Astfel, simpla calitate de succesor legal este suficientă pentru soluţionarea cauzei în condiţii de contradictorialitate cu persoanele chemate în judecată, fără a fi necesară depunerea în prealabil a unui certificat de moştenitor, aşa cum în mod neîntemeiat a reţinut prima instanţă. A pronunţa a soluţie contrară, ar însemna ca părţile chemate în judecată să se poată sustrage de la obligaţiile asumate de autorul lor, prin promisiunea de vânzare cumpărare depusă la dosarul cauzei, cu atât mai mult cu cât termenul de opţiune succesorală prevăzut de art.700 C.civ. a fost de mult depăşit, iar ace?tia nu au făcut dovada renun?ării la mo?tenire.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa, reclamantul R.N. a solicitat instanţei ca, în contradictoriu cu pârâţii T.I., T.L ?i E.C., să pronunţe o sentinţă care să ţină loc de contract autentic de vânzare-cumpărare având ca obiect terenul situat în Năvodari, sola 10, parcela 56/1/2.
În motivarea în fapt a acţiunii, reclamantul a arătat că a încheiat cu autorul pârâţilor un de vânzare-cumpărare ?i că aceştia, în calitate de moştenitori, nu îşi respectă obligaţia de încheiere a contractului propriu-zis.
Prin sentinţa civilă nr.21482 din 30.12.2009 pronunţată de Judecătoria Constanţa a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor, fiind respinsă ac?iunea ca atare.
În considerente, s-a reţinut că pronunţarea în temeiul art.5 alin.2 din Titlul X al Legii nr.247/2005 a unei hotărâri care să ?ina loc de contract de vânzare-cumpărare poate avea loc numai dacă pârâtul, în calitate de proprietar al bunului, refuză să îşi îndeplinească obligaţia de a încheia actul de vânzare-cumpărare propriu-zis la termenul convenit sau, ca în cauza de fa?ă, dacă moştenitorul care a dobândit terenul în litigiu refuză să îndeplinească aceeaşi obligaţie, asumată de promitentul-vânzător, al său. Prin urmare, pentru ca împotriva unei persoane să se pronunţe o hotărâre care să ?ină loc de act autentic este necesar ca aceasta să fie proprietarul respectivului bun, deoarece altfel nu există dreptul de dispoziţie asupra bunului.
În cauză, pârâţii sunt descendenţi ai promitentului-vânzător, iar aceasta calitate nu trebuie echivalată cu cea de moştenitor, care, indiferent de natura moştenirii, trebuie să rezulte din act notarial sau hotărâre judecătoreasca, în urma unei dezbateri succesorale. Împrejurarea stăpânirii bunului de către pârâţi nu echivalează în cauza de fa?ă cu acceptarea tacită a moştenirii, deoarece acceptarea moştenirii, fie ?i tacit, trebuie să fie constatată de sau instanţă în cadrul dezbaterii succesorale ?i apoi, în baza certificatului de moştenitor sau a hotărârii judecătoreşti, succesibilul dobândeşte calitatea de moştenitor. Având în vedere că reclamantul nu a dovedit că pârâţii sunt moştenitorii promitentului-vânzător, instanţa de fond a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acestora, cu consecinţa respingerii acţiunii ca atare, arătându-se totodată că respingerea acestei excepţii ar fi însemnat ca reclamantului să i se creeze posibilitatea de a dobândi fără efect un drept de proprietate de care pârâţii nu puteau dispune, ceea ce ar fi contravenit art.480 Cod civil.
Împotriva sentinţei a formulat recurs reclamantul R.N., prin care a criticat hotărârea instanţei de fond pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivare, s-a arătat că pârâţii T.I. şi T.L. au invocat prin întâmpinare excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, motivat de faptul că nu au acceptat succesiunea de pe urma defunctului T.F. în nici unul dintre modurile prevăzute de lege şi nici nu au procedat la dezbaterea acesteia, însă judecata cauzei ar fi trebuit continuată în contradictoriu cu pârâta E., fostă I.C.N., moştenitor legal al succesiunii autorului lor.
S-a mai arătat că pârâţii au acceptat tacit succesiunea ?i au fost prezentate înscrisuri din care rezultă achitarea diferenţei de preţ către pârâţi, situaţie necontestată în cauză, iar indiferent de natura succesiunii, calitatea de moştenitor trebuie să rezulte dintr-un act notarial sau hotărâre judecătorească, potrivit dispoziţiilor art.644, 689 C.civil.
Prin întâmpinare, intimata pârâtă E.C. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu consecinţa menţinerii ca temeinică ?i legală a hotărârii instanţei de fond, întrucât nu a acceptat succesiunea în nici una dintre modalităţile prevăzute de lege.
Din analiza coroborată a actelor şi lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor de recurs formulate, tribunalul a re?inut următoarele:
Reclamantul R.N. a solicitat instanţei de fond, pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti cu caracter constitutiv de drepturi, privind constatarea intervenirii vânzării cumpărării între părţi în ceea ce priveşte imobilul teren intravilan în suprafaţa de 1 ha, situat în localitatea Năvodari, sola nr.10, parcela 56/1/2, întemeiată în drept pe dispoziţiile art.969 Cod civil.
Prin înscrisul sub semnătură privată încheiat la 24 februarie 1994, a cărui copie este depusă la fila 10 din dosar, numitul T.F., în prezent decedat, a convenit cu reclamantul R.N. înstrăinarea către acesta a suprafeţei de 1 ha teren, situat în extravilanul localităţii Năvodari, urmând ca perfectarea în formă autentică a vânzării să aibă loc la 30 octombrie 1994.
Decesul promitentului vânzător a intervenit la 7 martie 1994, potrivit certificatului de deces depus la fila 32 din dosar, anterior termenului convenit pentru încheierea în faţa notarului public a vânzării imobilului mai sus menţionat.
O condiţie de exerciţiu a cererii de chemare în judecată o constituie calitatea procesuală, care contribuie la desemnarea titularului dreptului de a acţiona în judecată şi, în acelaşi timp, a persoanei împotriva căreia se poate exercita acţiunea civilă, iar raportul de drept procesual nu se poate stabili decât între persoanele care îşi dispută dreptul în litigiu.
Astfel, calitatea procesuală pasivă presupune existenta unei identităţi între persoana chemată în judecată şi cea care este titular pasiv al dreptului dedus judecăţii.
Din actele de stare civilă depuse la dosarul cauzei, rezultă că pârâţii sunt moştenitori legali ai defunctului T.F., împrejurare reţinută şi în considerentele hotărârii instanţei de fond şi necontestată în prezenta cauză.
Astfel, simpla calitate de succesor legal este suficientă pentru soluţionarea cauzei, în condiţii de contradictorialitate cu persoanele chemate în judecată, fără a fi necesară depunerea în prealabil a unui certificat de moştenitor, aşa cum în mod neîntemeiat a reţinut prima instanţă.
A pronunţa a soluţie contrară, ar însemna ca părţile chemate în judecată să se poată sustrage de la obligaţiile asumate de autorul lor, prin promisiunea de vânzare cumpărare depusă la dosarul cauzei, cu atât mai mult cu cât termenul de opţiune succesorală prevăzut de art.700 C.civ. a fost de mult depăşit.
În măsura în care vreunul de dintre succesibili este renunţător fa?ă de moştenirea autorului lor, acesta poate pe calea dreptului comun să se întoarcă împotriva celorlalţi moştenitori pentru înlăturarea de la obligaţiile asumate de autorul acestuia.
Constatând că prima instanţă a pronunţată o soluţie nelegală prin admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor, ceea ce echivalează cu o necercetare a fondului raporturilor obligaţionale deduse spre soluţionare, în temeiul dispoziţiilor art.312 alin.5 C.proc.civ. tribunalul a admis recursul, a casat hotărârea ?i a trimis cauza primei instanţe pentru rejudecare.
