Pe cale de consecinta, trasarea conturului liniei de hotar dintre proprietatile limitrofe în actiunea în granituire are ca premisa verificarea identitatii hotarului actual (determinat prin semnele exterioare, în masura în care exista) cu cel primordial si nu are ca finalitate decât restabilirea, daca este cazul, a situatiei de fapt existente la data generarii situatiei de vecinatate.
Pe cale de consecinta, trasarea conturului liniei de hotar dintre proprietatile limitrofe în actiunea în granituire are ca premisa verificarea identitatii hotarului actual (determinat prin semnele exterioare, în masura în care exista) cu cel primordial si nu are ca finalitate decât restabilirea, daca este cazul, a situatiei de fapt existente la data generarii situatiei de vecinatate.
Prin decizia civila nr. 465/16.10.2009 a Tribunalului Constanta a fost admis apelul declarat de reclamantul B.R. împotriva sentintei civile nr. 10008/23.06.2003 a Judecatoriei Constanta, schimbându-se în parte hotarârea atacata si dispunându-se granituirea proprietatii reclamantului de proprietatea intimatilor pârâti, situate în com. Istria, str. T., jud. Constanta, conform planului de situatie reprezentând anexa 2 la raportul de expertiza tehnica topo efectuat de expert D.F. la 10.06.2009, pe aliniamentul delimitat prin culoarea rosie, pct. 1-27-28-22-21-34-10-8-7-3-2-1.
Au fost mentinute celelalte dispozitii ale hotarârii apelate.
Intimatii pârâti au fost obligati la plata catre apelant a ˝ din cheltuielile de judecata ocazionate în apel, de 384 lei, reprezentând taxa de timbru, onorariu expert si contravaloare cheltuieli de transport expert.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de apel a retinut ca reclamantul B.R. este proprietarul unei suprafete de teren de 1.517mp, situate în comuna Istria, jud.Constanta, potrivit contractului de vânzare-cumparare autentificat sub nr. 10828/1996 la BNP B.; la limita de nord a proprietatii acesta se învecineaza cu proprietatea lui M.I.
Intimatii M.O., G.F., M.M.G., V.E., M.N., în calitate de mostenitori ai autorului M.I. (dec.), s-au legitimat pentru suprafata de 3.114 mp cu procesul-verbal de punere în posesie încheiat la 12.04.1995. Ulterior a fost emis titlul de proprietate nr.1492/7.03.2003 de catre Comisia Judeteana pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Constanta.
Prin decizia civila nr. 674/6.07.2007, Tribunalul Constanta a constatat nulitatea absoluta partiala a titlului de proprietate apartinând intimatilor în ceea ce priveste suprafata de 3.114 mp, întrucât autorul mostenitorilor din cauza era îndreptatit la reconstituirea dreptului de proprietate numai pentru o suprafata de 2.800 mp delimitata în planul anexa la raportul de expertiza întocmit de expertul M.
În raport de acest înscris nou aparut cu ocazia derularii procesului în fata instantei de apel, tribunalul retine ca situatia de fapt retinuta de catre instanta de fond s-a schimbat în mod fundamental sub aspectul întinderii dreptului de proprietate al intimatilor pârâti.
Lucrarea de expertiza întocmita în cauza de catre expertul topograf D. a delimitat suprafata de teren detinuta de catre parti potrivit titlurilor de proprietate detinute de catre parti, în cazul intimatilor tinându-se seama de decizia civila nr. 674/6.07.2007 a Tribunalului Constanta, intrata în puterea lucrului judecat.
Împotriva acestei hotarâri au declarat recurs, în termen legal, intimatii G.F. s.a., criticile aduse solutiei vizând gresita aplicare a normelor legale sub aspectul solutionarii cererii în granituire si simpla raportare a instantei de apel la mentiunile cuprinse în contractul de vânzare-cumparare al reclamantului, apreciindu-se ca în final s-a dat o dezlegare în drept extra petita.
Recurentii au aratat ca nu s-au avut în vedere probele ce atesta ca între cele doua proprietati (a apelantului si, respectiv, a intimatilor) a existat înca din anul 1948 o delimitare prin gard de piatra si arbori înalti, pe toata întinderea liniei de demarcatie, fapt ce atesta linia de hotar înca dinainte ca vânzatoarea T.M. sa înstraineze reclamantului terenul de 1.500 mp.
S-a sustinut ca prin solutia pronuntata, instanta de apel a acordat reclamantului si dreptul necerut de a dobândi posesia si proprietatea asupra unei suprafete din terenul vecin, desi formulase o simpla cerere în granituire.
Recurentii au mai sustinut ca expertiza topografica efectuata în cauza nu a tinut seama de delimitarea naturala existenta între cele doua proprietati înca de la data dobândirii dreptului de proprietate de catre reclamant si ca în masura în care constata ca terenul înstrainat nu corespundea în dimensiuni celui pretins de vânzator, reclamantul avea posibilitatea de a se îndrepta cu actiune împotriva vânzatorului, iar nu sa pretinda restul terenului de la vecini.
Împotriva aceleiasi hotarâri a declarat recurs, în termen legal, pârâtul M.O., care a criticat decizia atacata în considerarea acelorasi elemente de nelegalitate, aratând totodata ca expertiza dispusa s-a raportat si la parcela 302, care nu priveste terenul în litigiu.
Recurentul a sustinut ca este eronata concluzia expertului potrivit cu care suprafata lipsa de 293 mp ar trebui recuperata din partea de nord a lotului 303, anume din parcela 302.
Recursurile sunt fondate prin prisma disp. art. 304 pct. 9 cod proc. civila (hotarârea a fost data cu aplicarea gresita a legii), iar nu si din perspectiva dispozitiilor art. 304 pct. 4 (depasirea atributiilor puterii judecatoresti) si 8 cod proc. civila (interpretarea gresita a actului juridic dedus judecatii), pentru urmatoarele considerente:
Prezentul litigiu a fost fundamentat în drept pe dispozitiile art. 584 Cod civil, care prevede ca orice proprietar poate îndatora pe vecinul sau la granituirea proprietatii lipite cu a sa.
Textul consacra un drept subiectiv real si o obligatie corelativa de a face, ambele cu caracter de reciprocitate – create de vecinatate – în temeiul carora proprietarul sau orice persoana care are un drept real asupra unui fond limitrof poate pretinde vecinului sau fixarea liniei comune de hotar ce separa fondurile învecinate respective si marcarea acesteia prin semne materiale.
Analizându-se în plan doctrinar sfera de aplicare a normei, s-a aratat, în acest sens, ca proprietarul poate cere granituirea chiar atunci când exista o îngradire între fonduri (adica, semne exterioare de delimitare a liniei de hotar), cu exceptia situatiei în care aceasta îngradire nu s-a realizat ea însasi în urma unei operatiuni de granituire regulata – anume, prin acordul neechivoc al partilor sau prin hotarâre judecatoreasca (Hamangiu-Rosetti-Baicoianu –,,Tratat de dr. civil român’’, vol. II, p. 272).
Împletirea, de cele mai multe ori în jurisprudenta, a petitului actiunii în granituire cu cel al actiunii în revendicare tine de scopul aparent identic al celor doua demersuri procesuale, anume, determinarea limitelor si întinderii proprietatilor limitrofe si delimitarea lor prin semne exterioare vizibile, care corespund situatiei juridice exhibate prin titluri.
Spre deosebire însa de actiunea în revendicare, care urmareste în principal determinarea limitelor dreptului real de proprietate prin compararea titlurilor si doar printr-un posibil petit subsecvent, stabilirea granitei dintre proprietatile carora li se contesta întinderea dreptului, actiunea în granituire promovata separat si independent de vreun drept clamat al pretinsului proprietar neposesor nu are alt scop procesual decât cel de a se decide asupra liniei de demarcare dintre proprietati.
S-a exprimat, asadar, în literatura juridica (Rev.,,Dreptul’’ nr. 6/1991), un punct de vedere care traseaza în plan ideologic o clarificare a admisibilitatii actiunii în granituire si atunci când nu se pune în discutie trasarea pentru prima data a unei limite, aratându-se judicios ca si în cazul în care exista un hotar între proprietatile limitrofe, dar nu se face dovada ca semnele vizibile existente pe teren au fost asezate în virtutea unei conventii a partilor sau în temeiul unei hotarâri judecatoresti, actiunea în granituire este pe deplin admisibila, pentru ca vizeaza modalitatea originara în care aceasta limita a fost trasata.
Argumentul de esenta priveste faptul ca, promovând o actiune în stabilirea liniei de hotar – atunci când exista semne exterioare între proprietati – titularul dreptului nu poate pretinde decât determinarea hotarului initial existent între fondurile limitrofe, iar nu si stabilirea unei alte granite decât cea trasata anterior.
În egala masura, actiunea fondata pe dispozitiile art. 584 nu permite judecatorului de a trece peste probele ce atesta vointa initiala a partilor sau situatia primordiala a liniei de demarcare dintre proprietati si de a stabili o situatie juridica noua, în sensul fixarii unui alt hotar decât cel avut în vedere de parti /cel existent la momentul la care a operat transmisiunea dreptului de proprietate.
Este motivul pentru care reclamantul în actiunea în granituire nu se poate fundamenta, în considerentele actiunii sale, pe împrejurari ulterioare stabilirii traseului originar al liniei de hotar (ca spre exemplu, determinarile suprafetelor prin lucrari cadastrale ori, ca în speta, pe anularea partiala a titlului de proprietate pentru lotul limitrof) si nici pe situatii care reclama, prin probatoriul de administrat, compararea titlurilor.
Ca expresie a acestei abordari s-a conchis în sensul ca actiunea în granituire are caracter declarativ, iar nu constitutiv de drepturi, iar cel care pretinde a fi titularul unui drept de proprietate asupra suprafetei în litigiu are posibilitatea promovarii ulterioare a unei actiuni în revendicare, fara a i se opune autoritatea de lucru judecat, deoarece doar aceasta din urma va avea rolul de a statua în chip irevocabil asupra întinderii si limitelor corecte ale loturilor învecinate.
Privita din aceasta perspectiva, solutia instantei de apel nu se raporteaza corect la dispozitiile de drept substantial, întrucât neaga premisele actiunii în granituire, dând o solutie specifica actiunii în revendicare care nu a facut însa obiect al cererii în prima instanta si confirmând pretentiile reclamantului referitoare la împrejurarea ca suprafata de teren lipsa proprietatii sale se regaseste în cea detinuta de intimati.
Or, reclamantul B. nu a înteles sa învesteasca instanta de fond cu o actiune în revendicare, aspect care reiese neechivoc din actele dosarului, din împrejurarea ca nu a timbrat la valoare actiunea sa si din invocarea unica a disp. art. 584 cod civil; obiectul cererii sale de chemare în judecata l-a constituit granituirea celor doua proprietati, chiar daca a urmarit modificarea liniei de hotar si reducerea suprafetei detinute de intimati, cu consecinta întregirii corelative a suprafetei de teren detinute în temeiul contractului de vânzare-cumparare 10828/28.10.1996.
Solutia data în apel nu este conforma cu norma legala enuntata, caci actiunea în revendicare presupune compararea de titluri, ceea ce în mod gresit s-a realizat fata de temeiul în drept, negând intimatilor posibilitatea de a evoca aparari proprii legate de dobândirea eventuala a dreptului prin posesie si administrarea acelor probe care sa ateste care a fost în realitate suprafata înstrainata reclamantului prin actul translativ.
Constatând ca în cauza instanta de apel a determinat gresit, fata de finalitatea actiunii promovate, linia de hotar dintre cele doua proprietati, prin luarea în considerare a modificarii titlului recurentilor si ca dezlegarea în drept data de prima instanta a fost cea corecta în raport de aliniamentul existent la data dobândirii de catre reclamant a dreptului de proprietate, în raport de disp. art. 312 cod proc. civila recursurile urmeaza a fi admise, cu consecinta modificarii în tot a deciziei recurate, în sensul respingerii apelului ca neîntemeiat.
În raport de disp. art. 274 cod proc. civila, obliga intimatul reclamant B.R. la plata sumei de 200 lei catre recurentul M.O. cu titlu de cheltuieli de judecata.
