Din motivarea acţiunii se reţine în esenţă că reclamantul a fost condamnat la 6 ani închisoare, 5 ani degradare civică şi confiscarea totală a averii personale pentru crimă de uneltire contra ordinii sociale prevăzută şi pedepsită de art. 209 pct.1, alin.1, din C. penal.
În perioada detenţiei reclamantul arată că a fost supus în mod regulat la tratamente degradante, violenţe fizice, lovituri, tortură, interogatorii multe ore, ameninţări cu moartea şi alte violenţe. Cu ocazia procesului reclamantul arată că a suferit şi prejudicii materiale fiindu-i confiscate bunurile mobile, care nu i-au fost restituite, iar pentru toate aceste măsuri abuzive i s-au adus grave prejudicii materiale şi morale.
Reclamantul precizează totodată că este beneficiarul Decretului 118/90.
În drept se invocă Legea 221/2009.
Pârâtul prin întâmpinarea depusă şi precizarea întâmpinării solicită respingerea acţiunii în principal ca inadmisibilă întrucât situaţia reclamantului nu se încadrează în prev. art. 1 din Legea 221/2009.
În subsidiar se solicită respingerea acţiunii ca nefondată întrucât reclamantul nu a făcut dovada prejudiciului moral suferit, iar prin O.U.G. nr. 62/2010 s-a limitat oricum, cuantumul despăgubirilor ce ar urma a se acorda.
Examinând actele şi lucrările dosarului precum şi probele administrate în cauză – respectiv înscrisuri – instanţa reţine următoarele:
Faţă de obiectul cauzei dedus judecăţii sediul materiei îl constituie Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora pronunţate în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 modificată prin O.U.G. 61/30.06.2010.
Art. 1 din acest act normativ defineşte condamnarea cu caracter politic – ca fiind acea condamnare dispusă printr-o hotărâre judecătorească pronunţată în perioada 6.03.1945- 22 decembrie 1989 pentru faptele săvârşite înainte de data de 6.03.1945 sau după aceeaşi dată şi care au avut drept scop împotrivirea faţă de regimul totalitar instaurat la data de 6 martie 1945.
Art. 2 din acelaşi act prevede „ constituie de drept condamnări cu caracter politic condamnările pronunţate pentru faptele precizate în „…art. 207-209” C. p. din 1936…”
Urmare reconstituirii în cond. art. 4 (3) din Legea nr.221/2009 a dosarului în care s-a pronunţat sentinţa 124/19.03.1959 de către Tribunalul Militar Cluj, menţinută prin decizia nr. 539/23.09.1959 de Tribunalul Militar al Regiunii III Militare Cluj se constată că reclamantul a fost condamnat pentru infracţiunea prev. de art. 209 C. p. la 6 ani temniţă grea, 5 ani degradare civică şi confiscarea totală a averii personale pentru crimă de uneltire contra ordinii sociale astfel că în speţa dedusă judecăţii sunt aplicabile prev. art. 1(2) din L.221/2009 situaţie în care susţinerile pârâtei privind inadmisibilitatea acţiunii nu pot fi reţinute.
Faţă de ansamblul probatoriului administrat ţinând cont că reclamantul beneficiază şi de măsurile reparatorii prevăzute de D.-Lege 118/90 în condiţiile art. 5(1) din Legea 221/2009 astfel cum a fost modificat şi completat prin O.G.62/2010 raportat şi la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului – în acordarea daunelor morale (cauzele Deda vs. România hot. din 2.XII.2008 şi Giuglan vs. România hot. din 2.XII.2008, şi Burghelea vs. România hot. din 27.01.2009) instanţa a apreciat cuantumul despăgubirilor pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare la suma de 10.000 EURO aceste despăgubiri raportat la cazul de speţă asigurând într-o oarecare măsură o justă reparaţie al dreptului la onoare şi la viaţă, drepturi ştirbite, prin fapta ilicită a Statului Român de la acea vreme.
În ceea ce priveşte despăgubirile materiale instanţa a respins acest capăt de cerere întrucât nu s-a făcut dovada averii confiscate iar prin fişa matricolă penală depusă la fila 53 dosar se reţine că”la data …. arestării , deţinutul nu avea avere”
Pentru considerentele expuse în condiţiile Legii 221/2009 astfel cum a fost modificată şi completată acţiunea s-a admis doar în parte cu obligarea pârâtului la plata în favoare a reclamantului a despăgubirilor pentru prejudiciul moral suferit în cuantum de 10.000 EURO.
