În motivarea acţiunii, reclamantul arată că potrivit actelor de proprietate care includ şi servitutea de trecere, în primăvara anului 2008 a început construcţia unui imobil pe proprietatea sa, situată în (…) Problemele au generat ulterior începerii construcţiei, când pârâtele au devenit conform sentinţei civile (…), prin care s-a consfinţit învoiala moştenitorilor defunctei P. S., cu privire la partajarea averii acesteia, pârâtelor revenindu-le lotul din (…), lot ce include şi servitutea de trecere cu titlu, pe terenul lor, conform actului de partaj (…). Mai precizează că pârâtele îi îngreunează calea de acces prin blocarea drumului, au tras un gard în locul porţii de acces, au arat din suprafaţa de drum utilizabilă, motive pentru care solicită admiterea acţiunii şi să se dispună conservarea servituţii de trecere şi obligarea pârâţilor, actuali sau viitori proprietari, terţe persoane etc. ce au legătură cu această servitute de trecere, în a o respecte aşa cum a fost creată; obligarea pârâţilor de a repara drumul şi a-l face utilizabil cu o lăţime de minim 3 m.
În drept, acţiunea nu a fost motivată.
A depus alăturat cererii, în copie, înscrisuri.
Instanţa, din oficiu, a dispus ataşarea dosarului nr. (…).
La data de (…) pârâta D. M. a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională, prin care solicită anularea acţiunii, ca netimbrată sau insuficient timbrată, iar pe fond respingerea acţiunii ca nefondată. În subsidiar, în măsura în care sunt întemeiate susţinerile reclamantului, solicită admiterea cererii reconvenţionale prin care solicită obligarea reclamantului la despăgubiri pentru prejudiciul cauzat, echivalent cu 25% din valoarea imobilului său.Deşi legal citată, pârâta D.E. nu a formulat întâmpinare, însă s-a prezentat în instanţă, fără a propune probe în apărarea sa..
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizînd actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine în fapt şi în drept următoarele:
Prin acţiunea înregistrata pe rolul (…) la nr. (…), reclamantul M. C. L. a chemat în judecată pe pârâţii M. M., M. G. şi M. E., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea pârâţilor să îi respecte servitutea de trecere instituită prin actul de partaj din anul 1942, să elibereze drumul şi să nu-i mai blocheze accesul pe drumul de intrare la locuinţa sa.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.(…) a dobândit un teren în suprafaţă de 1929 mp , iar accesul la teren din calea publică se face pe un drum lăsat de autorii vânzătorului conform actului de partaj sus-menţionat.
A precizat reclamantul că drumul de acces este mărginit spre partea de vest de proprietatea şi folosinţa pârâţilor care nu au construcţie pe teren, dar de fiecare dată când lucrează terenul ară şi parte din calea de acces şi, mai mult decât atât, îl blochează cu diferite materiale astfel încât nu poate folosi paşnic şi util drumul respectiv.
La data de (…) numita D. M. a formulat cerere de intervenţie în interesul numitei M. M., invocând excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a acesteia, motivat de faptul că numita M. M. – mama sa a decedat la data de (…) şi deci, în conformitate cu disp.art.41 C.pr.civilă nu poate fi parte în judecată.
La data de (…) numita D. M. a formulat şi cerere de intervenţie în interesul pârâţilor M. G. şi M. E., prin care a invocat aceeaşi excepţie şi aceleaşi argumente.
Prin încheierea de şedinţă din data de (…) instanţa de fond a admis în principiu cererea de intervenţie în interesul pârâţilor M. G. şi M. E., formulată de D. M. şi a respins excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a pârâtei M. M., motivat de faptul că reclamantul a declarat că înţelege să cheme în judecată numai pe aceşti pârâţi şi că a renunţat la judecata împotriva moştenitorilor pârâtei decedate M. M..
După administrarea probelor cu acte, interogatoriu, martori şi expertize prin sentinţa civilă nr.(…) Judecătoria (…) a respins acţiunea formulată de reclamant, a admis cererea de intervenţie accesorie formulata în interesul paraţilor, a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de către reclamant ca neîntemeiată şi a admis cererea privind obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată formulată de intervenienta D. M., sens în care a dispus obligarea reclamantului către aceasta la plata sumei de 8 lei reprezentând taxă judiciară de timbru.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie pe considerentul că în mod greşit instanţa de fond a reţinut că nu exista titlu cu privire la drumul creat cât timp în actul de partaj nr.(…) se menţionează că „pe acest loc va avea trecere fratele meu A. M., cu căruţa la terenul său, fără a fi supărat de nimeni”, precum şi că „toate terenurile de mai sus şi la toţi fraţii se vor exploata şi vor avea drumuri de trecere, cele existente pe unde s-a trecut şi mai înainte, fără ca să fie vreo opunere din partea noastră”, actul atestând astfel o situaţie de fapt creată de proprietarii terenurilor.
A precizat apelantul că din hărţile comunei rezultă această cale de acces, motiv pentru care a şi primit autorizaţie de construcţie, astfel încât nu poate subzista motivarea instanţei de fond că terenul în litigiu ar fi un loc înfundat creat de către moştenitori.
În continuare a arătat apelantul că în cadrul unui proces de conservare a servituţii de trecere au calitate procesuală pasivă nu numai proprietarii ci şi persoanele care se opun la practicarea acestui drum de trecere, respectiv M. G. şi M. E., or din declaraţiile martorilor audiaţi reiese că paraţii au ridicat o poartă la capătul terenului, pe care o ţin încuiată şi nu-i permit să-şi desfăşoare activitatea de construcţie, pe acest drum.
De asemenea a susţinut reclamantul că intervenienta a recunoscut prin tranzacţia încheiată în urma unui proces de partaj cu ceilalţi moştenitori ai defunctei P. S., acest drum de trecere, arătând că-i permite numitei D. E., care are teren alături de terenul său, să-l folosească.
Pe cale de consecinţă a solicitat apelantul admiterea apelului şi schimbarea în tot a sentinţei apelate în sensul admiterii acţiunii astfel cum a formulat-o.
Primindu-se dosarul la Tribunalul (…) cauza a fost înregistrata la nr. (…).
La data de (…) intimata D. M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat arătând că în mod corect instanţa de fond a stabilit că nu se poate pronunţa decât pe cererea reclamantului, iar acesta nu a făcut dovada că ar fi titularul unui dezmembrământ al dreptului de proprietate asupra terenului proprietatea sa . A precizat intimata că şi în cazul în care ar fi fost constituit un drept de trecere în anul 1942, acesta nefiind în cartea funciară, nu este opozabil terţilor.
Ulterior intimata D. M. a formulat o nouă întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor M. G. şi M. E., motivat de faptul că lotul asupra căruia se doreşte crearea dreptului de servitute se află în proprietatea sa, pârâţii neavând calitatea de proprietari ai lotului în discuţie, astfel încât, se impune respingerea acţiunii ca fiind formulată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală. Totodată, intimata a solicitat respingerea apelului ca nefondat invocând aceleaşi motive ca cele din prima întâmpinare depusă.
Prin decizia civilă nr. (…) pronunţată de, Tribunalul (…) a respins excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâţilor M. G. şi M. E., invocată de intervenienta D. M. şi a admis apelul declarat de reclamantul M. C. L. Pe cale de consecinţă a schimbat în tot sentinţa apelată, în sensul că a admis acţiunea şi a obligat în solidar pe pârâţi şi pe intervenientă să respecte servitutea de trecere existentă pe terenul proprietatea intervenientei, identificată pe schiţa de plan a raportului de expertiză completare I prin punctele (…), să elibereze drumul şi să nu mai blocheze accesul reclamantului de la drumul public la terenul proprietatea sa.
De asemenea, Tribunalul (..) a respins, atât cererea de intervenţie formulată de intervenienta D. M., cât şi cererea privind obligarea reclamantului la plata către intervenientă a sumei de 8,00 lei reprezentând taxa de timbru şi a admis cererea reclamantului privind acordarea cheltuielilor de judecată şi a obligat, în solidar, pârâţii şi intervenienta să plătească reclamantului 984,50 lei cheltuieli de judecata la instanţa de fond
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că, potrivit actului de partaj nr.(…) moştenitorii defuncţilor T. şi N. M., respectiv A. N. M., G. N. M., S. I. I.D.P. şi S. P. R. au împărţit prin bună învoială şi în mod definitiv toată averea mobilă şi imobilă rămasă de pe urma părinţilor lor, avere situată în (…).
S-a mai stabilit că în cuprinsul actului s-a menţionat că urmare a acestei împărţeli numitul A. N. M. a primit o serie de terenuri printre care şi un petic de pământ arabil situat (…) în suprafaţă de cca. 1/ 2 pogon, (învecinat cu A.G.D., N. D.S., M. St.D., M. S. şi S. I. I.P.), iar S. I. I.D.P. a primit la rândul său tot pe (…) un teren în suprafaţă de cca.22 prăjini (învecinat cu G. F., drumul G..I.B., A.N.M. şi M.S.D.), specificându-se , în mod expres, în cuprinsul actului de partaj, că pe locul ce a revenit în proprietate numitei S. I. I.D.P. pe (…) are voie să treacă fratele său A. M. cu căruţa la locul său, fără a fi supărat de nimeni.
De asemenea s-a precizat în act că toţi fraţii s-au învoit că toate terenurile se vor exploata şi vor avea drumurile de trecere cele existente pe unde s-a trecut şi mai înainte, fără ca să fie vreo opunere din partea lor.
Tribunalul a mai reţinut că prin sentinţa civilă nr.(…) a Judecătoriei (…) s-a partajat averea rămasă de pe urma defuncţilor E. şi A. M., partaj în urma căruia autorul reclamantului, M. C., a primit în deplină proprietate mai multe terenuri, printre care şi terenul de 2061 mp situat în (…). Ulterior acesta a fost vândut reclamantului M. C. L. în anul 2007, rezultând la măsurători o suprafaţă mai mică decât în act, respectiv de 1929 mp, el având următorii vecini; drum, D. C., P. A., moştenitori def. S. A., B. M., moştenitorii def. P. A., C. C., S. I. pe două laturi, P. I., S. A. şi D. E..
Dreptul de proprietate asupra acestui teren cu vecinătăţile menţionate şi identificate şi pe planul de întocmit cu ocazia încheierii contractului, a fost intabulat în încheierea nr. (…) a OCPI (…).
Pe de altă parte prin sentinţa civilă nr. (…) a aceleiaşi instanţe, autoarea intervenientei, M. M., a solicitat partajarea averii rămase de pe urma defunctei P. S., proces în urma căruia intervenienta D. M. care a continuat procesul datorită decesului mamei sale, decedata pe parcursul acestuia, a primit o cotă de 1250 mp din terenul de 6000 mp situat în (…) intre vecini: S.L., M.C. (C.-autorul reclamantului), drum şi D. I., intervenienta menţionând că permite numitei D. E. accesul la terenul său pe acest teren, dreptul de proprietate asupra terenului, cu vecinătăţile menţionate şi identificate şi pe planul de cadastru întocmit cu ocazia intabulării, fiind intabulat prin încheierea nr.(…) a OCPI (…)
Instanţa a mai reţinut pe baza raportului de expertiza întocmit de expert(…) că drumul de acces în litigiu a fost identificat în perimetrul (…) având suprafaţa de 175 mp, expertul menţionând că în actul de partaj voluntar din anul 1942 nu există precizată cu claritate o servitute de trecere la drumul reclamantului, nu se arată direcţia, traseul, dimensiuni sau puncte distincte pentru a putea fi identificată, astfel încât identificarea s-a efectuat pe baza susţinerilor reclamantului. Totodată s-a învederat de către expert că terenul reclamantului este un teren înfundat, iar singura cale de acces la drumul public este cea solicitată de reclamant şi se află situata pe proprietatea intervenientei.
Potrivit art.616 în cazul în care proprietarul unui teren nu are ieşire la calea publică poate solicita obligarea vecinului său să-i permită trecerea la calea publică pe terenul său, cu obligaţia de a-l despăgubi, iar art. 624 Cod civil prevede că servituţile continue neaparente şi cele necontinue neaparente, nu se pot stabili decât prin titluri, ceea ce înseamnă că servitutea de trecere care este o servitute necontinuă poate fi dobândită prin titlu.
De asemenea, art.639 Cod civil prevede că servitutea se stinge prin neuz, adică prin neîntrebuinţarea sa timp de 30 de ani.
Tribunalul a apreciat că, atât timp cât prin actul de partaj voluntar din anul 1942 autorii părţilor, respectiv A. M. şi P. S., au stabilit de comun acord că A. M. are voie să treacă cu căruţa pe terenul proprietatea defunctei P. S., înseamnă că de la acel moment s-a creat servitutea de trecere în favoarea autorului reclamantului, al cărui teren în urma partajului voluntar a devenit loc înfundat, pe terenul proprietatea autoarei intervenientei, teren folosit permanent de la acea dată cu destinaţia de drum de trecere de autorii reclamantului pentru a ajunge de la calea publică la terenul lor.
În condiţiile în care autorii reclamantului şi intervenientei au hotărât prin bună înţelegere consfinţită în actul de partaj, constituirea servituţi de trecere în favoarea autorului reclamantului pe terenul proprietatea autoarei intervenientei, fapt necontestat niciodată de mama acesteia din urmă, înseamnă că intervenienta în calitate de moştenitoare are obligaţia de a respecta această servitute de trecere, preluând în aceasta calitate atât drepturile cât şi obligaţiile autorilor săi.
Susţinerea intervenientei că nu cunoaşte despre existenţa unei asemenea servituţi de trecere, nu a fost avută în vedere de instanţă cât timp în actul de partaj din anul 1942 s-a menţionat în mod expres acordul defunctei P. S., autoarea sa, ca fratele său A. M., autorul reclamantului, să treacă cu căruţa pe terenul proprietatea ei pentru a ajunge la lotul său, acest drum fiind folosit ca atare de la acea dată şi până în prezent.
S-a mai arătat că, deşi în raportul de expertiza întocmit de expert se arată că în actul sus-menţionat nu se precizează, cu claritate, o servitute de trecere la terenul reclamantului, direcţia, traseul, dimensiuni sau puncte distincte pentru a putea fi identificată, aceasta nu înseamnă că drumul de trecere nu a fost creat de autorii părţilor, în condiţiile în care în cuprinsul actului de partaj reiese cu certitudine existenţa drumului de acces, iar toţi martorii audiaţi au recunoscut existenţa acestui drum, arătând că a fost şi este folosit ca drum de trecere atât de către autorii reclamantului cât şi de către reclamant, fiind singurul drum de trecere din zonă, în prezent reclamantul fiind împiedicat să-l folosească prin edificarea unei porţi de către pârâţi.
Instanţa de apel a mai reţinut că, din moment ce autorii părţilor, A. M. şi P. S., cu ocazia partajului voluntar, au convenit constituirea unei servituţi de trecere pe terenul proprietatea autoarei intervenientei, convenţie materializată prin încheierea actului nr. (…), atât intervenienta, în calitate de proprietară actuală a acestui teren, cât şi terţe persoane, inclusiv pârâţii, au obligaţia de a respecta această servitute de trecere conform înţelegerii autorilor lor materializata prin încheierea actului din 1942 şi care nu a fost ulterior modificată sau anulată în nici un fel.
Din probele administrate în cauză, inclusiv planul de amplasament întocmit cu ocazia intabulării dreptului de proprietate asupra terenurilor reclamantului şi intervenientei, pe care figurează acest drum, tribunalul a constatat că reiese cu certitudine că respectiva porţiune de teren a fost şi este folosită ca drum de acces de la calea publica la terenul proprietatea reclamantului, servitutea de trecere fiind constituită încă din anul 1942 de către autorii părţilor, deci nu se poate susţine că aceasta servitute s-ar fi stins prin neuz.
Totodată, s-a reţinut că prin sentinţa civilă nr. (…) prin care s-a consfinţit învoiala moştenitorilor defunctei P. S., cu privire la partajarea averii acesteia, intervenienta a recunoscut existenţa acestui drum de acces arătând că permite numitei D. E., al căreia teren se învecinează cu terenul reclamantului, să folosească porţiunea de teren în litigiu ca drum de trecere către proprietatea sa, astfel încât, intervenienta nu poate susţine că nu are cunoştinţă de aceasta servitute de trecere, cu atât mai mult cu cât, chiar martorul propus de pârâţi a arătat că pe terenul ce a aparţinut mamei intervenientei a existat un drum pe care se trecea cu căruţa.
A conchis tribunalul că în mod greşit instanţa de fond a analizat situaţia de fapt şi a respins acţiunea, întrucât, în cauză, din toate probele administrate a reieşit cu certitudine constituirea servituţii de trecere pe terenul proprietatea actuală a intervenientei D. M., de către autorii părţilor, încă din anul 1942, dată de la care terenul în litigiu a fost folosit permanent de autorii reclamantului, (al căror teren în urma partajului din 1942, a fost loc înfundat), pentru a trece de la calea publică la lotul lor.
Critica apelantului că în mod greşit instanţa de fond a reţinut că nu exista titlu cu privire la drumul creat, a fost apreciată fondată, arătându-se că, atât timp cât în actul de partaj se menţionează, în mod expres, acordul autoarei intervenientei că autorul reclamantului să treacă cu căruţa pe terenul proprietatea sa, dată de la care terenul a fost folosit permanent de autorii reclamantului ca drum de trecere către terenul proprietatea lor-loc înfundat, înseamnă că intervenienta în calitate de proprietară actuală a terenului şi orice alte terţe persoane inclusiv pârâţii au obligaţia legală de a respecta aceasta servitute de trecere şi de a nu împiedica accesul reclamantului la terenul proprietatea sa.
Pretenţia apelantului în sensul că din hărţile comunei rezultă existenţa căii de acces, astfel încât nu poate subzista motivarea instanţei de fond că terenul în litigiu ar fi un loc înfundat creat de către moştenitori, a fost apreciată justificata de instanţa de apel, întrucât pe terenul în litigiu a fost creată servitutea de trecere încă din anul 1942 cu ocazia partajului între autorii părţilor, astfel încât nu poate fi vorba de crearea unui loc înfundat cu ocazia partajării între moştenitorii defunctului M. A. pe de o parte şi moştenitorii defunctei P. S. pe de altă parte, pentru ca reclamantul să fie obligat să pretindă în prezent stabilirea unei servituţi de trecere pe terenul proprietatea intervenientei.
De asemenea susţinerile apelantului că în cadrul unui proces de conservare a servituţii de trecere au calitate procesuală pasivă nu numai proprietarii, ci şi persoanele care se opun la practicarea acestui drum de trecere, au fost considerate întemeiate, întrucât atât timp cât servitutea de trecere a fost constituită de autorii părţilor prin bună înţelegere, înseamnă că nimeni, inclusiv proprietarul actual al terenului, nu are dreptul să împiedice accesul reclamantului la terenul proprietatea sa, cu atât mai mult cu cât din probele administrate rezultă cu certitudine că servitutea nu s-a stins prin neîntrebuinţare, terenul fiind folosit permanent cu această destinaţie de autorii reclamantului şi de către reclamant până la împiedicarea acestuia din urmă de către pârâţi, prin edificarea unei porţi.
Fondate au fost apreciate şi aspectele invocate de către apelant, conform cărora intervenienta a recunoscut prin tranzacţia încheiată în urma unui proces de partaj cu ceilalţi moştenitori ai defunctei P. S., acest drum de trecere, arătând că-i permite numitei D. E. să-l folosească, instanţa apreciind că, în condiţiile în care acest drum de trecere este menţionat şi în tranzacţia încheiata intre moştenitorii def. P. S., fiind unul şi acelaşi cu cel menţionat în cuprinsul actului de partaj din anul 1942, împrejurarea invocată de intervenientă, în sensul că nu cunoaşte de existenta unei asemenea servituţi, nu corespunde realităţii.
S-a apreciat că pretenţia intimatei interveniente că şi în situaţia în care s-ar fi constituit un drept de trecere în anul 1942, nu este opozabil părţilor, cât timp nu a fost înscris în cartea funciară, nu are relevanţă în cauză, întrucât înscrierea sau neînscrierea în cartea funciara nu produce niciun efect cu privire la constituirea servituţii, iar intervenienta în calitate de succesoare are obligaţia de a respecta servitutea de trecere, în această calitate de moştenitoare preluând atât drepturile cât şi obligaţiile autorilor săi, caz în care nu poate fi exonerată de obligaţia de a respecta servitutea de trecere creata de autorii săi şi de a nu mai bloca accesul reclamantului la terenul proprietatea sa.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs intervenienta D. M. şi pârâţii M. E. şi M. G..
Prin decizia civilă nr.(…) a Curţii de Apel (…) a fost respins recursul declarat de pârâţii M. E. şi M. G. şi s-a admis recursul intervenientei D. M..
A fost modificată decizia Tribunalului (…), în sensul că a fost înlăturată obligaţia intervenientei D.M. de a respecta servitutea de trecere, astfel cum a fost identificată.
Faţă de hotărârile judecătoreşti mai sus menţionate, instanţa reţine că s-a stabilit cu putere de lucru judecat faptul că prin actul de partaj nr.(…) a fost creată o servitute de trecere pe terenul stăpânit în prezent de pârâta D. M., în favoarea terenului reclamantului M. C. L..
Însă, potrivit dispoziţiilor art.1169 C. civil, cel ce face o propunere înaintea judecăţii trebuie să o dovedească.
Instanţa constată că reclamantul M.C.L. nu a făcut dovada faptului că cele două pârâte, D. M. şi D. E., nu respectă servitutea de trecere creată încă din anul 1942, după cum s-a arătat mai sus, în sensul că îi îngrădesc reclamantului accesul la terenul său pe drumul de servitute existent. Reclamantul s-a prezentat doar la primul termen de judecată, când a solicitat amânarea judecăţii pentru a lua cunoştinţă de întâmpinarea formulată de pârâta D. M., fără a propune ulterior probe în susţinerea pretenţiilor sale.
Faţă de aceste aspecte, instanţa va respinge primul capăt de cerere, ca neîntemeiat.
De asemenea, cererea reclamantului de obligare a pârâtelor să repare drumul de servitute şi să-l facă utilizabil cu o lăţime de minim 3 metri este neîntemeiată, avînd în vedere dispoziţiile art.630 şi 631 C.civil, conform cărora „acela cărui se cuvine o servitute are dreptul de a face toate lucrările trebuincioase spre a se sluji cu dânsa şi spre a o păstra. Aceste lucrări se fac cu cheltuiala sa, iar nu cu cheltuiala proprietarului fondului supus, afară numai când se va stabili astfel în titlul de stabilire a servituţii”.
Cu privire la cererea reconvenţională, instanţa o va respinge ca rămasă fără obiect, avînd în vedere că pârâta a solicitat admiterea cererii sale reconvenţionale doar în măsura admiterii cererii principale a reclamantului.
Va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.