La apelul nominal făcut în şedinţa publică au lipsit părţile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, după care, se ia act că dezbaterile asupra fondului cauzei au fost cosemnate în încheierea de şedinţă din data de 13.09.2011, ce face parte integrantă din prezenta.
Instanţa constată cauza în stare de judecată şi o reţine spre soluţionare.
?????
INSTANŢA
Deliberând in cauza civila de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instanţe la data de 03.11.2010, sub nr.16275/225/2010, reclamanta, in contradictoriu cu pârâtele, a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, sa se constate dobândirea prin uzucapiunea de 30 de ani a dreptului de proprietate asupra imobilului compus din 2 case, una cu 2 camere, antreu , cămară, bucătărie, iar cealaltă compusă din 4 camere, bucătărie, şopron, construite din chirpici şi acoperite cu ţiglă, precum şi a terenului curte şi grădină în suprafaţă de 2662 mp, situate în
În motivarea acţiunii reclamanta arată că a dobândit de peste 50 de ani, împreună cu soţul său, , în prezent decedat, terenul în suprafaţă de 2662 mp, ca lot ajutător, construind imobilul menţionat, iar în această perioadă nu a fost tulburat de nimeni în posesie, achitând an de an taxele şi impozitele aferente.
În drept şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art., 111 C.pr. civ şi art.1890 C. civ.
Cererea a fost legal timbrată.
În dovedirea acţiunii la dosarul cauzei au fost depuse în copie următoarele înscrisuri: copie CI reclamantă, certificat de deces, mod evidenţă rol nr. 0824, chitanţele reprezentând achitarea impozitelor pe anii 1990-2009 ( filele 9-22 dosar), certificat de căsătorie şi certificat de moştenitor din 16.08.1988.
La data de 29.11.2010, reclamanta prin reprezentant a precizat faptul că cele 2 case şi terenul menţionate în cererea de chemare în judecată au fost dobândite în timpul căsătoriei cu soţul său, iar după decesul acestuia au continuat posesia şi fiica şi fiul acestora, motiv pentru care, în temeiul art. 57 şi următoarele Cod procedură civilă, a solicitat şi introducerea acestora în cauză.
Prin încheierea de şedinţă din data de 13.11.2010, instanţa a dispus citarea în cauză, în calitate de intervenienţi în interes propriu a numiţilor .
La data de 24.01.2011, având în vedere faptul că în prezenta cauză s-a formulat cerere de intervenţie în interes propriu de către intervenientul în interes propriu şi numita prin care au solicitat ca în contradictoriu cu reclamanta, să se constate dreptul de proprietate dobândit în baza D.L. 42/1990 şi art. 23 din Legea 18/1991 asupra terenului aferent casei de locuit precum şi asupra curţii şi grădinii din jurul acesteia, dreptul de coproprietate al intervenientului asupra terenului aferent construcţiilor din certificatul de moştenitor nr. 819/1988, precum şi asupra curţii şi grădinii din jurul acestora şi dreptul de proprietate dobândit de intervenienţi asupra construcţiei compusă din 3 camere, amplasată pe terenul în suprafaţă de 1000 m.p., dobândit prin efectul legii în baza D.L. 42/1990 şi art. 23 din Legea 18/1991, apreciind că cererile nu pot fi despărţite şi se impune soluţionarea cauzei de către un complet specializat în materie de fond funciar, faţă de faptul că prezentul complet nu este specializat în materie de fond funciar, având în vedere disp. art. 99 alin. 1 şi 2 din Regulamentul de organizare a instanţelor, Hotărârârea CSM 85/2006 şi Hotărârea nr. 5 din 08.02.2011 a Colegiului de Conducere al Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, instanţa a admis excepţia greşitei constituiri a completului de judecată şi a dispus trimiterea cauzei la completul C-6, fond funciar.
Reclamanta a depus întâmpinare la cererea de intervenţie in interes propriu, formulată de numiţii, prin care au solicitat ca în contradictoriu cu reclamanta, Comisia Locală de Fond Funciar şi Comisia Judeţeană de Fond Funciar, să se constate dreptul de proprietate dobândit în baza D.L. 42/1990 şi art. 23 din Legea 18/1991 asupra terenului aferent casei de locuit precum şi asupra curţii şi grădinii din jurul acesteia, dreptul de coproprietate al intervenientului asupra terenului aferent construcţiilor din certificatul de moştenitor nr. 819/1988, precum şi asupra curţii şi grădinii din jurul acestora şi dreptul de proprietate dobândit de intervenienţi asupra construcţiei compusă din 3 camere, amplasată pe terenul în suprafaţă de 1000 m.p. dobândit prin efectul legii în baza D.L. 42/1990 şi art. 23 din Legea 18/1991, arătând că intervenienţii au locuit într-una din camerele din casa compusă din 4 camere şi şopron, casă construită de reclamantă şi şotul acesteia, pe care doar au renovat-o şi au construit în continuarea acesteia o bucătărie,o baie şi au închis sala,astfel că a solicitat să se constate dreptul acestora de proprietate doar pentru încăperile menţionate, suprafaţa de teren ce li se cuvine, urmând să se stabilească pe calea unui partaj.]
Instanţa a dispus efectuarea unei adrese către C.L.F.F. pentru a comunica dacă pentru suprafaţa de 2500 m.p. existentă în actul de vânzare datat 12.05.1934 şi transcris în registrul de transcripţiuni nr. 2929/1934 ( aflat la filele 45-47 dosar) s-au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate de către vreo persoană, dacă acest teren la colectivizare figura trecut în registrul agricol al lui, decedat în anul 1987 sau în registrul agricol al lui, mama acestuia, răspunsul fiind comunicat prin adresa nr. 1869/18.04.2011.
S-a revenit cu adresă către C.L.F.F. pentru a comunica dacă defuncta a avut trecută la rol suprafaţa de 2500 m.p., situată în, având ca vecini şi dacă s-a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru acest teren, răspunsul fiind comunicat prin adresa nr. 2923/10.06.2011.
În cauză au fost încuviinţate şi administrate proba cu înscrisuri, interogatoriul reclamantei şi a intervenienţilor, precum şi proba testimonială cu martorii, solicitate de către reclamantă şi intervenienţii
De asemenea, având în vedere disp.art.201 c.p.civ. şi apreciind că pentru o justă soluţionare a cauzei este necesară efectuarea unei expertize tehnice imobiliare, în conformitate cu dispoziţiile art. 202 Cod procedură civilă, procedând la tragerea la sorţi de pe lista experţilor tehnici autorizaţi şi având în vedere rezultatul acesteia, instanţa a desemnat expertul pentru efectuarea expertizei având ca obiective:
– identificarea întregii suprafeţe de teren pe care se află cele două case, bucătărie, şopron şi alte anexe gospodăreşti, respectiv a suprafeţei de 2662 m.p., având ca vecini
– să se menţioneze valoarea de circulaţie a terenului;
– să se identifice construcţiile arătându-se din ce sunt compuse şi valoarea de circulaţie a acestora;
– să se menţioneze cine se află în posesia lor;
– să se întocmească o schiţă ale imobilelor identificate, arătându-se vecinii pe puncte cardinale;
– să se menţioneze distinct pentru fiecare imobil-construcţie identificat, vechimea şi anul construcţiei şi dacă vreunul din aceste imobile se regăsesc şi în certificatul de moştenitor;
– să se identifice valoarea de circulaţie separat a construcţiei cu trei camere, beci, baie, bucătărie, sală;
– să se precizeze dacă conform vecinătăţilor ce le regăseşte în teren, suprafaţa identificată corespunde cu suprafaţa de teren din actul de vânzare-cumpărare transcris sub nr. 2929/1934( filele 45-47 dosar), respectiv pe suprafaţa de 2500 m.p. cu vecinătăţile respective;
– să se întocmească o schiţă a suprafeţelor în coordonate stereografice 1970.
La data de 14.06.2011, expertul a depus raportul de expertiză ( filele 123-129).
La termenul din 28.06.2011, reclamanta depune la dosar o precizare de acţiune prin care arată că solicită să se constate că a edificat împreună cu soţul său, o casă compusă din trei camere, sală, beci şi o bucătărie compusă din două camere şi sală şi obiecţiuni scrise la raportul de expertiză întocmit în cauză de expert.
Instanţa a luat act că se restrânge câtimea capătului de cerere privind accesiunea, doar cu privire la cele trei imobile, respectiv la casa bătrânească, şopron şi bucătărie şi a pus în vedere reclamantei să timbreze pentru construcţii, respectiv casă bătrânească, şopronul de lângă casă, bucătărie cu două camere, sală şi beci, având valoarea totală de 58.176 lei, cu suma de 2774,52 lei şi timbru judiciar în valoare de 5 lei, dovada achitării acestei taxe fiind ataşată la dosar.
Având în vedere obiecţiunile formulate la raportul de expertiză de către reclamantă, s-a revenit cu adresă la expert, la care se va ataşa un exemplar al acestora, pentru a-şi exprima punctul de vedere cu privire la obiecţiunile formulate şi a întocmi o schiţă distinctă cu suprafaţa de teren aferentă construcţiilor stăpânite de, respectiv casa bătrânească, şopron, bucătărie compusă din două camere şi hol, precum şi să întocmească o schiţă cu terenul aferent celorlalte construcţii, respectiv casă nouă, şopron lângă casă, pătul, şopron lângă pătul, întrucât este necesară o precizare a obiectului cererii, raportat la aceste suprafeţe de teren, iar din schiţa depusă la dosar însumând suprafaţa reprezentată prin aceasta, nu concordă suprafeţele de teren cu cele indicate în raport, răspunsul fiind comunicat prin adresa nr. 15293/15.09.2011.
La data de 26.09.2011, intervenienţii au depus concluzii scrise prin care au solicitat respingerea acţiunii introductive, astfel cum a fost precizată, admiterea acţiunii formulate după depunerea raportului de expertiză şi admiterea cererii de intervenţie.
Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa constată şi reţine următoarele situatii de drept si de fapt:
Reclamanta a chemat în judecată pe pârâţii C.L.F.F. , C.J.F.F., CONSILIUL LOCAL, COMUNA prin primar, intrevenienta in nume propriu si intervenienti in nume propriu, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate ca a dobindit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra imobilului compus din 2 662 mp situat in, , cu vecinii, precum si asupra imobilelor compuse din o casa cu 2 camere, antreu, camara, o bucatarie, si o casa compusa din 4 camere, bucatarie, sopron si beci, construite pe acest teren , invocind practic si accesiunea imobiliara, cucheltuieli de judecata.
La termenul de judecată din data de 30.11.2010, reclamanta a depus la dosar precizare de acţiune prin care a arătat că înţelege să îşi întemeieze acţiunea pe uzucapiune de lungă durată prin joncţiunea posesiilor, în temeiul art. 1859 şi art. 1860 Cod Civil, susţinând că exercită o posesie de bună-credinţă din anul 1987 in nume propriu dupa moartea sotului sau, si solicitind introducerea in cauza in calitate de intervenienti a lui, , acestia fiind conceptati ca atare prin incheierea din 30.11.2010.
La termenul de judecată din data de 25.01.2011, intervenienti in nume propriu au depus la dosarul cauzei o cerere de interventie in nume proprieu prin care solicitau sa se constate ca : – au dobindit dreptul de proprietate in baza D. L 42/1990 si art. 23 din legea 18/1991, asupra suprafetei de teren aferent casei pe care sustineau ca au construit –o, precum si asupra suprafetei de 1000 mp teren curti constructii si gradina din jurul acesteia, din terenul detinut de reclamanta in coproprietate indiviza , si asupra caruia aceasta a solicitat constatarea uzucapiunii prin jonctiunea posesiilor.
-a dobindit dreptul de coproprietate intervenientul asupra terenului aferent constructiilor din certificatul de mostenitor nr. 819/1988, si asupra diferentei de 1 700 mp din terenul solicitat de reclamanta , tot in baza acelorasi temeiuri legale,
-a dobindit dreptul de coproprietate intervenientul asupra terenului aferent constructiilor din certificatul de mostenitor nr. 819/1988, si asupra diferentei de 1 700 mp din terenul solicitat de reclamanta , tot in baza acelorasi temeiuri legale,
-dreptul de proprietate dobindit de cei doi intervenienti asupra constructiei compusa din 3 camere, cu beci, bucatarie , baie si sala, constructie edificata de acestia pe terenul in cauza respectiv pe portiunea revendicata de acestia de 1000 mp, cu cheltuieli de judecata.
Din probatoriul administrat in cauza respectiv: copie CI reclamantă, certificat de deces, mod evidenţă rol nr. 0824, chitanţele reprezentând achitarea impozitelor pe anii 1990-2009 ( filele 9-22 dosar), certificat de căsătorie şi certificat de moştenitor din 16.08.1988, precum si cele administrate in fata instantei declaratiile martorilor , fila 112, , fila 113, fila 130, raspunsurile la interogatorii de la filele 102-111dosar, raportul de expertiză a fost întocmit în cauză de către expert şi depus la dosarul cauzei la filele 123-128, instanta retine urmatoarele situatii de fapt si de drept.
Se retine faptul ca terenul in cauza, provine de la numita, care l-a cumparat in anul 1934, fila 45 dosar, aceasta fiind soacra reclamantei a lasat pe reclamanta si sotul sau pe acest teren unde au construit casa si anexele gospodaresti, asa cu reiese si din declaratiile martorilor audiati in cauza, ulterior insa pentru acest teren nu s-a formulat cerere de reconstituire a dreptuli de proprietate pe legea 18/1991, iar in certificatul de mostenitor nr. 819/1988, este trecuta o parte din acesta respectiv 250 mp aferent constructiilor.
Instanta retine faptul ca in timpul vietii lui, tatal s au edificat: doua constructii in curte pe terenul in cauza de 2833 mp respectiv in 1958, o casa batrineasca compusa din 3 camere, o camara, sala , beci, acoperita cu tigla, si un SOPRON din lemn acoperit cu azbociment si o BUCATARIE construita in 1968-1970 compusa din doua camere, fundatie beton, ziduri de chirpici, sala acoperita cu tigla, edificate impreuna cu.
In urma cu circa 15 ani, adica 1994- 1995, dupa decesul lui tatal, in continuarea acestei constructii s-a edificat un imobil din caramida, grinzi de beton, acoperit cu tigla compus din 4 camere, baie, sala, beci, si un patul din lemn construit 2010, acestea fiind edificate de catre fiul impreuna cu sotia acestuia si nora reclamantei , in timp asa cum reiese din datele tehnice indicate de expert si declaratiile martorilor audiati in cauza.
Asadar, reclamanta impreuna cu sotul sau a construit o parte din imobile in timpul vietii acestuia respectiv in 1958, o casa batrineasca compusa din 3 camere, o camara, sala , beci, acoperita cu tigla, si un SOPRON din lemn acoperit cu azbociment si o BUCATARIE construita in 1968-1970 compusa din doua camere, fundatie beton, ziduri de chirpici, sala acoperita cu tigla, fiind in acest sens constructori de buna credinta.
Aceeasi situatie se poate retine si despre fiul impreuna cu care au construit de buna credinta si cu acordul si acceptul reclamantei un imobil din caramida, grinzi de beton, acoperit cu tigla compus din 4 camere, baie, sala, beci, si un patul din lemn construit 2010.
In ceea ce priveste terenul in cauza de 2833 mp acesta se suprapune, asa cum am aratat pe terenul proprietatea soacrei reclamantei respectiv pe care aceasta la cumparat in 1934, insa acest teren ca si celelalte terenuri in vremea comunismului trecut in proprietatea statului si niciunul dintre mostenitorii lui nu au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate in conditiile legii 18/1991.
In atare situatie terenul conform probatoriilor administrate in cauza se afla in domeniul privat al unitatii administrativ teritoriale al comunei, FIIND INSA STAPINIT SI POSEDAT DE reclamanta si intervenienti.
Se retine astfel ca atit reclamanta impreuna cu defunctul sot au stapinit neintrerupt si sub nume de proprietar terenul in cauza insa din anul 1988,cit si anterior l-a stapinit impreuna si cu fiul sau si de citiva ani impreuna si cu sotia acestuIa si cu, prin urmare reclamanta desi in ceea ce priveste unitatea administrativ teritoriala a comunei si CONSILIUL LOCAL AL acesteia a efectuat o posesie continua si sub nume de proprietar putind face jonctiunea cu cea a sotului anterior, fata de fiul sau insa si fiica sa in calitate de comostenitori reclamanta nu poate opune uzucapiunea atit timp cit acestia au posedat impreuna cu aceasta terenul in cauza, reclamanta neposedindu-l exclusiv motiv pentru care nu se poate lua act de intervertirea precaritatii posesiei reclamantei.
In ceea ce priveste sutinerile intervenientilor in interes propriu potrivit carora terenul se afla in domeniul public si nu se putea uzucapa asupra acestuia instanta le va inlatura ca neintemeiate avind in vedere urmatoarele considerente:
Pentru a opera prescriptia achizitiva, este necesară existenta unei posesii utile, caracterizata potrivit art. 1847 C.civ. si a unui lucru susceptibil de a fi uzucapat. Or, pentru a putea fi obiect al uzucapiunii, bunul trebuie sa fie susceptibil de posesie utila, fiind necesar in acelasi timp sa nu fie scos din comert, in acest sens prin dispozitiile art.1844 C.civ., conform carora „nu se poate prescrie domeniul lucrurilor care, din natura lor proprie sau printr-o declaratie a legii, nu pot fi obiecte de proprietate privata, ci sunt scoase din comert”, limitandu-se domeniul bunurilor supuse prescriptiei achizitive.
Plecand de la aceste dispozitii, rezulta ca numai bunurile imobile proprietate privata, indiferent insa de titular, pot fi dobandite prin uzucapiune, prevederile legale amintite coroborandu-se actualmente cu prevederile art.11 al.1 din Legea nr.213/1998 si ale art.135 pct.2 din Constitutie.
Potrivit art. 5 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, terenurile care fac parte din domeniul public sunt insesizabile şi imprescriptibile şi aceste terenuri sunt prevăzute în art. 5 alin. 1 din Legea nr. 18/1991 şi în art. 3 alin. 4 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia.
Terenul în cauză face parte din domeniul privat al comunei, respectiv suprafata de 2 833 mp, nu este afectat de utilitati publice, iar acesta a apartinut autoarei numitilor, in virtutea certificatului de mostenitor 819/1988, fila 80 dosar si a inscrisului de la fila 45 dosar, singurii indreptatiti sa emita pretentii asupra acestui teren in conditiile legii, astfel cum rezultă din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, şi este supus dispoziţiilor de drept comun, conform dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 213/1998 şi poate fi dobândit prin uzucapiune, cu jonctiunea posesiilor de catre cei trei care au posedat neintrerupt acest teren in totalitatea sa.
Mai mult, apariţia Legilor nr.58/1974 şi nr.59/1974 nu a dus la pierderea simultană a celor două elemente ale posesiei (şi nici măcar a unuia dintre ele) fiindcă posesorii terenurilor nu au pierdut folosinţa acestor bunuri, iar pe tot intervalul de timp cât cele două legi au fost în vigoare, terenurile şi-au păstrat calitatea de obiecte ale dreptului de proprietate privată, conform art.36 alin.9 şi art.11 din din anul 1965, rămânând în fapt la aceiaşi posesori care le-au stăpânit pentru sine, nu pentru alţii.
Între anii 1974-1989, statul nu a dispus luarea unor măsuri concrete, pentru a împiedica posesorii să exercite actele de folosinţă asupra terenurilor în nume propriu, deoarece nu exista un interes, în acest sens, avându-se în vedere că aceste stări de fapt nu puteau fi transformate în stări de drept, dreptul de proprietate asupra terenurilor putând fi dobândit, în acea perioadă, numai prin moştenire legală.
Pe de altă parte, posesorii de terenuri au beneficiat şi de prevederile art.1854 Cod civil, care instituiau o prezumţie de neprecaritate, cât şi de prevederile art.1858, relative la prezumţia de neintervertire de titlu, astfel încât, pe tot timpul cât Legile nr.58/1974 şi nr.59/1974 au fost în vigoare, posesorii şi-au conservat această calitate, în sensul că nu au devenit nişte simpli detentori precari.
După abrogarea Legilor nr.58/1974 şi nr.59/1974, dispărând interdicţia legală a dobândirii terenurilor prin uzucapiune, posesorii acestor bunuri, aflate, în continuare, în stăpânirea lor, la data împlinirii duratei legale, pentru prescripţia achizitivă, pot să ceară recunoaşterea dreptului de proprietate respectiv.
Aceste concluzii se desprind şi din principiul aplicării imediate a legii civile noi, aceasta aplicându-se şi situaţiilor juridice în curs de constituire (facta pendentia).
Or, posesiunea bunului imobil în toată această perioadă a avut un caracter durabil în timp, atât înainte, cât şi pe durata cât Legile nr.58/1974 şi nr.59/1974 au fost în vigoare, precum şi după abrogarea acestora, iar dobândirea terenurilor prin uzucapiune este un fapt juridic complex, compus din mai multe fapte juridice, concomitente sau succesive, respectiv, începerea stăpânirii terenului de către uzucapant, exercitarea materială a actelor de folosinţă pe întreaga durată a uzucapiunii (care se întinde şi după abrogarea Legilor nr.58/1974 şi 59/1974), pasivitatea şi neglijenţa gravă a proprietarului pe întreaga perioadă de timp, ce a permis unui străin să ocupe imobilul şi să-l stăpânească.
Toate aceste fapte juridice au concurat, concomitent sau succesiv, la dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului, de către uzucapant.
Această soluţie este în concordanţă şi cu alte prevederi legale adoptate după anul 199o. Astfel, potrivit prevederilor art.35 alin.3 din Legea nr.18/1991 (art.36 alin.3 din Legea nr.18/1991 republicată), privind fondul funciar, terenurile atribuite în folosinţă pe durata existenţei construcţiilor dobândite, au trecut în proprietatea celor ce le aveau în folosinţă. Dacă simplilor detentori precari li s-a recunoscut un adevărat drept de proprietate asupra terenurilor aferente construcţiilor pe care le-au dobândit în perioada cât au fost în vigoare prevederile Legii nr.58/1974, cu atât mai mult trebuie să li se recunoască cel puţin calitatea de posesori, acelora care au stăpânit şi folosit terenurile altor persoane fizice o perioadă îndelungată de timp, sancţionându-se, astfel, pasivitatea şi neglijenţa gravă a proprietarului imobilului respectiv.
De altfel, in raport cu dispozitiile art. 1844 din Codul civil, potrivit carora “nu se poate prescrie domeniul lucrurilor care, din natura lor proprie, sau printr-o declaratie a legii, nu pot fi obiecte de proprietate privata, ci sunt scoase afara din comert”, terenurile la care se refera reglementarile din legile nr. 58/1974 si nr. 59/1974 si-au pastrat apartenenta la domeniul proprietatii private atat timp cat nu au fost trecute in alta forma de proprietate si, mai mult, au continuat sa fie susceptibile de a fi transmise si dobandite pe calea restransa a mostenirii legale.
Rezultand astfel ca terenurile ce au facut obiectul reglementarilor din cuprinsul legilor nr. 58/1974 si nr. 59/1974 si-au pastrat caracterul privat, sub aspectul dreptului de proprietate, iar posesorii lor au beneficiat atat de prezumtia de neprecaritate prevazuta de art. 1854 din Codul civil, cat si de dispozitiile art. 1858 din Codul civil referitoare la prezumtia de neintervertire de titlu, se impune concluzia ca intervalul de timp in care aceste legi au fost in vigoare nu a intrerupt cursul prescriptiei incepute anterior, putand fi invocat la calcularea duratei de timp necesare pentru constatarea prescriptiei achizitive asupra acelor terenuri.
Mai mult, fata de caracterul in rem al intreruperii naturale a prescriptiei, dedus din prevederile art. 1866 coroborate cu cele ale art. 1864 pct. 2 din Codul civil, care nu se putea produce atat timp cat in cazul terenurilor ce au facut obiectul prevederilor din legile nr. 58/1974 si nr. 59/1974 se invoca o prescriptie de durata, bazata pe o posesie efectiva si necontestata, inceputa anterior adoptarii acestor legi si incheiata dupa abrogarea expresa a acestora, prin decretele-lege nr. 1/1989 din 26 decembrie 1989 si nr. 9/1989 din 31 decembrie 1989, constatarea prescriptiei achizitive in astfel de cazuri devine de neinlaturat.
Totodată, din interpretarea literală a prevederilor art.1844 Cod civil, potrivit cărora, „sunt scoase din comerţ bunurile ce nu pot fi obiecte de proprietate privată”, rezultă că, în perioada 1974-1989, terenurile au constituit, în continuare, obiect al dreptului de proprietate privată.
În speta sint aplicabile dispozitiile deciziei nr. 4/16.01.2006 I.C.C.J potrivit careia prescriptia achizitiva nu a fost intrerupta pentru posesiile incepute inainte de aparitia legilor nr. 58/1974 si 59/1979 iar dupa abrogarea acestora prin decretul lege nr. 1/1989 si decretul lege nr. 9/1989, posesorii se pot ardesa instatelor sa constate intervenita uzucapiunea.
Mai mult, noţiunea de „circuit juridic civil”, înţeles ca parte componentă a circuitului juridic, reprezintă totalitatea faptelor şi actelor juridice, în virtutea cărora se nasc raporturi juridice de drept civil, avându-se în vedere şi faptele juridice, iar dintre modalităţile lor de realizare, face parte şi posesiunea.
In concluzie instanta va respinge actiunea reclamantei atit in ceea ce priveste uzucapiunea asupra terenului de 2833 mp ce face obiectul cauzei, intrucit, asa cum am aratat aceasta nu poate opune aceasta uzucapiune comostenitorilor ce au posedat impreuna cu aceasta si nici tertilor de una singura data fiind natura terenului in cauza care este un teren asupra caruia au vocatie si care l-au stapinit si ei la rindul lor, precum si cu privire la constatarea dreptului de proprietate asupra constructiilor edificate de aceasta pe terenul in cauza prin efectul accesiunii, nefiind indeplinite conditiile cerute de lege.
Astfel art. 488 prevede: „Tot ce se uneşte şi se încorporează cu lucrul se cuvine proprietarului lucrului”. Accesiunea este încorporarea sau unirea unui lucru cu alt lucru, fiecare având diferiţi. Proprietarul bunului mai important, considerat principal, devine proprietar al bunului mai puţin important sau accesoriu. Fostul proprietar al bunului accesoriu, de regulă, are dreptul să primească o despăgubire, în virtutea principiului îmbogăţirii fără just temei.
Accesiunea este reglementată în art. 483-516 Cod civil. Nu se pot dobândi prin accesiune bunurile care fac parte din domeniul public naţional sau local.
Accesiunea este reglementată în art. 483-516 Cod civil. Nu se pot dobândi prin accesiune bunurile care fac parte din domeniul public naţional sau local.
Referitor la cererea de interventie in interes propriu formulata de intervenienti in nume propriu prin care solicitau sa se constate ca : – au dobindit dreptul de proprietate in baza D. L 42/1990 si art. 23 din legea 18/1991, asupra suprafetei de teren aferent casei pe care sustineau ca au construit –o, precum si asupra suprafetei de 1000 mp teren curti constructii si gradina din jurul acesteia, din terenul detinut de reclamanta in coproprietate indiviza , si asupra caruia aceasta a solicitat constatarea uzucapiunii prin jonctiunea posesiilor.
-dreptul de proprietate dobindit de cei doi intervenienti asupra constructiei compusa din 3 camere, cu beci, bucatarie , baie si sala, constructie edificata de acestia pe terenul in cauza respectiv pe portiunea revendicata de acestia de 1000 mp, cucheltuieli de judecata, instanta retine urmatorele situatii de fapt si de drept.
Din probele administrate in cauza rezulta faptul ca sint mostenitorii defunctului, fiul lui proprietara terenului in cauza, in acest sens in ceea ce ii priveste pe toti trei, acestia posedind in tot terenul in cauza, edificind de a lungul timpului diverse constructii pe acest teren, pot beneficia dar numai impreuna ca un tot ce stapinesc intreaga gospodarie si ca mostenitori pe linie paterna a numitei, de prevederile art. 23 alin.1 din Legea nr. 18/1991, conform carora sunt şi rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz, a moştenitorilor acestora, terenurile aferente casei de locuit şi anexelor gospodăreşti, precum şi curtea şi grădina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul – Lege nr. 42/1990 privind unele măsuri pentru stimularea ţărănimii.
Potrivit art. 8 al acestui decret, terenul aferent casei de locuit şi anexelor gospodăreşti, precum şi curtea şi grădina din jurul acestora, în zonele cooperativizate, constituie proprietatea particulară a deţinătorilor.
In speta sint aplicabile dispozitiile art. 23 alin 1 din legea 18 raportat la dispozitiile art. 8 din decretul –lege 42/1990, care prevad faptul ca „Sunt şi rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz, a moştenitorilor acestora, indiferent de ocupaţia sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit şi anexelor gospodăreşti, precum şi curtea şi grădina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 privind unele măsuri pentru stimularea ţărănimi” deoarece pentru aceste suprafete de teren , asa cum prevede atit art. 11 si art 23 alin 2 din legea 18/1991, cei trei mostenitori fac dovada dovada proprietatii prin acte de proprietate.
Insa dat fiind faptul ca intervenientul fiul intelege sa invoce singur si in contradictoriu cu ceilalti doi comeostenitori constatarea unui drept de proprietate exclusiv asupra unei parti determinate de 1000 mp din intreaga suprafata( desi acesta nu l stapineste singur iar constructiile edificate doar de el sint facute dupa 1990, si nu se poate retine ca acest teren este aferent constructiilor edificate de acesta si existente in anul 1990, cum prevede textul legal), iar pentru restul solicita constatarea unui drept de coproprietate indiviz tot in baza aceleiasi legi 18/1991 raportat la decretul legea 42/1990, in contradictoriu cu ceilalti doi comeostenitori reclamanta si sora sa ( constructiile celalate fiind edificate de mama si tatal sau )
In atare situatie desi cei trei comostenitori ar putea sa ceara constarea unui drept de proprietate asupra terenului in cauza in calitate de mostenitori ai lui, aferent constructiilor edificate de acesta si existente in 1990 precum si in calitate de mostenitori si ai defunctei prin reprezentare in conditiile legii 18/1991, insa impreuna in contradictoriu cu comisiile de fond funciar , si nu doar intervenientul in contraditoriu cu comisiile si ceilalti comostenitori( intrucit este vorba de constatarea existentei unui drept dobindit prin puterea legii si nu datorita unor cereri de reconstituire care ar fi putut face diferenta fata de ceilalti comostenitori ce ar fi fost decazuti daca nu formulau cerere ), acest drept dobindit de toti cei trei prin puterea legii nu poate fi atribuit doar in patrimoniul intervenientului , acesta detinind doar o cota indiviza ideala pina la momentul partajului.
Asadar si in aceasta ipoteza fara un drept de proprietate asupra terenului in cauza nu sint indeplinite conditiile prevazute de art. 488 Cod civil care prevede: „Tot ce se uneşte şi se încorporează cu lucrul se cuvine proprietarului lucrului”. Accesiunea este încorporarea sau unirea unui lucru cu alt lucru, fiecare având proprietari diferiţi. Proprietarul bunului mai important, considerat principal, devine proprietar al bunului mai puţin important sau accesoriu. Fostul proprietar al bunului accesoriu, de regulă, are dreptul să primească o despăgubire, în virtutea principiului îmbogăţirii fără just temei.
In concluzie instanta va respinge cererea de interventie in interes propriu formulata de, in contradictoriu cu , ca neîntemeiata, pentru toate capetele de cerere cuprinse in aceasta si enumerate anterior.
Instanta va lua act ca intervenienta in interes propriu, nu a formulat o cerere de interventie efectiv, ci doar a fost introdusa in aceasta calitate in cauza motiv pentru care nu poate fi analizata cererea acesteia.
In cea ce priveste cheltuielile de judecata avind in vedere faptul ca niciuna din parti nu a cazut in pretentii fata de cealalta ambele cereri fiind respinse, instanta va respinge cererile de acordare a cheltuielilor de judecata atit ale reclamantei cit si ale intervenientilor in interes propriu ca neintemeiate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Respinge acţiunea formulata de ,în contradictoriu cu, ca neîntemeiata.
Respinge cererea de interventie in interes propriu formulata de, in contradictoriu cu, ca neîntemeiata.
Cu recurs in 15 zile comunicare.
