La data de 17.11.2009, reclamanta D. A. l-a chemat în judecată pe Municipiul Craiova prin Primar, solicitând instanţei pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic asupra terenului de 254 mp situat în Craiova, str. R., nr.9, judeţul Dolj, precum şi constatarea dreptului de proprietate asupra construcţiei edificate pe acest teren.
La termenul din 11 februarie 2010 a fost introdusă în cauză, în calitate de pârâtă, numita L. M..
Prin încheierea de şedinţă din 25 iunie 2010 s-a dispus suspendarea cauzei în temeiul art.242 alin.1 pct.2 C.pr.civ., reţinându-se că părţile au fost legal citate, că nu s-au prezentat şi că nu s-a cerut judecarea cauzei în lipsă.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamanta D. A., care a arătat că la termenul din 25.06.2010, procedura de citare era incompletă, lipsa părţilor nu mai putea fi considerată nejustificată, iar cauza nu putea fi suspendată în baza art.242 alin.1 pct.2 C.pr.civ; prin încheierea din 11.02.2010 a fost introdusă în cauză numita L. M., care a fost citată apoi la fiecare termen, iar după repunerea cauzei pe rol prin încheierea din 20.05.2010, a fost înaintată adresa din 25.06.2010 a SEIP Dolj, prin care s-a comunicat faptul că L. M. a decedat în urmă cu mai mulţi ani.
Se mai arată că temeiul juridic al suspendării este greşit în condiţiile în care una din părţi a decedat, pentru că sunt incidente dispoziţiile art.243 alin.1 pct.1 C.pr.civ, care reglementează suspendarea de drept în cazul decesului uneia dintre părţi, una dintre părţi fiind decedate şi neavând cum să lipsească nejustificat.
Recursul este nefondat.
Tribunalul ia act de cadrul procesual fixat iniţial, prin cererea introductivă, în condiţiile art.112 C.pr.civ, numita D. A. având calitatea de reclamantă, iar pârât fiind Municipiul Craiova prin Primar.
Acest cadru procesual a fost întregit în condiţiile art.132 alin.1 C.pr.civ, la termenul din 11.02.2010, prin chemarea în judecată şi a numitei L. M., în calitate de pârâtă.
La termenul din 4 iunie 2010 instanţa a dispus efectuarea unei adrese către Serviciul Public Comunitar de Evidenţă a Persoanelor Craiova, pentru a se comunica dacă pârâta L. M. este viaţă, la termenul din 25.06.2010 fiind depus la dosar un extras din registrul de decese din care rezultă că această persoană a decedat la data de 12.12.1993.
Prin urmare, cadrul procesual introductiv a fost complinit în cursul procesului prin chemarea în judecată a unei persoane care nu avea capacitate procesuală de folosinţă, care nu era un subiect de drept în sensul legii civile şi care nu putea figura în judecată ca pârâtă; reclamanta este în culpă pentru apariţia unei astfel de situaţii procesuale, dat fiind că regulile unei normale desfăşurări a procesului civil presupun chemarea în judecată a unui pârât cu care reclamantul se găseşte într-un raport juridic de drept substanţial, şi nu chemarea în judecată formală a unei persoane, în condiţii de incertitudine asupra existenţei acesteia ca subiect de drept, pentru ca apoi probatoriul administrat să releve lipsa capacităţii sale de folosinţă.
Aşa fiind, la termenul din 25.06.2010, nu s-a pus problema sancţionării absenţei nejustificate a unei pârâte care nu avea capacitate de folosinţă şi care a fost introdusă în proces în mod inutil, dat fiind că demersurile pentru aflarea eventualilor moştenitori în viaţă ai acesteia, precum şi formularea unei cereri în condiţii de regularitate procedurală, cădeau în sarcina reclamantei.
La termenul din 25 iunie 2010, instanţa a aplicat în mod corect dispoziţiile art.242 alin.1 pct.2 C.pr.civ. şi a sancţionat absenţa nejustificată a părţilor care au capacitate procesuală de folosinţă, reclamanta şi pârâtul chemat iniţial în proces; dintre aceştia, reclamanta era în primul rând datoare să urmărească desfăşurarea normală a procesului, în condiţiile art.129 alin.1 C.pr.civ, să se prezinte în instanţă, să participe la dezbateri şi să se conformeze măsurilor dispuse.
Un raţionament contrar celor arătate ar duce la crearea unor situaţii procesuale nefireşti, în care instanţa nu ar putea lua nici o măsură şi nu ar putea aplica nici o sancţiune legală, doar pentru că reclamantul a chemat în judecată şi pe cineva care nu este în viaţă, şi care nu poate fi sancţionat pentru o absenţă nejustificată.
Tribunalul observă şi că efectele sancţiunii procedurale aplicate prin încheierea de şedinţă din 25 iunie 2010se vor putea răsfrânge doar asupra situaţiei pe care o au în proces părţile cu capacitate de folosinţă, nu şi asupra eventualilor moştenitori ai pârâtei lipsite de capacitate de folosinţă, astfel încât şi din această perspectivă se poate spune că nu subzistă raţionamentul juridic expus de recurentă, acela potrivit căreia absenţa părţilor nu putea fi considerată nejustificată şi erau aplicabile dispoziţiile art.242 alin.1 pct.2 C.pr.civ.
Nu este fondat nici motivul de recurs prin care se susţine că temeiul juridic corect al suspendării ar fi fost reprezentat de dispoziţiile art.243 alin.1 pct.1 C.pr.civ.
Potrivit acestui text de lege, judecata pricinilor de suspendă de drept “prin moartea unei din părţi, afară de cazul când partea interesată cere termen pentru introducerea în judecată a moştenitorilor”.
Din modul de reglementare a acestui caz de suspendare de drept a judecăţii, rezultă că este aplicabil atunci când o parte care are capacitate de folosinţă decedează în timpul procesului şi se pune problema transmisiunii calităţii procesuale active sau pasive către moştenitorii persoanei decedate.
Textul de lege citat nu este aplicabil, însă, în situaţia în care se descoperă în cursul procesului că pârâtul chemat în judecată este decedat şi nu are capacitate de folosinţă, întrucât nu este aceasta raţiunea ce a stat la baza adoptării acestei norme de drept procesual.
Faţă de cele ce preced, în temeiul art.312 alin.1 raportat la art.3041 C.pr.civ, recursul va fi respins ca nefondat.
