Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante reclamantul O.G. a chemat in judecata pe paratul D.E. solicitand instantei obligarea acesteia la plata sumei de 620 lei cu titlu de daune.
In motivare arata reclamantul ca intre el si parat au avut loc mai multe procese, iar in cursul anului 2010 paratul a formulat o cerere de chemare in judecata in contradictoriu cu Asociatia de C. si O.G. in calitate de persoana fizica pentru a se pronunta o hotarare in care reclamantul sa fie obligat sa respecte decizia nr.170/2009 pronuntata de Curtea de Apel Iasi.
Pe parcursul acestui proces reclamantul a facut o serie de cheltuieli, respectiv angajare aparator, conform chitantei nr.690.
Prin sentinta civila nr.1849/2011, Judecatoria Iasi a respins cererea paratului ca fiind indreptata impotriva unei persoane fara calitate procesuala.
Cererea nu a fost intemeiata in drept.
Alaturat cererii
La cererea, legal timbrata, s-a anexat chitanta de plata a onorariului de avocat
Prin intampinarea depusa, paratul a solicitat respingerea actiunii motivat de faptul ca sentinta civila nr.1849/2011 este nula absolut intrucat nu este semnata de judecator si de grefierul de sedinta, iar decizia civila prin care s-a respins recursul contine erori materiale.
Avand in vedere ca este administrator al Asociatiei de Proprietari C. nu poate invoca exceptia lipsei calitatii procesuale pasive intrucat administratorul raspunde pentru exploatarea intretinerii instalatiilor si echipamentelor aflate in proprietate comuna.
In cursul cercetarii judecatoresti s-a administrat proba cu inscrisuri, in cadrul careia instanta a dispus din oficiu atasarea dosarului nr.37814/245/2010 al Judecatoriei Iasi.
Analizand actele si lucrarile dosarului constata prezenta cerere intemeiata, pentru urmatoarele considerente:
Natura juridica a cheltuielilor de judecata este aceea de „despagubire” acordata partii care a castigat procesul pentru prejudiciul cauzat de culpa procesuala a celeilalte parti asa cum rezulta din disp. art 274 C.pr.civ. Asadar fapta partii „care cade in pretentii” declanseaza o raspundere civila delictuala al carei continut il constituie obligatia civila de reparare a prejudiciului cauzat, adica de restituire a sumelor pe care partea care a castigat procesul a fost nevoita sa le realizeze, fundamentul juridic al acordării cheltuielilor de judecata fiind reprezentat de culpa procesuala a partii „care cade in pretenţii”, care prin conduita sa neglijenta a determinat efectuarea respectivelor cheltuieli.
Instanta retine ca in esenta art.274 alin 1 stabileste o prezumtie de raspundere irefragabila, o raspundere obiectiva care izvoraste dintr-o activitate fara culpa.
Astfel, articolul 274 Cod procedură civilă nu a fost conceput ca un mijloc de pedepsire abuzivă şi nelimitată a părţilor care pierd procesele, ci o modalitate justă de reparaţie pentru litiganţii care se văd chemaţi în judecată în mod nefondat.
Aşa cum a statuat pe acest aspect Curtea Europeana a Drepturilor Omului jurisprudenta sa, se poate afirma ca si in dreptul intern, partea care a câştigat procesul nu va putea obţine rambursarea unor cheltuieli (in temeiul art. 274 C.pr.civ.) decât in măsura in care se constata realitatea, necesitatea si caracterul lor rezonabil. Aşadar, se poate spune ca in cheltuielile de judecata se cuprind acele sume de bani care in mod real, necesar si rezonabil au fost plătite de partea care a câştigat procesul in timpul si in legatura cu acel litigiu.
Realitatea cheltuielilor tine de justificarea ca ele au fost concepute intr-o legatura stricta si indisolubila cu litigiul, au precedat sau au fost contemporane acestuia si concepute de partea care le-a platit ca avand caracter indispensabil din perspectiva sa, spre a obtine serviciul avocatului ca garantie a succesului sau.
Astfel, instanta constata ca prin chitanta nr.690 din 12.05.2011 reclamantul a achitat un onorariu de avocat catre Cabinet Avocat O.L. situandu-se in mod neechivoc inainte de finalizarea judecarii recursului, apreciind ca acest onorariu a fost achitat in timpul si in legatura cu procesul pentru care a fost reclamat.
Caracterul rezonabil al cheltuielilor semnifica faptul ca, in raport cu natura activitatii efectiv prestate, complexitatea, riscul implicat de existenta litigiului sau si reputatia celui care acorda asemenea servicii, ele sa nu fie exagerate.
Instanţa reţine că sunt aplicabile, de principiu, dispoziţiile dreptului comun cu privire la cheltuielile de judecată. În conformitate cu dispoziţiile art. 274 alin. 3 C.pr.civ., judecătorii au dreptul să micşoreze onorariile avocaţilor, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, faţă de valoarea pricinii sau îndeplinită de avocat.
Instanta retine ca, fata de obiectul pricinii, de complexitatea acestuia precum si cele doua grade de jurisdictie, cheltuielile de judecata au caracter real, cuantumul acestora indeplineste conditia rezonabilitatii, motiv pentru care instanta va admite pretentia intemeiata pe acest act stabilind in sarcina paratului obligatia de rambursare catre reclamant a sumei de 620 lei cu titlu de onorariu avocat in dosar nr.37814/245/2010.
