregul imobil.
Cea de a doua casa de locuit a fost notata în CF sub AI2, în baza încheierii nr.2179 din 30 septembrie 2004, în temeiul careia s-a notat sub B.8 si 9 comunitatea de bunuri în favoarea lui B. T. si sotia B. V., iar ulterior, asupra întregii case si portiunii de 800/1575 a fost întabulat dreptul de proprietate în favoarea lui B.G., cu titlu de mostenire, în urma decesului lui B. T., si respectiv cu titlu de donatie, sens în care în cartea funciara au fost efectuate transmisiunile de la B.8 si B.9 catre B.11 si B.12.
Momentul în care s-a notat în cartea funciara nr.2933 Tinca cea de a doua constructie prezinta relevanta în ceea ce priveste rezolvarea exceptiei privind prescriptia dreptului la actiune, pentru ca la data respectiva proprietarii terenului si-au manifestat vointa de a prelua constructia, iar din acel moment curge termenul de 3 ani al prescriptiei extinctive, astfel ca, în conditiile în care, actiunea dedusa judecatii a fost înregistrata la instanta în ziua de 23 mai 2005, ea trebuie privita ca fiind introdusa înauntrul termenului instituit de lege, sens în care corect s-a facut aplicarea prevederilor art.7 alin.3 din Decretul nr.167/1958.
Cât priveste exceptia privind autoritatea de lucru judecat, aceasta exceptie nu este operanta în speta, nefiind întrunita conditia de tripla identitate: parti, obiect si cauza, impusa de textul art.1201 si art.166 din Codul de procedura civila .Obiectul sus-mentionatului proces – solutionat irevocabil prin Decizia civila nr.520/R/2001 a Curtii de Apel Oradea -, l-a constituit o actiune în constatarea simulatiei si respectiv rectificare de carte funciara, fiind important a se reliefa si faptul ca în acel litigiu nu a comparut în calitate de parte si reclamantul din prezenta cauza, B. G..
Revenind la criticile ce vizeaza modul de evaluare a probatoriului administrat în cauza, s-a retinut ca acestea sunt fondate, din perspectiva celor sustinute de recurentul B. G.. Relevante se dovedesc a fi în sprijinul afirmatiilor formulate de acest recurent declaratiile martorilor audiati de instanta la propunerea sa, astfel martorul U. I. (fila 94) a declarat ca B. G. a achizitionat pentru edificarea casei cu etaj de la nr.administrativ 27/A, materiale de constructii constând în caramida, lemne, pietris, materialele pentru instalatia electrica, iar lucrarile de finisare a casei, respectiv tencuitul, au fost efectuate de acelasi reclamant. În acelasi sens, este si declaratia martorului V. P. N. (-fila 112) care afirma în plus ca B.G. a platit contravaloarea transporturilor, respectiv a chiriei pentru mijloacele de transport închiriate de la Uzina Electrica, cu care au fost transportate materialele de constructie, inclusiv 80-100 saci de ciment, de la depozitul ICS Metalo-Chimice, la edificarea casei participând o echipa de muncitori, colegi de-ai lui B. G.care l-au ajutat. În acelasi sens converge si declaratia martorului M. A. (fila 172), care a afirmat ca B. G. a platit echipa de muncitori (colegi de serviciu si prieteni) care au lucrat la edificarea casei de la nr.27/A, tot el platind si materialele. Despre plata efectuata de B. G. pentru tencuirea ambelor case face vorbire si martorul G. I. (fila 48 din dosarul de apel). Se poate concluziona asadar ca nu este vorba -astfel cum se sustine în cadrul apararilor intimatului – despre inducerea unei confuzii de catre recurentul B. G. pornind de la faptul ca el este cel care a edificat casa mai veche, fara etaj, situata în vecinatatea casei aflata în litigiu.
În contextul celor expuse anterior, este de adaugat ca, marturie a edificarii de catre B. G. a constructiei litigioase, stau si înscrisurile depuse în dosarul judecatoriei la filele 177-191, ce atesta plata efectuata de acesta pentru achizitionarea materialelor de constructie.
Prin raportul de expertiza întocmit în cauza s-a concluzionat (fila 151) ca valoarea de circulatie a supraedificatelor este de 156.100 lei, din care valoarea casei de locuit a fost stabilita la 147.154,55 lei (173.123×0,85). În acest context, este de precizat ca în valoarea de 156.100 lei, pretinsa de reclamanti, se include si valoarea anexelor -magazie de materiale, sopron deschis, patul pentru porumb – construite, conform mentiunilor expertului, în urma cu 35 ani. Cum în prezentul proces, nu s-au produs dovezi din care sa rezulte ca, odata cu edificarea casei de la nr.administrativ 27/A, B. G.a edificat si anexele mai sus-aratate, valoarea acestora va fi scazuta din suma stabilita de expert ca reprezentând valoarea supraedificatelor, rezultând astfel suma de 147.154,55 lei.
Cât priveste depozitiile martorilor favorabile intimatului pârât (B. P.-fila 133 dosar de fond, H. T. -fila 95 din dosarul de fond, G.M. F. -fila 39 din dosarul de apel), este de retinut ca toti acestia relateaza fapte de care au luat cunostinta din spusele parintilor adoptivi ai intimatului. Astfel, martorul B. P.a declarat ca nu cunoaste cine a cumparat materialele de constructii pe care le-a vazut la locul constructiei, a auzit de la altii ca B. G. dupa nunta a locuit în casa noua, martorul precizând totodata ca nu a mai fost la imobilele din litigiu din perioada în care pe teren exista doar casa veche, la ridicarea careia a participat si el. De asemenea, martorul H. T. a aratat ca nu a participat la edificarea constructiilor din litigiu, el cunoaste din spusele lui B.T.r ca acesta a construit casa noua pentru fiul sau, G.. Si martora G. M. F. a declarat ca a aflat din spusele lui B.T. ca el a platit oamenii pentru ridicarea casei din litigiu si ca ar fi adus lemne pentru acoperis iar din spusele sotiei acestuia, B. V., stie ca banii obtinuti de sotul ei, pe o casa vânduta, ar fi fost folositi pentru edificarea casei cu etaj.
Se poate conchide asadar, ca declaratiile martorilor audiati la propunerea intimatului pârât au valoarea unor probe indirecte, iar împrejurarea ca B. T., tatal intimatului, apare ca fiind titularul cererii adresate IGCL Salonta prin care se solicita întocmirea documentatiei tehnice pentru construirea unei case familiale pe nr.top.636/2, nu este de natura a conduce la o alta concluzie, contrara celei afirmate de catre recurentul reclamanta B. G., deoarece demersul respectiv trebuia sa fie facut de proprietarul terenului, iar în perioada anilor 1970 proprietarul terenului pe care urma a fi realizata constructia era B. T..
Capatul de cerere având ca obiect stabilirea dreptului de retentie a fost gasit de instanta ca fiind neîntemeiat în conditiile în care actualmente imobilul din litigiu se afla în posesia intimatului pârât, aspect reliefat de martorul F. I. (fila 38 din dosarul tribunalului), ce de altfel rezulta si din cartea de identitate depusa în acelasi dosar la fila 41, si care se coroboreaza si cu precizarile facute în sedinta publica din 18 noiembrie 2010 de catre intimat, necontestate de partile recurente.
Cât priveste pretentia dedusa judecatii de reclamantul B. I., aceasta este lipsita de orice fundament probatoriu, nesubzistând temei în a se da curs cererii sale, în absenta producerii de dovezi prin care sa se fi demonstrat ca el a construit casa litigioasa pentru ca apoi sa se poata retine în persoana sa calitatea de titular al dreptului de creanta pretins.
Fata de considerentele ce preced, instanta, în baza dispozitiilor art.312 alin.1 si 3 din Codul de procedura civila, a admis recursul, a modificat în parte decizia în sensul ca a admis apelul declarat de B.G., a schimbat în parte sentinta în sensul ca a admis în parte actiunea introdusa de B. G. si, în consecinta, a dispus obligarea pârâtului sa-i plateasca suma de 147.154,55 lei, urmând a fi pastrata solutia de respingere a actiunii formulate de B. I. si respectiv de obligare a acestuia la plata cheltuielilor de judecata si de respingere a capatului de cerere privind stabilirea dreptului de retentie.
Au fost mentinute totodata dispozitiile din decizia tribunalului privind respingerea apelului introdus de B. I. si de obligare a acestuia la cheltuieli de judecata în apel în favoarea intimatului.
În conformitate cu prevederile art.274 din Codul de procedura civila, intimatul B.G a fost obligat la plata sumei de 4.525,27 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentând valoarea taxelor judiciare de timbru, onorariului avocatial, onorariului de expert, ocazionate de judecarea cauzei în fond, apel, recurs si suportate de recurentul reclamant B. G..
În baza aceluiasi text de lege, recurentul reclamant B. I., aflat în culpa procesuala a fost obligat la plata cheltuielilor de judecata în cuantum de 1000 lei în favoarea intimatului pârât B. G. reprezentând valoarea onorariului avocatial.
