In motivare, a arătat ca pârâta I.D., ca angajat al D.S.P. a emis sub propria semnătură un buletin de determinare prin expertizare nr.13, pentru C.R.T., buletin emis prin incălcarea legii, determinând frustarea salariatilor C.R.T.S.I., inclusiv a reclamantei de obtinerea unui spor pentru conditii deosebit de periculoase, dar si facilitarea obtinerii acestui spor doar de catre 5 salariati. Incercarea reclamantei, dar si a altor salariati de a obtine sporul obtinut de cei 5 prin buletinul emis de pârâtă s-a soldat cu respingerea actiunilor de catre instanţă, tocmai pentru ca buletinul este in mod nejustificat personalizat.
Imbolnăvirea reclamantei la locul de muncă prin hepatita B i-a deteritorat si continuă să-i deterioreze starea de sănătate , iar pârâta I.D. i-a blocat prin buletinul emis nelegal orice posibilitate de a primi o recompensă, in spetă sporul cu care ar fi putut să-si ia medicamente pentru repararea sănătătii.
In ce o priveste pe pârâta P.M., aceasta a determinat prin declaratia mincinoasă făcută in dosarul nr.2163/99/2010 frustrarea reclamantei de sporul de 100% obtinut in mod abuziv de un grup de salariati din C.R.T. Iasi.
In precizările depuse la f.16, reclamanta a învederat faptul că actiunea sa derivă din dosarul penal nr.10394/P/2009 privind-o pe pârâta I.D. si din dosarul nr.14624/P/2010 privind-o pe pârâta P.M..
In drept, reclamanta a invocat disp.art.998 C.civ.
In ce priveste taxa de timbru in cuantum de 1271,20 lei, reclamanta a beneficiat de ajutor public judiciar, sub forma scutirii de la plata acesteia.
Legal citată, pârâta I.D. a depus intâmpinare, prin care a invocat exceptia inadminisibilităţii actiunii, exceptia autorităţii de lucru judecat in ce priveste anularea buletinului de expertizare, exceptia prescriptiei dreptului la actiune. Pe fondul cauzei , a solicitat respingerea actiunii, arătând ca toate conditiile prevăzute de art.998 C.civ., privitoare la caracterul gresit al conduitei ( fapta păgubitoare – fapta ilicita – si vinovătia sau culpa) sunt cerute in intregime in cazul răspunderii civile delictuale, pentru fapta proprie. In acceptiunea normelor juridice care incriminează răspunderea civilă delictuală si având in vedere prezentarea atât in fapt cât si descrierea pe fond a conditiilor care au condus la eliberarea buletinelor de determinare prin expertizare , se poate constata că niciodată nu a actionat in nume propriu, iar rezultatul activităţii prestate nu poate fi identificat ca fiind ilicit. Activitatea de expertizare a locurilor de muncă intră in sfera atributiilor de serviciu, excluzând prin aceasta activitatea in nume propriu, iar indeplinirea acestei obligatii nu poate fi catalogată sau asimilată actiunilor care au drept consecinţă favorizarea sau prejudicierea salariatilor din cadrul CTS Iasi, cu atât mai putin a reclamantei.
In drept, pârâta a invocat disp.C.pr.civ..
Atasat intâmpinării, a depus inscrisuri.
Legal citată, pârâta P.M. s-a prezentant in instanţă si a depus precizări ,prin care a solicitat respingerea actiunii. A arătat ca in dosar nr.2163/99/2010 a fost citată in calitate de martor, relatând fapte pe care le-a cunoscut , fiind angajata la CRTS Iasi din anul 1978, inclusiv faptul că reclamanta nu a desfăsurat niciodata activitatea in laboratorul VTS – HIV (SIDA), fapt dovedit in dosarul mentionat. In ce priveste precizările făcute de reclamantă ce vizează factorul de risc si legalitatea de determinare , a arătat ca nu are calitatea profesională de a face aprecieri sub acest aspect, acestea se efectuează de experti conform legislatiei si normelor in vigoare.
Atasat precizărilor, a depus extrase de pe portalul instantelor .
La termenul din 25.01.2012, s-a dispus disjungerea capătului de cerere privind anularea buletinului de expertizare nr.13/2005, formându-se un nou dosar.
In cauza s-a incuviintat părtilor proba cu inscrisuri. S-a respins proba cu interogatoriul pârâtelor si proba testimonială, solicitate de reclamantă, ca nefiind utile cauzei.
La termenul din data de 14.03.2012, s-au pus in discutia contradictorie a părtilor exceptiile inadmisibilităţii actiunii si exceptia prescriptiei dreptului la actiune. Exceptia autorităţii de lucru judecat, vizând capătul de cerere disjuns, privind anularea buletinului de expertizare, nu s-a impus a fi pusă in discutie in prezentul dosar.
In ce priveste excepţia inadmisibilităţii cererii, invocată de pârâta I.D., instanţa a constatat că aceasta nu este întemeiată, retinând că Jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului este unanimă in a aprecia că dreptul de acces la un tribunal este un drept absolut, el putând fi supus doar limitărilor legale, iar aceste limitări procedurale aplicate să nu restrângă dreptul de acces oferit individului, de o manieră a atinge insăsi substanta dreptului si de a-l lăsa fără continut ( cauza Sabin Popescu c.României).Curtea consideră că admiterea excepţiei inadmisibilităţii actiunii este o afectare nejustificată a dreptului de acces la un tribunal, reglementat ca o componentă materială a dreptului la un proces echitabil prevăzut de art.6 din CEDO ( cauza Golder c.Marii Britanii), determinată de solutionarea cauzei.
Cum in dreptul procesual civil român inadmisibilităţile nu sunt veritabile excepţii procesuale, acestea fiind limitativ prevăzute de lege, prin pronuntarea unei astfel de solutii ( de constatare a inadmisibilităţii actiunii), instanta de fond nu s-ar pronunţa asupra fondului cererii cu care a fost investită, ceea ce echivalează, implicit, cu absenta unei aprecieri directe si integrale asupra dreptului cu caracter civil si prerogativelor acestui drept ale reclamantului, in procedura declansată.
Această atitudine jurisdictională ar fi contrară dreptului de acces la o instanţă, astfel cum este garantat de art.21 din Constitutia României si art.6 CEDO ( cauza Canciovici si altii c.României ).
De vreme ce inadmisibilitatea vizează posibilitatea unei persoane de a-si apăra dreptul prin actiune in justitie, iar posibilitatea uzării de institutia raspunderii civile delictuale pentru fapta proprie este prevăzută de art.998 C.civ., oricum nu se poate retine că cererea introdusă de reclamantă este inadmisibilă, motiv pentru care excepţia a fost respinsă.
In ce priveste excepţia prescripţiei, invocată de aceeasi pârâtă, instanta retine că, potrivit art.3 din Decretul 167/1958, termenul de prescriptiei este de 3 ani, iar conform art.8 alin.1 din acelasi act normativ, prescriptia dreptului la actiune in repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită incepe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba , cat si pe cel care raspunde de ea.
In cauza de faţă, din precizările reclamantei, a rezultat ca aceasta se consideră profund nemultumită de eliberarea buletinului de expertizare nr.13/2005, in baza acestuia considerându-se prejudiciată prin faptul că nu a putut beneficia de sporul pentru desfăsurata in conditii periculoase. In aceste conditii, se poate considera ca termenul de prescriptie a inceput să curgă abia la momentul rămânerii irevocabile a sent.civ.nr.387 ca/19.05.2009 pronuntata de Tribunalul Iasi, prin care prin care s-a respins actiunea reclamantei de constatare a nulităţii absolute a mai multor buletine de determinare prin expertizare emise de DSP (f.27,28), respectiv la 30.11.2009, când a fost respins recursul reclamantei prin dec.nr.665/CA de catre Curtea de Apel Iasi.
In aceste conditii, termenul de prescriptie de 3 ani prev.de art. 3 din Decretul 167/1958 nu era implinit la data introducerii actiunii – 29.07.2011, motiv pentru care exceptia a fost respinsă.
Pe fondul cauzei, instanta a retinut ca prin sent.civ.nr.387 ca/19.05.2009 pronuntata de Tribunalul Iasi in dosar nr.8450/99/2008, hotărâre rămasă irevocabilă, instanta de administrativ a analizat o serie de buletine de expertizare supuse analizei de catre reclamanta G.M., vizând acordarea aceluiasi spor de 100% de care face mentiune reclamanta in actiunea de faţă, retinând legalitatea si temeinicia eliberării acestora.
Prin hotărârea pronunţată in dosar nr.2163/99/2010, de catre Tribunalul Iasi, a fost respinsă cererea reclamantei privind obligarea CRT Iasi la acordarea sporului de 100% si de anulare a sporului de 100% acordat unui număr de 5 persoane fizice.
Reclamanta a formulat impotriva pârâtei I.D. plângere penală, inregistrata la Parchetul de pe lângă Judecătoria Iasi sub nr.10394/P/2009, invocând faptul că această pârâtă, in calitate de medic primar medicina muncii, ar fi emis abuziv in cursul anilor 2000, 2004 si 2005 buletine de determinare prin expertizare, in baza carora 5 salariati ai DSP Iasi au beneficiat de un spor de 100% la salariu. Plângerea formulata a fost solutionata prin emiterea rezolutiei de neincepere a urmării penale din data de 27.09.2011, reţinându-se si faptul că reclamanta din prezenta cauză a exercitat dreptul de acces la justitie in mod abuziv.
Impotriva pârâtei P.M., reclamanta a formulat plângerea penală inregistrata la Parchetul de pe lângă Judecătoria Iasi sub nr.14624/P/2010, reclamând faptul că ar fi dat declaratii mincinoase in cadrul dosarului nr.2163/99/2010, prin rezolutia din data de 26.01.2012 dispunându-se neinceperea urmăririi penale faţă de aceasta.
In precizările făcute la f.16, reclamanta a precizat ca prezenta actiune derivă din dosarele penale mai sus – mentionate, in care nu s-a pus in discutie latura civilă a cauzei.
Potrivit art.998 şi 999 Cod civil, „orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat, a-l repara”, omul fiind responsabil atât de paguba cauzată cu intenţie, cât şi de cea produsă din culpă.
Pentru angajarea răspunderii civile delictuale, trebuie, însă, întrunite cumulativ patru condiţii esenţiale, şi anume: existenţa unui prejudiciu, fapta ilicită, raportul de cauzalitate între fapta ilicită şi pagubă, precum şi vinovăţia celui care a cauzat prejudiciul, constând în intenţia, neglijenţa sau imprudenţa cu care a acţionat. Sarcina probei referitoare la existenţa elementelor răspunderii civile delictuale revine in speta reclamantei, în conformitate cu art.1169 Cod civil, deoarece ea este cea care formulează o pretenţie în faţa instanţei.
În cauza civilă de faţă, din afirmatiile reclamantei ( nedovedite insă ) a rezultat că se invocă existenţa unui prejudiciu, constând in imbolnăvirea sa de hepatita B si lipsirea sa de sumele de bani rezultate din sporul de 100 % pentru muncă in conditii deosebit de periculoase – spor a carui acordare i s-a refuzat insă, inclusiv prin hotărârea pronunţată in dosar nr.2163/99/2010, de catre Tribunalul Iasi
In mod cert reclamanta nu a făcut dovada faptei ilicite a celor două pârâte, mai ales in contextul existentei pe rolul instantelor a unor actiuni vizând tocmai imprejurările reclamate prin actiune , dar si a cercetărilor penale efectuate faţă de pârâte, actiuni si cercetări care nu au condus la concluzia existentei vreunei culpe a celor două pârâte in exercitarea atributiilor de serviciu sau in marturiile oferite, astfel incât să se creeze un prejudiciu in defavoarea reclamantei. Ampla analiză efectuată anterior de institutiile abilitate a făcut si prezenta instanţă să considere ca nu se poate retine existenţa unei fapte culpabile, astfel că nici interogatoriul pârâtelor si nici eventualele declaratii de martori ( probe solicitate de reclamantă) nu ar fi condus la o altă concluzie.
In aceste conditii, considerându-se ca nu există nici legătura de cauzalitate intre prejudiciu si pretinsa faptă ilicită, aşa cum prevăd disp.art.998 C.civ., instanta a constatat netemeinicia actiunii introduse de reclamantă pentru plata de despăgubiri, respingând-o.
S-a luat act de faptul că pârâtele nu au solicitat cheltuieli de judecată.
