Reclamanta –angajator RA a chemat în judecată pe pârâta MMP , solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 334,31 lei reprezentând daune, respectiv contravaloarea diferenţei primei de vacanţă, încasată necuvenit, pe anul 2009.
In motivarea acţiunii sale reclamanta a arătat că pârâta a fost angajata acesteia în funcţia de casier tonetă, conform CIM-ului său.
Conform art.140 al.2 Codul uncii, concediul de odihnă se acordă proporţional cu activitatea prestată într-un an calendaristic, durata efectivă a concediului de odihnă se stabileşte prin contract colectiv de muncă aplicabil, fiind prevăzută în contract individual de muncă.
Conform Contractelor colective de muncă al pârâtei valabile pe anul2008-2009, concediul anual de odihnă se acordă în funcţie de vechimea în muncă (art.50 alin.2 pct.e) şi proporţional cu activitatea prestată într-un an calendaristic.
Potrivit vechimii sale în muncă, pârâta ar fi avut dreptul în anul calendaristic 2009 la 25 de zile concediu de odihnă, din care urma să efectueze 15 zile în perioada 1.60.2009 – 22.06.2009, potrivit notei de plecare în concediu încasând prima de vacanţă.
Conform art.5.1 alin.5 lit.d din CCM „la plecarea în concediu salariaţii vor primi o primă de vacanţă de 80% din salariul de bază negociat al celui care pleacă în C.O.
Prima de vacanţă se acordă la nota de concediu de odihna de cel puţin 15 zile lucrătoare, în luna în care este programat.
Prin dispoziţia angajatorului s-a desfăcut CIM-ul salariatei pârâte, conform art.79 a.7 CM, începând cu 26.05.2009, astfel că pârâta nu mai avea dreptul să încaseze prima de vacanţă.
Din suma totală de 950 lei, reclamantul a recuperat 615,69 lei din salarii neridicate, rămânând astfel o diferenţă de 334,31 lei, care se impune a fi recuperată de la pârâtă.
Prin sentinţa civilă nr.9264/27.10.2011 Tribunalul Bucureşti Secţia a VIII-a a respins acţiunea ca neîntemeiată, considerând că suma încasată de fosta salariată cu titlu de primă de vacanţă în temeiul CCM nu constituie sumă nedatorată de angajator, întrucât chiar dacă dreptul de a încasa îi revenea salariatei la momentul efectuării a cel puţin 15 zile lucrătoare din concediul de odihnă, cuvenit pentru un an calendaristic, iar concediul nu a mai fost efectuat, acesta constituie un drept ocazionat de efectuarea concediului de odihnă care, în situaţia în care până la finalul anului calendaristic a intervenit înaintea raporturilor de muncă, face obiectul obligaţiei angajatorului de compensare în bani.
Instanţa a considerat că suma încasată nu trebuie restituită de salariata-pârâtă, deoarece prima de vacanţă constituie un drept negociat în favoarea salariaţilor în legătură cu concediul de odihnă, având iar plata, respectiv compensarea acesteia, urmează regulile prevazute de art.140 al.2 şi art.141 al.4 din Codul Muncii şi anume prin raportare la activitatea prestată în anul calendaristic pentru care se acordă.
Prin decizia nr.3447/15.05.2012 Secţia a VII-a Curtea de Apel Bucureşti a respins ca nefondat recursul reclamantei-recurente având în vedere dispoziţiile art.141 al.4 Codul Muncii privind compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat indiferent de motivul încetării raporturilor de muncă coroborat cu neprecizarea că prima de vacanţă este strâns legată de indemnizaţia de concediu şi de dreptul de concediu de odihnă.
DOSAR NR.16206 /3/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREŞTI SECŢIA A VIII A
CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE,
SENTINTA CIVILA NR. 4609
ŞEDINŢA PUBLICĂ DE LA 17.05.2012
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PRESEDINTE: PI
ASISTENT JUDICIAR: ML
ASISTENT JUDICIAR: PL
GREFIER : LI
Pe rol soluţionarea cauzei civile formulată de contestatorul V.M în contradictoriu cu intimaţii MAI, CP MAI şi CCPMAI având ca obiect contestaţie decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în şedinţă publică, părţile nu au răspuns.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care învederează instanţei faptul că la data de 06.04.2012, intimata CPMAI a depus la dosar întâmpinare într-un singur exemplar şi faptul că la data de 09.04.2012, intimata CPMAI a depus la dosar înscrisuri într-un singur exemplar, după care,
Tribunalul în temeiul dispoziţiilor articolului 137 alineatul 2 Cod de procedură civilă uneşte cu fondul cauzei excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâtului MAI.
Instanţa, constatând că proba cu înscrisuri este utilă, pertinentă şi concludentă putând duce la dezlegarea pricinii în temeiul dispoziţiilor articolului 167 din o încuviinţează.
Nemaifiind alte cererii prealabile de formulat sau probe de administrat instanţa constată cauza în stare de judecată şi rămâne în pronunţare asupra excepţiei lipsei calităţii procesual pasive a pârâtului MAI şi asupra fondului cauzei.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele : prin cererea înregistrată pe rolul TB S8 sub numărul 16206 /3/2011 contestatorul VM, a solicitat în contradictoriu cu intimaţii MAI, CPMAI şi CCPMAI ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună: anularea deciziei de recalculare a pensiei, nr.132006/27.12.2010 emisă de CPMAI;menţinerea deciziei anterioare de pensionare nr. 132006/08.03.2002 ; obligarea pârâţilor la plata diferenţei dintre pensia de serviciu stabilită prin decizia anterioară nr.132006/08.03.2002 şi pensia recalculată conform Legii nr.119/2010 in cuantum actualizat data plăţii efective şi plata cheltuielilor de judecată.
În subsidiar contestă cuantumul pensiei stabilit în urma recalculării ca urmare a aplicării greşite a dispoziţiilor legale în vigoare. .
In motivarea acţiunii contestatorul a arătat că pensia i-a fost stabilită prin decizia anterioară de pensionare nr.132006/08.03.2002 în baza legislaţiei anterioare ,aşa cum rezultă din decizia depusă la dosar ,decizie ce nu a fost contestată şi a rămas definitivă ,iar decizia de recalculare este nelegala ,netemeinică,neconstituţionala ,fiindu-i diminuat cuantumul pensiei de la 1223 lei la 830 lei.
S-a mai sustinut ca prin Legea nr. 119/2010 şi normele de aplicare ale acesteia se încalcă dreptul de proprietate şi principiul drepturilor câştigate .
Reclamantul a mai sustinut ca decizia de recalculare a fost emisă în temeiul dispoziţiilor H.G. nr. 735 din 21 iulie 2010 pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislaţiei privind pensiile militare de stat, a pensiilor de stat ale poliţiştilor şi ale cu statut special din sistemul administraţiei penitenciarelor. Prin Sentinţa civilă nr. 338/2010 pronunţată de către Curtea de Apel Cluj în dosarul nr.1371/33/2010 s-a dispus:„suspendarea executării HG 735/21 iulie 2010, pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislaţiei privind pensiile militare de stat, a pensiilor poliţiştilor şi ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciarelor, conform Legii 119/2010, privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, până la pronunţarea instanţei de fond.” Aşadar, emiterea deciziei de recalculare s-a făcut în baza unui act normativ lipsit de orice efect juridic în temeiul sentinţei civile mai sus arătate.
În drept au fost invocate dispoziţiile legii 19/2000 şi legii 263/2010.
Intimatul MAI a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea acţiunii ca rămasă fără obiect raportat la Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniţi din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 115-118 din Codul de procedură civilă şi pe dispoziţiile actelor normative invocate. Totodată a invocat şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a MAI , motivat de faptul că această calitate aparţine Casei de pensii sectoriale.
De asemenea intimata CPMAI a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea acţiunii ca rămasă fără obiect raportat la Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniţi din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională
In baza art.137 alin.1 C.pr.civila, instanţa analizează cu prioritate excepţiile de procedura si de fond, a căror eventuală admitere, ar face inutila, în tot sau în parte, cercetarea fondului cauzei.
Analizând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, tribunalul reţine că potrivit art.109 alin.1 din codul de procedură civilă oricine pretinde un drept împotriva unei alte persoane trebuie să facă o cerere înaintea instanţei competente.
Din textul de lege invocat rezultă că calitatea procesuală presupune pe de o parte existenţa unei identităţii între persoana reclamantului şi persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecăţii şi pe de altă parte ,între persoana pârâtului şi cel obligat în acelaşi raport juridic.
Potrivit dispoziţiilor art. 132 alin.1 din Legea nr. 263/2010, casele de pensii sectoriale se înfiinţează în subordinea MAN, MAI şi SRI, după caz, ca structuri cu personalitate juridică şi cu sediul în municipiul Bucureşti. (2)Casele de pensii sectoriale prevăzute la alin. (1) sunt succesoare de drept ale structurilor organizatorice responsabile cu pensiile din instituţiile menţionate la alin. (1).(3) Activitatea caselor de pensii sectoriale prevăzute la alin. (1) este coordonată metodologic de CNPP.
Prin dispoziţiile art. 135 din Legea nr. 263/2010 s-a stabilit că „Atribuţiile, organizarea şi funcţionarea caselor de pensii sectoriale se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea MMFPS, MAN, MAI şi SRI, adoptată în termen de 30 de zile de la data publicării prezentei legi.”
În temeiul şi al art. 135 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, a fost emisă HG nr. 233/2011 privind atribuţiile, organizarea şi funcţionarea caselor de pensii sectoriale, Publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 205 din 24/03/2011.
Potrivit prevederilor art. 139 din Legea nr. 263/2010, cu modificările şi completările ulterioare, Casa de pensii sectorială a M.A.I. „asigură reprezentarea în faţa instanţelor judecătoreşti în litigiile în care sunt parte ca urmare a aplicării dispoziţiilor prezentei legi”.
Tribunalul retine si ca, in baza prevederilor art. 193 din acelaşi act normativ, legea nr.263/2010 a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2011, cu excepţia art. 70 alin. (1), art. 132, 135 şi 194, care au intrat în vigoare la 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României (20.12.2010), respectiv in data de 24.12.2010.
Având în vedere că prin dispoziţiile art. 132 din Legea nr. 263/2010 s-au înfiinţat Casele de Pensii Sectoriale ca structuri cu personalitate juridică, succesoare de drept a structurilor responsabile cu pensiile ,care asigură reprezentarea în faţa instanţei potrivit art.139 , iar aceste structuri – Casele Sectoriale de Pensii au în competenţă stabilirea şi plata dreptului de pensie, dispoziţiile art. 3 alin.2 din HG nr. 233/2011, conform cărora casele de pensii sectoriale prevăzute la art. 1 alin. (1) sunt succesoarele de drept ale structurilor organizatorice responsabile cu pensiile din MAN, MAI, respectiv SRI, structuri care, la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, se desfiinţează(ceea ce înseamnă că până la desfiinţare ele au fost funcţionale), rezultă că între intimatul chemat în judecată şi cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecăţii nu există identitate, întrucât calitatea procesuala pasiva in litigiile având ca obiect contestaţiile împotriva deciziilor de emise de MAI si a hotărârilor emisa de comisia de contestaţii din cadrul MAI revine Casei Sectoriale de Pensii a MAI,în calitate de succesoare de drept ale structuri organizatorice responsabilă cu pensiile din cadrul MAI,instituţie cu care de altfel contestatorul se şi judeca în prezenta cauză .
În consecinţă instanţa va dispune admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a intimatului MAI şi respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Analizând actele şi lucrările dosarului Tribunalul reţine următoarele:
Prin decizia nr.132006/27.12.2010 emisă de CPMAI, depusă, în copie, la fila nr. 5 din dosar, în baza Legii nr. 119/2010, pensia de serviciu a contestatorului VM a fost recalculată, începând cu data de 01.01.2011, rezultând o de 830 lei .
Potrivit dispoziţiilor art. 1 lit. a din Legea nr. 119/2010, pe data intrării în vigoare a prezentei legi, următoarele categorii de pensii, stabilite pe baza legislaţiei anterioare, devin pensii în înţelesul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare: b) pensiile de stat ale poliţiştilor şi ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciarelor.
Conform dispoziţiilor art. 3 alin.1 din Legea nr. 119/2010, pensiile prevăzute la art. 1, stabilite potrivit prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în plată, se recalculează prin determinarea punctajului mediu anual şi a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
Pe fond contestatorul a invocat lipsa temeiului juridic al emiterii deciziilor de recalculare ca urmare a suspendării executării HG nr. 735/2010.
Instanţa reţine că temeiul legal care a determinat încetarea plăţii pensiei de serviciu, ca tip de pensie, şi transformarea acesteia în pensie de asigurări sociale rezidă în dispoziţiile Legii 119/2010.
În aceste condiţii, faptul că HG nr. 735/2010 a fost suspendată, nu poate avea consecinţe asupra ceea ce a dispus Legea nr. 119/2010, ci poate avea doar consecinţe în privinţa modului de calcul al pensiei recalculate.
Pe de altă parte Hotărârea nr. 735/2010 din 21/07/2010 a fost emisă în executarea legii, adică pentru a se individualiza modul în care se va proceda la calculul propriu zis al pensiei de asigurări sociale
În acest sens sunt dispoziţiilor art. 3 alin.3 din Legea nr. 119/2010, conform cărora în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, se elaborează metodologia de recalculare a pensiilor prevăzute la art. 1, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului.
Prin urmare, faptul că era suspendată această metodologie, nu poate avea consecinţe asupra faptului că pensiile de serviciu a reclamantului a încetat, câtă vreme dispoziţiile Legii nr. 119/2010 au fost în vigoare la data emiterii deciziilor contestate.
Prin dispoziţiile art.10 din OUG nr. 1/2011 s-a prevăzut că pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se abrogă HG nr. 735/2010.
Conform art. 4 din OUG nr. 1/2011 pensiile recalculate pe baza documentelor care atestă veniturile lunare individuale realizate pentru întreaga perioadă care constituie stagiu de cotizare rămân în plată în cuantumurile rezultate în urma recalculării.
Potrivit dispoziţiilor art. 5 din OUG nr. 1/2011 pensiile recalculate pe baza documentelor care atestă veniturile realizate şi a salariului mediu brut pe economie sau exclusiv pe baza salariului mediu brut pe economie pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare şi ale căror cuantumuri sunt mai mari decât cele aflate în plată în luna decembrie 2010 se menţin în plată în cuantumurile rezultate în urma recalculării până la data emiterii deciziei de revizuire.
Potrivit dispoziţiilor art. 6 alin.1 din Ordonanţa de urgenţă nr. 1/2011 pensiile recalculate pe baza documentelor care atestă veniturile realizate şi a salariului mediu brut pe economie sau exclusiv pe baza salariului mediu brut pe economie pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare şi ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele aflate în plată în luna decembrie 2010 se menţin în plată în cuantumurile avute în luna decembrie 2010 începând cu luna ianuarie 2011 până la data emiterii deciziei de revizuire.
Conform dispoziţiilor alin.2 din acelaşi text de lege diferenţele aferente lunii ianuarie 2011 se achită până la sfârşitul lunii februarie 2011.
Menţinerea în plată a pensiei recalculate este reglementată pentru următoarele ipoteze:1) recalcularea pensiei s-a efectuat pe baza documentelor care atestă veniturile lunare individuale realizate pentru întreaga perioadă care constituie stagiu de cotizare;2) recalcularea s-a efectuat parţial pe baza veniturilor realizate şi parţial pe baza salariul mediu ori doar în baza salariului mediu şi a rezultat o pensie mai mare.
În speţă, reclamantul nu a depus dovezi din care să rezulte că în luna februarie ar fi rămas în plată tot cu pensia în cuantumul diminuat, că nu i s-ar fi plătit diferenţele pe luna ianuarie, iar ca urmare a intrării în vigoare a OUG nr. 1/2011 rezultă că nu a fost prejudiciat prin faptul determinării punctajului mediu anual conform HG nr. 735/2010, acesta fiind lipsit de efecte juridice.
În considerarea motivelor de fapt şi de drept anterior expuse, faţă de faptul că recalcularea pensiei de serviciu a fost efectuată prin Legea nr. 119/2010, iar OUG nr. 1/2011 nu a revenit asupra măsurii de recalculare, ci doar a dispus măsuri privind păstrarea în plată în anumite cazuri expres prevăzute a cuantumului pensiei cuvenit în decembrie, nu şi a categoriei de pensie, instanţa nu poate reţine susţinerea intimatei referitoare la rămânerea fără obiect a acţiunii sub acest aspect.
O altă critică formulată împotriva deciziei contestate se referă la încălcarea principiului neretroactivităţii legii.
Conform dispoziţiilor art. 15 alin.2 din României legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.
În speţă, nu se poate reţine încălcarea acestor dispoziţii legale în condiţiile în care, recalcularea stabilită prin Legea nr. 119/2010 se aplică doar pentru viitor, iar nu pentru trecut, drepturile recalculate cuvenindu-se începând cu data de 01.01.2011, conform menţiunilor din deciziile contestate, ceea ce înseamnă că nu s-a intervenit asupra efectelor deja produse de actul normativ în baza căruia i se stabilise pensia de serviciu, ci efectele generate de Legea nr. 119/2010 sunt aplicabile pentru viitor.
Compatibilitatea dispoziţiilor legale cu Constituţia a fost analizată de către CC.
În acest sens, prin Decizia nr. 873/2010 din 25/06/2010 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, în controlul anterior promulgării Curtea a reţinut că numai dacă legiuitorul ar fi intervenit asupra acestor prestaţii deja încasate s-ar fi încălcat dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie. În acest sens este şi Decizia nr. 458 din 2 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2004, prin care Curtea a statuat că “o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior şi nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situaţii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supravieţuirea legii vechi şi să reglementeze modul de acţiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare”.
În concluzie, Curtea a constatat că dispoziţiile Legii privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu contravin prevederilor constituţionale ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii.
În ceea ce priveşte critica referitoare la încălcarea dreptului de proprietate şi la încălcarea principiului drepturilor câştigate, instanţa reţine că în conceptul de “drepturi câştigate” pot intra doar prestaţiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări, situaţie în care nici critica referitoare la încălcarea principiului dreptului câştigat nu subzistă.
Conform art. 20 din Constituţia României, dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte iar dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile.
În speţă, stabilindu-se conformitatea actului normativ cu Constituţia, implicit s-a recunoscut, de principiu, conformitatea acestuia şi cu reglementările internaţionale în materia drepturilor omului la care România este parte, numai că modul în care, pentru reclamantul din prezenta cauză, aplicarea acestor dispoziţii legale asigură respectarea drepturilor pe care le invocă în susţinerea acţiunii, se poate efectua doar pe calea analizei în concret a motivelor invocate de către acesta.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 din Protocolul nr. 1/1952 din 20/03/1952 primul protocol adiţional la convenţie: „Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional. Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosinţa bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii, sau a amenzilor.”
Pensia de serviciu de care reclamantul a beneficiat reprezintă un interes patrimonial ce intră în sfera de protecţie a art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.
Prin Legea nr. 119/2010 s-a dispus schimbarea naturii juridice a pensiei de serviciu, dispoziţiile art. 1 stabilind că, pe data intrării în vigoare a prezentei legi, devine pensie în înţelesul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, ceea ce înseamnă că scopul Legii nr. 119/2010 a fost acela de a transforma categoriile de speciale expres prevăzute în art. 1, în al căror cuantum se regăsea şi o componentă necontributivă, în pensii în înţelesul Legii nr. 19/2000, întemeiate pe principiul contributivităţii, prin eliminarea părţii necontributive. Aceasta reprezintă o ingerinţă din perspectiva respectării dreptului de proprietate, în raport cu art. 1 din protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale fiind evident că în această ipoteză, noua natură juridică a pensiei reclamantului, influenţează şi modul de stabilire pentru viitor a valorii pensiei pe care o va încasa.
Pentru ca ingerinţa, ce a avut loc prin adoptarea şi aplicarea Legii nr. 119/2010, să nu conducă la încălcarea art.1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale ea trebuie să fie legală, să urmărească un scop legitim şi să respecte un rezonabil raport de proporţionalitate între mijloacele utilizate şi scopul urmărit a fi realizat.
În speţă, Tribunalul reţine că aceste caracteristici sunt respectate pentru că:
Ingerinţa este prevăzută de lege deoarece este reglementată de Legea nr. 119/2010.
Ingerinţa urmăreşte un scop legitim din expunerea de motive rezultând că adoptarea acesteia s-a impus în vederea respectării angajamentelor asumate de România prin semnarea acordurilor de împrumut cu organismele financiare internaţionale, acorduri absolut necesare pentru stabilitatea economica a României, ca o măsură cu caracter excepţional, prin care să se continue eforturile de reducere a cheltuielilor bugetare şi în anul 2010 şi datorită existenţei unor acte normative care reglementau organizarea şi funcţionarea diferitelor sisteme de pensii de tip public care îngreunau în mod evident funcţionarea sistemului de pensii încadrându-se astfel în noţiunea de scop legitim de interes general şi de cauză de utilitate publică.
În ceea ce priveşte respectarea celei de a treia cerinţe referitoare la ingerinţă, Tribunalul trebuie să stabilească, în concret, pentru reclamant dacă reducerea pensiei a respectat raportul rezonabil de proporţionalitate impus de Convenţie.
Din acest punct de vedere trebuie menţionat că, în speţă, urmare a recalculării pensiei de serviciu a reclamantului pensia cuvenită acestuia s-a diminuat după cum rezulta din actele depuse la dosarul cauzei.
Chiar dacă pensia reclamantului a fost diminuată conform celor anterior expuse, totuşi acesta nu au fost lipsit total de pensie şi nici nu i s-au suprimat integral mijloacele de subzistenţă.
Astfel, în ceea ce priveşte valoarea pensiei rezultate din recalculare aceasta depăşeşte valoarea indemnizaţiei sociale pentru pensionari, în sensul art. 7 din Legea nr. 118/2010, fosta pensie minimă garantată stabilită în considerarea respectării unui nivel minim de trai decent.
Mai mult decât atât, prin adoptarea şi aplicarea OUG 1/2010 s-a prevăzut garanţia menţinerii în plată a valorii pensiei avută înainte de recalculare pentru persoanele care se află în ipotezele de reglementare menţionate pe parcursul prezentelor considerente, printre care cei cărora li s-a recalculat pensia pe baza salariului mediu brut pe economie, ceea ce înseamnă că din punctul de vedere al valorii pensiei recalculare deciziile contestate sunt caduce, nefiind producătoare de efecte juridice pe aspectul pensiei cuvenite.
Astfel, în speţă, reclamantul nu a nu a dovedit excluderea lui de la aplicarea acestor dispoziţii legale, adică de la menţinerea în plată a valorii pensiei avută anterior efectuării recalculării prin decizia contestată, deşi ar fi fost în măsură să prezinte cupoanele de pensii din care să rezulte care este cuantumul în plată începând cu pensia din luna februarie 2011 şi să dovedească că pensia în plată a fost cea menţionată în decizia de recalculare, dimpotrivă, pentru pensiile recalculate pe baza salariului mediu brut pe economie, incidenţa OUG nr. 1/2011 nu poate fi negată.
În consecinţă, deşi teoretic, prin emiterea deciziei contestate valoarea pensiei a fost diminuată, în fapt, adoptarea şi aplicarea OUG nr. 1/2011 a anihilat măsura de plată a pensiilor reduse pentru ipotezele de reglementare precizate în prezentele considerente.
Prin urmare şi cea de a treia cerinţă pe care ingerinţa trebuie să o îndeplinească pentru a nu se ajunge ca încălcarea art. 1 din Protocolul nr.1 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale este îndeplinită.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a respins, ca inadmisibile, în temeiul art. 35 par. 3 şi 4 din Convenţie, plângerile referitoare la încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţie, coroborat cu art. 14 din Convenţie. Prin decizia de inadmisibilitate pronunţată la data de 7 februarie 2012 în cauzele conexate AMF, JV , ET, MM şi LG împotriva României (nr. 45312/11, 45581/11, 45583/11, 45587/11, 45588/11), CEDO a constatat neîncălcarea de către Statul român a dispoziţiilor articolului 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţie, sub aspectul transformării pensiilor speciale în pensii în sistemul public, în temeiul Legii nr. 119/2010.
Sintetizând, Curtea a reţinut că reducerea pensiilor reclamantelor, deşi substanţială, constituia o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de Legea nr. 19/2000, pentru a echilibra bugetul şi a corecta diferenţele existente între sistemele de pensie. Ca şi Curtea Constituţională a României, Curtea de la Strassbourg a constatat că aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporţionate. Reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv şi nu a adus atingere drepturilor la prestaţii sociale, dobândite în temeiul contribuţiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu.
Instanta constata drept urmare ca analiza conformitatii Legii nr.119/2010 cu art.1 din Protocolul nr.1 la CEDO a fost facuta chiar de CEDO in cadrul deciziei F contra Romaniei, Curtea retinand ca acest articol nu confera dreptul de a dobandi un bun, ca numai pensiile trecute si deja incasate reprezinta un bun nu si cele viitoare (cu consecinta imediata ca prin reducerea lor pe viitor nu este incalcat principiul neretroactivitatii legii civile). S-a mai retinut ca partea necontributiva a pensiei (in cazul pensionarilor militari aceasta fiind chiar toata pensia, deoarece ei nu au contribuit in timpul activitatii la sistemul de asigurari sociale) reprezinta un beneficiu suplimentar a carui acordare de la bugetul de stat este la latitudinea exclusiva a legiuitorului, in functie de disponibilitatile banesti si de politica sa in domeniu. In consecinta, s-a concluzionat ca este foarte dificil pentru reclamanti sa sustina ca ar avea un drept de proprietate in sensul art.1 din Protocolul nr.1 la CEDO. In continuare, Curtea a retinut ca si daca un astfel de drept ar exista, ingerinta statului a fost prevazuta de lege, a urmarit un interes legitim public si mai ales a fost proporţionala cu scopul urmarit, reclamantii nesuportand o sarcina disproporţionata si excesiva.
Astfel Curtea a precizat ca statul dispune de o larga marja de apreciere a modului de reglementare a sistemului public de pensii, o astfel de reglementare implicand o complexa analiza politica, sociala si economica. De asemenea, Curtea a retinut ca datorita apropierii de realitatile sociale si economice, autoritatile nationale sunt mai bine plasate decat judecatorul comunitar, acestea fiind cele mai in masura sa aprecieze daca o situatie particulara constituie un interes public legitim.
Aceasta a aratat ca scopul urmarit de legiuitor prin reducerea pensiilor a fost unul legitim si de interes public, vizand reasezarea sistemului de pensii, armonizarea acestuia si reechilibrarea bugetului aferent. .
Interpretarea data Conventiei de catre Curte este obligatorie pentru instantele interne, asa cum a stabilit Curtea prin intreaga sa jurisprudenta care face corp comun cu Conventia, impunandu-se cu aceeasi forta obligatorie ca si ea si alcatuind ceea ce se numeste blocul de conventionalitate.
În consecinţă, cererea privind anularea deciziei de recalculare, şi menţinerea în plată a deciziei anterioare nu sunt întemeiate şi vor fi respinse.
Pe de altă partetribunalul reţine că prin decizia depusă la dosar emisă de intimat, în baza OUG 1/2011, pensia de serviciu a reclamantului a fost revizuită, începând cu data de 01.01.2011 pe baza veniturilor realizate de contestator pe parcursul desfăşurării activităţii,venituri menţionate în adeverinţele depuse la dosarul de pensionare în conformitate cu prevederile art.1 din OUG nr. 1/2011,rezultând un cuantum al pensiei brut de 1298 lei.
În ceea ce priveşte decizia de revizuire ce a fost emisă în baza OUG nr.1/2011 reclamantul are posibilitatea de a o contesta pe cale separată, inclusiv sub aspectul cuantumului pensiilor stabilite şi eventuale diferenţe,cale de atac de care nu s-a uzat în prezenta cauză.
În ceea ce priveşte cererea privind obligarea pârâtei la plata diferenţei dintre pensia de serviciu, plătită în decembrie 2010 şi pensia recalculată de la 01.01.2011 până la repunerea în plată a pensiei iniţiale Tribunalul reţine că este neîntemeiată , în considerarea efectelor produse de dispoziţiile OUG nr. 1/2011, menţionate în prezentele considerente.
Astfel, în cazul pensiilor recalculate pe baza salariului mediu brut pe economie ale căror cuantumuri sunt mai mici s-au menţinut în plată cuantumurile pensiilor din luna decembrie 2010, ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 6 din OUG nr. 1/2011, până la emiterea deciziei de revizuire conform OUG 1/2011.
În ceea ce priveşte cererea privind obligarea pârâtei la plata indicelui de inflaţie se va dispune respingerea acesteia ca nefondata, în condiţiile în care pârâţii nu datorează diferenţe de drepturi de pensie, conform motivelor mai sus expuse, înseamnă că nu datorează vreo sumă rezultată din aplicarea indicelui de inflaţie.
Faţă de concluzia la care s-a ajuns în privinţa capetelor principale din contestaţie ,văzând şi prevederile art.274 cod procedură civilă şi capătul de cerere având ca obiect,obligarea la plata cheltuielilor de judecată ,apare ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul MAI, cu sediul în Bucureşti, str, nr., sector 1, şi in consecinţă respinge acţiunea formulată în contradictoriu cu acest pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Respinge contestaţia, formulată de contestatorul VM domiciliat în Bucureşti, str, nr. , et. , ap. , sector , în contradictoriu cu intimaţii, CPMAI cu sediul în Bucureşti, str. nr. , sector , şi CCPMAI cu sediul în Bucureşti, str. nr. , sector ca neîntemeiată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţă publică azi, 17.05.2012
PreşedinteAsistent Judiciar Asistent Judiciar
P.I M. L. P.L
Grefier
LI jud PI.Com 2 exemplare 2012
