– art. 22 din Legea nr. 136/1995
– 153 alin.1 Cpc (aşa cum a fost modificat prin legea 202/2010)
(TRIBUNALUL CĂLĂRAŞI – SECŢIA CIVILĂ, DECIZIA CIVILĂ
Nr. 993 din 07 decembrie 2011)
Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria O sub nr. xxx, reclamanta SC G SA, prin reprezentanţi legali, a chemat în judecată pe pârâtul M C, pentru ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună obligarea acestuia la plata sumei de 7.856,43 lei, sumă la care se adaugă dobânda legală de la data introducerii acţiunii.
Această sumă reprezintă contravaloarea reparaţiei autoturismului cu nr. B avariat la data de 24.03.2010 din vina pârâtului, în apartamentul căruia a avut loc o explozie datorită unor neglijenţe, explozie care a dus la avarierea autoturismului menţionat.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că la 24.03.2010 autoturismul B proprietatea SC D SRL fiind parcat în apropierea blocului Colţ de pe str. Argeşului, a fost avariat în urma unei explozii ce a avut loc în apartamentul nr. xx aflat la parterul acestui bloc, proprietatea pârâtului M C.
În baza contractului de CASCO Ax păgubitul SC D, proprietarul autoturismului, s-a adresat societăţii în vederea reparării autoturismului B avariat în evenimentul mai sus descris, iar societatea a deschis dosarul de daună x, asiguratul fiind despăgubit cu suma de 7.856,43 lei, pentru pagubele suferite.
În temeiul art. 22 din Lg. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România, conform căruia în limita indemnizaţiei plătite asiguratorul se subrogă în drepturile asiguratului său împotriva persoanelor vinovate de producerea daunei.
Prin procesul verbal încheiat de ISU Călăraşi s-a stabilit că auto B a fost avariat în urma exploziei care a avut loc în apartamentul nr. xxx, proprietatea lui M C.
Prin procesul verbal de conciliere încheiat la data de 14.12.2010, M C recunoaşte că este răspunzător pentru pagubele cauzate asiguratului, dar contestă, din diferite motive, cuantumul şi întinderea prejudiciului, precum şi constatările efectuate de societatea de asigurare.
G SA nu a fost de acord cu obiecţiunile formulate de pârât, pe care le consideră neîntemeiate.
Faţă de aceste motive, reclamanta a solicitat admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.
A depus acte.
În dovedirea acţiunii reclamanta a solicitat probele cu înscrisuri aflate la dosar.
La termenul din 19.09.2011, pârâtul a solicitat acordarea unui nou termen pentru a-şi angaja apărător.
La termenul soluţionării cauzei nu s-a prezentat nici pârâtul şi nici un apărător.
Soluţionând cauza prin sentinţa civilă nr.xxxx, Judecătoria O a admis acţiunea formulată de reclamanta SC G în contradictoriu cu pârâtul M C.
A obligat pe pârât la 7.856,43 lei despăgubiri civile şi la plata dobânzii legale de la data introducerii acţiunii, precum şi la 586 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că atitudinea pârâtului care, deşi a solicitat acordarea unui nou termen pentru a-şi angaja apărător, cererea fiindu-i admisă de instanţă, nu s-a prezentat la termenul acordat nici personal şi nici prin apărător, demonstrează că recunoaşte pretenţiile reclamantei, pretenţii care sunt dovedite prin probele administrate în cauză.
Potrivit contractului de asigurare Kxx, autoturismul marca R, cu nr. de înmatriculare B, a fost asigurat casco de la 14 aprilie 2009 la data de 13 aprilie 2010.
După cum rezultă din procesul verbal descarcerare nr. 17/24.03.2010, în aceeaşi zi s-a constatat avarierea autoturismului cu datele mai sus menţionate, în urma exploziei produse în apartamentul situat la etajul I al blocului Colt din mun. Olteniţa, apartament ce aparţine pârâtului din prezenta cauză.
SC D SRL a procedat la repararea avariilor, constatându-se că s-a cheltuit suma de 8265,43 lei, aşa după cum rezultă din bonul de comandă chitanţă şi din factura întocmită la data de 19.04.2010.
Se constată că aceste cheltuieli au fost necesare pentru avariile reţinute în procesul verbal de constatare a daunelor întocmit de societatea de asigurare, respectiv de către reclamantă.
Potrivit art. 22 din Lg. 136/1995, asigurătorul, respectiv reclamanta, se subrogă în drepturile asiguratului său, împotriva persoanelor vinovate de producerea daunei.
Cum reclamanta a plătit suma de 7856,43 lei prin OP din 15.06.2010, aceasta este îndreptăţită să primească despăgubirile de la proprietarul apartamentului în care s-a produs explozia.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul M C, solicitând ca în baza art.312 alin.1, 2, 3 şi 5 Cpc să se admită recursul, să se caseze hotărârea şi pe fond, în urma rejudecării, să fie respinsă acţiunea reclamantei ca nefondată.
În motivarea recursului s-a arătat de către recurent că pentru termenul din 03.10.2011, când s-a soluţionat cauza pe fond, nu a fost citat şi în această situaţie nu a avut posibilitatea de a se apăra, de a solicita probe, având în vedere şi faptul că este o persoană în vârstă de 82 de ani, cu diverse probleme medicale.
Pe fondul cauzei, recurentul a arătat că în procesul-verbal de intervenţie al pompierilor nr.17/24.03.2010 s-a menţionat că avariile produse autoturismului R cu nr.B au fost doar două geamuri la uşile lateral-dreapta, însă în procesul-verbal de constatare a daunelor nr.3827 din 25.03.2011 se constată o multitudine de avarii (parbriz, bară faţă, lunetă, corp oglindă, mâner uşă dreapta faţă etc.), asiguratul profitând de acest accident nefericit pentru a schimba toate ansamblele şi subansamblele autoturismului, reparându-şi avarii şi mai vechi.
În sprijinul acestei afirmaţii vine şi împuternicirea depusă la dosar prin care asiguratorul SC D SRL l-a împuternicit pe P P să îl reprezinte în relaţiile cu reclamanta pentru evenimentele din 16.03.2010 şi 24.03.2010, ceea ce înseamnă că a existat şi un alt dosar de daună.
A mai arătat recurentul că a încercat soluţionarea litigiului pe cale amiabilă, fiind de bună-credinţă, aşa cum rezultă din procesul-verbal de conciliere şi că este de acord să plătească reclamantei cu titlu de despăgubiri suma de 1000 lei.
Intimata SC G SA a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
În motivarea întâmpinării intimata a arătat că la instanţa de fond au fost respectate dispoziţiile legale privitoare la citare, iar recurentul a primit citaţia pentru primul termen de judecată, având, potrivit art.153 al.1 Cpc, termen în cunoştinţă.
Cu privire la fondul cauzei s-a arătat că suma de 7.856,43 reprezintă c/val. reparaţiei autoturismului. Susţinerea recurentului că asiguratul a profitat de eveniment pentru a obţine despăgubiri nu este adevărată, în condiţiile în care a existat încheiat un contract de asigurare CASCO şi că într-adevăr au existat întocmite două dosare de daună care au fost însă soluţionate separat.
Au fost depuse la dosar: planşe foto ale autoturismului avariat şi acte medicale ale recurentului.
Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată prin prisma criticilor formulate şi sub toate aspectele conform art.3041 Cpc, tribunalul a apreciat că recursul este fondat.
Este fondat primul motiv de recurs referitor la nelegala citare a pârâtului în faţa instanţei de fond. Astfel, primul termen de judecată a fost stabilit la 19.09.2011, când citaţia emisă pe numele pârâtului a fost primită de soţia sa, aceasta semnând dovada de îndeplinire a procedurii, care se află la dosar la fila 28.
La termenul din 19.09.2011 pârâtul M C a formulat cerere pentru lipsă de apărare, care a fost admisă de instanţa de fond şi s-a acordat termen la 03.10.2011.
Pentru acest termen, când s-a soluţionat cauza pe fond, pârâtul nu a mai fost citat pentru că i s-a dat termen în cunoştinţă aşa cum rezultă din încheierea întocmită pentru termenul din 19.09.2011.
Potrivit art.153 alin.1 Cpc (aşa cum a fost modificat prin legea 202/2010) „Partea care a depus cererea personal sau prin reprezentant legal sau convenţional şi a luat termenul în cunoştinţă, precum şi partea care a fost prezentă la un termen de judecată, ea însăşi sau printr-un reprezentant al ei, nu va fi citată în tot cursul judecăţii la acea instanţă, prezumându-se că ea cunoaşte termenele de judecată ultime. Aceste dispoziţii îi sunt aplicabile şi părţii căreia, personal sau prin reprezentant legal sau convenţional i s-a înmânat sub semnătură de primire, citaţia pentru un termen de judecată, considerându-se că, în acest caz, ea cunoaşte şi termenele de judecată ulterioare aceluia pentru care citaţia i-a fost înmânată”.
Analizând aceste dispoziţii legale rezultă că se poate considera că partea are termen în cunoştinţă numai dacă personal sau prin reprezentant legal sau convenţional i s-a comunicat termenul de judecată sau citaţia. În cauză, citaţia pentru termenul din 19.09.2011 a fost semnată de soţia pârâtului care, însă, nu are calitatea de reprezentant legal sau convenţional, situaţie în care în mod greşit instanţa de fond a apreciat că pârâtul are termen în cunoştinţă şi nu a mai dispus citarea acestuia pentru termenul din 03.11.2011.
În aceste condiţii, la termenul din 03.11.2011, când s-a soluţionat cauza pe fond, a fost lipsă de procedură cu pârâtul, iar potrivit art.85 Cpc „Judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţişarea părţilor, afară numai dacă legea dispune altfel”.
Cauza fiind soluţionată cu încălcarea dispoziţiilor legale referitoare la citarea părţilor, pârâtului i-a fost cauzată o vătămare ce constă în imposibilitatea acestuia de a participa la proces şi de a se apăra, vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare pentru ca pârâtul să nu fie lipsit de un grad de jurisdicţie, în cauză fiind incidente dispoziţiile art.312 (5) Cpc.
Cum analizarea primului motiv de recurs a dus la admiterea recursului şi casarea sentinţei, nu au mai fost analizate criticile privind fondul cauzei.
Faţă de aceste considerente şi văzând şi dispoziţiile art.312 (5) Cpc, a fost admis recursul formulat.
S-a casat sentinţa civilă nr. xx a Judecătoriei O, fiind trimisă cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
3
