Nr.40/09.02.2011
Tip: sentinţă civilă
Domeniu : acţiune în constatare – despăgubiri- admite în parte
Domeniu asociat: Legea 18/1991,Legea 247/2005, HG 890/2005
Instanţa : JUDECĂTORIA MOLDOVA NOUĂ
Judecător : MINEA MARICICA
În conformitate cu disp.art.8 din Legea 18/1991 art.1 din Legea 1/2000 mod. de art.1 Titlul IV din Legea 247/2005 şi art.11 din H.G. 890/2005 , reconstituirea dreptului de proprietate se face la cerere.
Reclamantul a formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru un teren înscris în CF fără număr , nr. top. 494 cu suprafaţa de 2044 mp şi, fiind nemulţumit de răspunsul primăriei, a formulat cerere de chemare în judecată pentru a se constata că este proprietarul acestui teren, precum şi acordarea de despăgubiri.
După decesul reclamantului, acţiunea sa a fost continuată de către soţia supravieţuitoare, care a modificat acţiunea iniţială introdusă de către soţul său, la aproape doi ani de la introducerea acţiunii , încălcând dispoziţiile art.132 şi 138 C.p.civ..şi a solicitat obligarea pârâtei la acordarea unui teren în compensarea celui revendicat într-o zonă accesibilă de categorie agricolă asemănătoare cu cel revendicat, iar în cazul în care nu există teren în administrarea Comunei P. instanţa să dispună acordarea de despăgubiri băneşti conform celor stabilite prin expertiza tehnică .
Trenul pentru care s-au cerut în instanţă iniţial despăgubiri şi apoi teren în compensare , a fost inundat la construcţia barajului Porţile de Fier II .
Întrucât, din probele administrate a rezultat că suprafeţele identificate de către expert fac parte din domeniul public al Comunei , instanţa , având în vedere dispoziţiile art.5 al.2 din Legea 18/1991 care prevăd că ,, terenurile care fac parte din domeniul public sunt inalienabile , insesizabile şi imprescriptibile” , nu a dispus atribuirea lor către reclamată .
Potrivit art.10 alin.1 din H.G. 890/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuţiile si funcţionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, „în situaţiile în care restituirea pe vechiul amplasament nu mai este posibilă, fostului proprietar sau moştenitorilor acestuia li se va oferi un alt amplasament situat în aceeaşi localitate sau într-o localitate învecinată”.
Conform art. I, Titlul VI din Legea 247/2005, pentru terenurile foste proprietăţi ale persoanelor fizice, pentru care reconstituirea nu se mai poate face pe vechiul amplasament, foştii sau moştenitorii acestora pot opta, fie pentru restituirea unor suprafeţe echivalente din rezerva existentă la dispoziţia comisiilor locale, fie pentru acordarea de despăgubiri .
Conform disp.art.10 din HG. 890/2005, persoana care a formulat cerere de reconstituire şi a refuzat ofertele primite din partea este îndreptăţită la despăgubiri .
Astfel , chiar în situaţia în care aceste terenuri nu făceau parte din domeniul public al statului , instanţa nu putea dispune atribuirea lor deoarece ar fi încălcat dispoziţiile procedurii speciale prevăzute de ,, Regulamentul privind procedura de constituire, atribuţiile şi funcţionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului şi modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum şi punerea în posesie a proprietarilor ” , care prevăd că în situaţia în care cel ce face cererea de retrocedare refuză ofertele primite este îndreptăţit la despăgubiri stabilite de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor .
Pe de altă parte aceste terenuri reprezintă , conform expertizei efectuate în cauză, echivalentul terenurilor din CF fără număr , terenuri pentru care reclamantul nu a formulat cerere de reconstituire la Comisia Locală de Fond Funciar .
Legea nu prevede faptul că în cazul în care reconstituirea nu se poate face pe vechiul amplasament , cel care solicită reconstituirea poate alege suprafaţa de teren ce urmează să i se atribuie , din contră, ofertele le face Comisia de Fond Funciar . Opţiunea pe care o avea la dispoziţie reclamantul era între reconstituirea dreptului de proprietate pe alt amplasament şi despăgubiri stabilite de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor .
Ca urmare a acestei situaţii, instanţa a admis în parte acţiunea şi a constatat că reclamanta este îndreptăţită la despăgubiri, conform procedurii speciale prevăzute de HG 1095/2005 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Titlului 7 „Regimul Stabilirii şi Plăţii Despăgubirilor aferente Imobilelor luate în mod abuziv din Legea 247/2005 privind Reforma în domeniul Proprietăţii şi Justiţiei .
Întrucât reclamantul a formulat cerere adresată Primăriei pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafaţă de 2044 mp, instanţa a dispus ca despăgubirile calculate de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să fie acordate ca echivalent pentru această suprafaţă .
Deoarece HG 1095/2005 prevede o anumită procedură pentru acordarea despăgubirilor , procedură nerespectată de reclamant , instanţa constată că despăgubirile în acest caz nu pot fi calculate conform unui raport de expertiză întocmit separat .
Astfel , în procedura administrativă s-a pus problema doar cu privire la amplasamentul pe care să i se reconstituie dreptul de proprietate , în consecinţă, s-a apreciat că reclamanta avea o speranţă legitimă cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul din CF fără număr, în suprafaţă de 2044 mp . Prin urmare instanţa a apreciat că reclamanta avea un bun în sensul art. 1 din Protocolul 1, protocol adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care prevede că ,, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional” .
??
??
??
??
2
2
