Deliberând asupra cauzei civile de fata, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub numărul … la data de 24.01.2008, reclamanta … a chemat în judecată pe pârâtul … solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa în contradictoriu şi cu Autoritatea Tutelară din cadrul Primariei municipiului Tulcea, să se dispună desfacerea căsătoriei părţilor, încheiată la data de 15.11.1997 , păstrarea numelui dobândit în timpul căsătoriei, încredinţarea către sine spre creştere şi educare a minorei …., născută la … şi obligarea pârâtului la plata unei pensii lunare de întreţinere în favoarea minorei, raportat la veniturile sale şi la nevoile acestuia, cu cheltuieli de judecata.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat s-a căsătorit cu pârâtul în data de 15 noiembrie 1997 iar din căsătoria lor a rezultat minora …, născută la ….
Dacă la începutul căsătoriei comportamentul pârâtului era corespunzător, ulterior, acesta s-a schimbat devenind violent în limbaj şi gesturi, datorită consumului de alcool.
Mai arată reclamanta că în data de 21 ianuarie 2008 a fost lovită de către pârât, luând astfel decizia de a divorţa.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 38, 40, 42 Cod Familiei.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar certificatul de căsătorie în original, şi certificatul de naştere al minorului in copie.
Acţiunea a fost legal timbrată cu suma de 39 lei taxă judiciară de timbru, conform art. 7 lit. a din Legea nr. 146/1997, şi cu suma de 0,3 lei timbru judiciar, potrivit art. 3 alin.1 din Ordonanţa Guvernului nr. 32/1995.
Pârâtul legal citat nu a depus întâmpinare şi nu a solicitat probe în apărare.
Instanţa a dispus efectuarea unei anchete sociale la domiciliul părţilor, fiind depus la dosarul cauzei referatul de anchetă.
In dovedirea acţiunii reclamanta a solicitat încuviinţarea probei cu martori, fiind audiat martorul Pricop Valentina, reclamanta renunţând la audierea martorului Pricop Grigore.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:
La data de 15 noiembrie 1997 s-au căsătorit părţile iar din căsătoria lor a rezultat minora Mariana Elena, născută la 4 martie 2002.
Potrivit art. 38 alin. 1 Cod familiei, “instanţa poate desface căsătoria prin atunci când, datorită unor motive temeinice, raporturile dintre soţi sunt grav vătămate şi continuarea căsătoriei nu mai este posibilă”.
Având în vedere dispoziţiile art. 617 alin. 2 cod procedură civilă potrivit cărora hotărârea prin care se pronunţă divorţul nu se va motiva dacă ambele părţi solicită instanţei aceasta, şi faţă de opţiunea manifestată de părţi în acest sens, instanţa nu va expune motivele care au determinat desfacerea căsătoriei.
Având in vedere ca relaţiile de familie sunt grav si iremediabil vătămate si raportat la dispoziţiile art.38 cod familiei, instanţa va admite în parte acţiunea si va dispune desfacerea căsătoriei din vina pârâtului.
Pe cale de consecinţă, având în vedere dispoziţiile art. 40 alin. 3 Cod fam., instanţa va dispune revenirea reclamantei la numele purtat anterior încheierii căsătoriei, acela de …, pârâtul nefiind de acord ca reclamanta să-şi păstreze numele dobândit prin căsătorie, acesta fiind de fapt şi motivul admiterii în parte a acţiunii.
Cu privire la încredinţarea minorei … născută la .., instanţa retine ca mama este puternic ataşata de copil preocupându-se permanent de creşterea si educaţia ei , oferind garanţiile necesare pentru o creştere armonioasa a minorului.
Faţă de aceste aspecte, instanţa apreciază că este în interesul copilului să fie încredinţat spre creştere şi educare mamei.
Prin urmare, instanţa va încredinţa reclamantei, spre creştere şi educare, pe minora Mariana elena, născută la 4 martie 2002.
Potrivit art. 97 alin. 1 Cod fam., ambii părinţi au aceleaşi drepturi şi îndatoriri faţă de copiii lor minori, fără a deosebi după cum aceştia sunt din căsătorie, din afara căsătoriei sau înfiaţi.
Una dintre aceste obligaţii ce incumbă în egală măsură ambilor părinţi este obligaţia de întreţinere, art. 86 alin.1 Cod fam. dispunând că această obligaţie există între părinţi şi copii, text de lege ce trebuie coroborat cu art. 107 alin. 1 Cod fam., conform căruia copilul minor este întreţinut de părinţii săi. Totodată, art. 86 alin.3 Cod fam. prevede că descendentul, cât timp este minor, are drept la întreţinere oricare ar fi pricina nevoii în care se află.
Această obligaţie de întreţinere a părinţilor faţă de copiii lor minori are un caracter complex, conţinutul său fiind determinat de prevederile art. 101 alin. 2 Cod fam., potrivit cărora părinţii sunt obligaţi să crească copilul, îngrijind de sănătatea şi dezvoltarea lui fizică, de educarea, învăţătura şi pregătirea profesională a acestuia.
Întreţinerea urmează să fie determinată potrivit cu nevoia celui care o cere şi cu mijloacele celui ce urmează a o plăti, aşa cum impune art. 94 alin.1 Cod fam.
La stabilirea cuantumului pensiei de întreţinere datorate de părinte copilului său, se vor aplica dispoziţiile art. 94 alin. 3 din acelaşi act normativ, potrivit cărora când întreţinerea este datorată de părinte, ea se stabileşte până la o pătrime din câştigul din muncă pentru un copil, cum este şi cazul de faţă.
Faţă de cele expuse anterior şi având în vedere că din probele administrate a reieşit că pe parcursul prezentului proces tatăl nu a contribuit la cheltuielile legate de creşterea şi educaţia copilului, urmează ca pârâtul să fie obligat la plata către reclamantă şi în favoarea minorei …, născută la …, a unei pensii lunare de întreţinere în cuantum de 25 % din venitul net lunar permanent, începând cu data introducerii acţiunii – 24.01.2008 şi până la majoratul copilului.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, va fi obligat paratul la plata sumei de 549,45 lei către reclamanta reprezentând cheltuieli de judecată .
