SENTINŢA CIVILĂ NR.7199/05.10.2010
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 21.06.2010 BC T a chemat în judecată pe BMA, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună desfacerea căsătoriei prin consimţământul lor.
În motivarea în fapt a cererii s-a arătat că minora BSAM, născută la data de 3.07.2008, va rămâne în grija mamei sale şi toate problemele dintre soţi au fost rezolvate prin acordul de mediere nr.30/14.06.2010.
În drept, petentul şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art.38 al.1 din Codul familiei, art.58 al.1, 63 al.1 şi 3, 64 din Legea 192/2006 modificată cu Legea 370/2009.
Cererea legal timbrată a fost însoţită de certificatul de căsătorie în original şi copii după proces verbal de închidere a medierii din 14.06.2010, acord de mediere nr.30/14.06.2010, contract de mediere nr.30/14.06.2010, certificatele de naştere ale celor 2 soţi, certificatul de naştere al minorei; dovadă timbraj.
La solicitarea instanţei, la data de 26.08.2010, prin serviciul registratură, s-a depus la dosarul cauzei referatul de anchetă socială întocmit de Primăria Sector 6 Bucureşti – Serviciul Autoritate Tutelară.
Analizând actele dosarului, instanţa reţine următoarele:
Părţile s-au căsătorit la data de 17.06.2004, din această căsătorie rezultând minora BSAM, născută la data de 3.07.2008.
Păr?ile s-au adresat Biroului de Mediator ID pentru solu?ionarea neîn?elegerilor cu privire la desfacerea căsătoriei ?i a cererilor accesorii acesteia, procedura de mediere finalizându-se la data de 14.06.2010 cu încheierea unui acord de mediere referitor la pozi?ia păr?ilor , orientativă pentru instan?ă, în privin?a culpei în desfacerea căsătoriei ?i în?elegerea expresă a acestora privind numele petentei după desfacerea căsătoriei, încredin?area minorei ,pensia de între?inere, rela?ia personală dintre tată şi minoră .
Prezentându-se în fa?a instan?ei , ambele păr?i au pretins desfacerea căsătoriei din culpă comună, să se ia act de acordul de mediere , cu privire la capetele de cerere accesorii divor?ului.
Cu privire la validitatea acordului de mediere
În ceea ce priveşte acordul de mediere instan?a constată că acesta întrune?te condi?iile prevăzute de lege întrucât vizează un domeniu în care păr?ile pot recurge la mediere , respectiv capetele accesorii cererii de divor?, acordul fiind în concordan?ă cu dispozi?iile art.2 ?i art.64 alin.2 teza a doua din Legea 192 din 2006 a medierii actualizată.De asemenea în?elegerea păr?ilor vizează drepturi de care păr?ile pot dispune cu un control al instan?ei asupra interesului superior al minorului , păr?ile sunt titularele drepturilor şi obliga?iilor consfin?ite în acordul de mediere ,s-au respectat normele imperative ale legii cu ocazia încheierii acordului şi s-a respectat interesul superior al minorului la mediere.
Cu privire la validitatea medierii privind numele
In ceea ce prive?te numele de familie al petentei instan?a constată că acordul de mediere este în concordan?ă cu dispozi?iile art.40 alin.3 din Codul Familiei ?i va lua act de poziţia părţilor .
Cu privire la validitatea medierii privind încredin?area minorului .
Analizând acordul de mediere sub aspectul încredin?ării minorei instan?a constată că în?elegerea intervenită între părţi la finalul procedurii de mediere corespunde interesului superior al copilului, în vârstă de 2 ani, aceasta fiind la o vârstă fragedă, iar mama îi poate oferi condi?ii bune materiale ?i morale necesare unei dezvoltări armonioase .
Cu privire la validitatea medierii privind pensia de între?inere.
Acordul de mediere privind pensia de între?inere respectă dispozi?iile art. 86 şi art.94 C.fam. reţinându-se de instanţă că prestaţia se realizează, nefiind nevoie de intervenţia instanţei pe acest aspect şi eforturile financiare sunt comune pentru a asigura o creştere armonioasă minorei
Cu privire la validitatea medierii privind dreptul tatălui de a avea legături personale cu minora..
In ceea ce prive?te validitatea acordului de mediere cu privire la dreptul tatălui de a avea legături personale cu minora , fiica sa, instan?a re?ine că acest drept este consacrat de legiuitor atât în favoarea părintelui căruia nu i s-a încredin?at copilul cât ?i a copilului, deoarece interesul superior al acestuia reclamă păstrarea unor legături cât mai strânse cu ambii părin?i din familia naturală , astfel încât despăr?irea părin?ilor să nu fie resim?ită de copii pe planul legăturilor personale cu oricare dintre ei.
În acest sens s-a exprimat ?i Curtea Europeană a Drepturilor Omului , arătând în cauză Monory c. României ?i Ungariei că ”posibilitatea părintelui ?i a copilului de a se bucura reciproc de compania celuilalt reprezintă un element fundamental al vie?ii de familie, iar măsurile na?ionale care stânjenesc această posibilitate reprezintă o ingerin?ă în dreptul la via?a de familie protejat de art.8, statele având obliga?ia de reunire a copilului cu părintele său”.
Totodată în cauza Ignaccolo Zenide c. României Curtea a re?inut că statul trebuie să dispună de măsuri pozitive pentru a asigura copilului asugurarea legăturii cu părintele său, iar în cauza Pini ?i Bertini, Manera ?i Atripaldi vs României Curtea a arătat că :”interesul superior al copilului impune găsirea unei familii pentru minor şi nu a unui copil pentru o familie sau părinte”.
Pentru aceste considerente va valida acordul de mediere privind men?inerea unor legături personale cu minora de către tată şi va stabili un program de vizitare asupra căruia păr?ile s-au în?eles ?i care corespunde interesului superior al minorului
În concluzie, având în vedere aspectele de fapt şi de drept analizate , instan?a desface căsătoria intervenită între păr?i din culpă comună şi constatând că în?elegerea intervenită între păr?i cu privire la nume nu contravine legii, iar aspectele convenite de păr?i cu privire la încredin?area minorei, aspectele legate de cheltuielile de cre?tere ?i educare ?i programul de vizitare nu contravin prevederilor legale ?i nici interesului superior al copilului , în temeiul art. 63 din Legea 192/2006 ?i al art. 271-273 C.p.c. raportate la art. 42 ?i art. 86 C.fam. ,instan?a va lua act de acordul de mediere, conform dispozitivului , hotărârea având valoare potrivit art. 63 alin.3 din Legea medierii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Admite cererea formulată de petenţi
Dispune desfacerea căsătoriei încheiată între păr?i la data de 17.06.2004 ?i trecută în Registrul stării civile al Primăriei sector 6_sub nr.1052 prin divor?, din culpă comună.
Potrivit art.63 din Legea 192/2006 ia act de acordul de mediere încheiat între petenţi,.. privind soluţionarea cererii divorţ, având următorul conţinut: „ACORD DE MEDIERE nr.30/14.06.2010 Încheiat azi, 14.06.2010, în baza contractului de mediere nr.30 din data de 14.06.2010 în conformitate cu prevederile art.58 al.1 din Legea nr.192/2006 modificată prin Legea 370/2009, privind medierea, organizarea şi exercitarea profesiei de mediator, am întocmit în formă scrisă prezentul Acord de mediere. NOI 1. BCT, în calitate de soţ, parte în procedura de mediere. 2. BMA, în calitate de soţie, parte în procedura de mediere. Declarăm că în urma procedurii de mediere intermediate de REA mediator autorizat prin hotărârea Consiliului de Mediere nr.1438/14.02.2009, în conformitate cu prevederile Legii nr.192/2006, modificată prin Legea 370/2009, privind medierea, organizarea şi exercitarea profesiei de mediator, am consimţit de comun acord, încheierea prezentului act, liber exprimat şi neafectat de niciun viciu de consimţământ, am ajuns la o înţelegere totală cu privire la desfacerea căsătoriei şi la rezolvarea aspectelor accesorii divorţului conform art.64 al.1 şi 1 din Legea nr.192/2006.
Căsătoria a fost încheiată în Bucureşti, sector 6. Pentru că relaţiile de familie sunt grav şi iremediabil vătămate, am hotărât să divorţăm amiabil şi pentru că am căzut de acord asupra tuturor aspectelor accesorii divorţului, solicităm ca cererea de să se întemeieze pe acordul nostru conform art.59 raportat la art.64 din legea 192/2006 modificată prin legea 370/2009.
Aspecte accesorii divorţului. 1. Stabilire nume Ambele părţi suntem de acord ca, după desfacerea căsătoriei,BMA să revină la numele de S
Custodia copilului Având în vedere interesul superior al copilului şi conştienţi fiind de responsabilitatea noastră de părinţi, dorim să îi asigurăm copilului minor liniştea sufletească şi emoţională de care are nevoie. Luând în considerare condiţiile pe care mama i le poate oferi pentru creştere şi educare, mediul în care va creşte şi se va dezvolta, relaţiile personale pe care le are cu copilul, precum şi vârsta acestuia, am ajuns la un acord comun şi total cu privire la următoarele aspecte: Încredinţarea copilului minor BSAM, născută la data de …, mamei, BMA.
În concluzie, fiica noastră, BSAM, va locui împreună cu mama sa în Bucureşti, ……. Eu, BMA, declar în cadrul acestui acord că nu doresc de întreţinere şi niciun sprijin financiar obligatoriu, din partea lui BCT, fiind convinsă că el va acorda fiicei noastre tot sprijinul moral, material şi afectiv, relaţia noastră fiind în continuare una bazată pe respect şi prietenie.
Stabilirea programului de vizitare a copilului: Hotărâm de comun acord ca tatăl, BCT va avea acces neîngrădit în a-şi exercita drepturile părinteşti, de a-şi îndeplini obligaţiile de tată, faţă de copil, fiindu-i permis să stea împreună cu copilul şi să-l viziteze necondiţionat, ori de câte ori va dori. Se va putea ocupa de educaţia şi creşterea lui în continuare, noi fiind decişi ca pentru creşterea şi educaţia copilului să ne folosim toate resursele materiale financiare şi afective pe care le avem.
Noi, BCT şi BMA declarăm că în timpul căsniciei am achiziţionat doar bunuri mobile, din care, de comun acord stabilim, că soţului îi va reveni televizorul LCD, iar restul bunurilor vor rămâne integral în proprietatea soţiei. Declarăm că nu avem depozite bancare şi nici credite contractate. Declarăm solemn că nu mai avem alte bunuri mobile, imobile sau financiare de partajat. Soţul va rămâne la domiciliul actual, până la pronunţarea divorţului. Mediator REA .
Cu recurs în 15 zile de la comunicare
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 05.10.2010
PREŞEDINTE GREFIER