Aceasta solicitare este expres prevazuta în art. 487 Cod civil, în care se precizeaza ca buna-credinta înceteaza în momentul în care posesorul ia cunostinta de viciile titlului sau.
Aceasta solicitare este expres prevazuta în art. 487 Cod civil, în care se precizeaza ca buna-credinta înceteaza în momentul în care posesorul ia cunostinta de viciile titlului sau.
În doctrina, se apreciaza ca introducerea actiunii în justitie împotriva posesorului prin care se pune în discutie eficacitatea titlului sau cu privire la bunul frugifer si eventual, se solicita restituirea acestuia este de natura sa dovedeasca, în orice caz, încetarea bunei-credinte a pârâtului.
În doctrina, se apreciaza ca introducerea actiunii în justitie împotriva posesorului prin care se pune în discutie eficacitatea titlului sau cu privire la bunul frugifer si eventual, se solicita restituirea acestuia este de natura sa dovedeasca, în orice caz, încetarea bunei-credinte a pârâtului.
Proprietarul are dreptul al restituirea fructelor percepute de posesor dupa momentul în care acesta din urma a luat cunostinta de viciile titlului sau.
Proprietarul are dreptul al restituirea fructelor percepute de posesor dupa momentul în care acesta din urma a luat cunostinta de viciile titlului sau.
Raportând situatia imobilului, terenul în suprafata de 778 mp, ce a facut obiectul ofertei de autentificata sub nr. 4809/14.09.1973 la Notariatul de Stat Galati la dispozitiile art. 485 si în raport de scurtele consideratii teoretice mai sus expuse, Curtea constata ca posesia pârâtului Consiliul Local Isaccea asupra terenului în litigiu s-a întemeiat pe un just titlu, contractul de donatie încheiat între absenti, pârâtul fiind de buna credinta în perioada 1974-2005 (data introducerii actiunii în justitie pentru constatarea nulitatii donatiei).
Art. 485, 486 Cod civil
Prin actiunea înregistrata pe rolul Tribunalului Tulcea sub nr. 1876/88/2009, reclamanta L.A. a chemat în judecata pe pârâtul Consiliul Local al Orasului Isaccea, judetul Tulcea, solicitând ca prin hotarârea ce se va pronunta se fie obligat sa îi restituie fructele civile (chiria) obtinute din închirierea terenului de 778 mp preluat de pârâta în mod abuziv din proprietatea reclamantei, începând cu data când a fost pronuntata sentinta civila nr. 2034 din 21 iulie 2006 a Judecatoriei Tulcea, chirie în suma de 168.588, 2 USD (501.954, 4 lei).
În subsidiar, reclamanta a solicitat sa se constate ca a intervenit aprobarea tacita a cererii de restituire a fructelor civile conform O.U.G. nr.27/2003 asa cum a solicitat prin cererea nr.4508/11.06.2008.
La data de 18 februarie 2010 reclamanta si-a modificat actiunea, întelegând sa mareasca câtimea pretentiilor sale, solicitând obligarea pârâtului sa îi restituie contravaloarea chiriei aferente terenului în suprafata de 778 mp pentru perioada 1974-2010, defalcata astfel:
– februarie 1974 (anul preluarii abuzive prin acceptarea donatiei) – 31 ianuarie 2004.
– 31 ianuarie 2004 – 31 ianuarie 2007 (data ramânerii definitive a sentintei prin care s-a anulat donatia);
– 31 ianuarie 2007 si pâna în prezent.
Prin sentinta civila nr. 2872 din 18 noiembrie 2010 Tribunalul Tulcea a respins pe fond pretentiile reclamantei, ca nefondate.
Pentru a pronunta aceasta solutie prima instanta a retinut în esenta ca reclamanta nu este îndreptatita sa obtina chiria perceputa de pârât în perioada 1974-2010 întrucât între parti nu a existat nicio conventie cu privire la închirierea terenului.
În motivarea actiunii reclamanta a aratat ca prin cererea nr.4508/11.06.2008 a solicitat pârâtului restituirea fructelor pe care le-a perceput pentru terenul în suprafata de 778 mp pe care l-a detinut în mod nelegal începând cu data de 09.02.1974, cerere la care pârâtul nu a raspuns în mod expres ci numai i-a comunicat reclamantei o oferta de vânzare a acestui teren catre pârâta.
A mai aratat reclamanta ca prin cererea cu care a investit Judecatoria Tulcea la data de 18 noiembrie 2005, a solicitat sa se constate nulitatea absoluta a ofertei de donatie imobiliara facuta de parintii sai ai autentificata sub nr.4809/14.09.1973 la Notariatul de Stat Galati si a actului autentificat de acceptare a ofertei de donatie facut de fostul Consiliu Popular al orasului Isaccea, autentificat sub nr.238/09.02.1974 de Notariatul de Stat Tulcea.
Judecatoria Tulcea, prin sentinta civila nr.2034/21 iulie 2006, a admis cererea, a constat nulitatea absoluta a celor doua acte si a dispus repunerea partilor în situatia anterioara încheierii contractului prin restituirea dreptului de proprietate în patrimoniul reclamantei asupra terenului în suprafata de 778 mp, situat în Isaccea, str. N.B. nr.4.
A mai aratat reclamanta ca în situatia în care cele doua acte în baza carora terenul a fost preluat au fost declarate nelegale, pârâtul în calitate de posesor de rea-credinta care cunoaste viciile titlului trebuie sa restituie proprietarului toate fructele indiferent daca le-a perceput sau le-a consumat ori nu.
Pârâtul desi a stiut ca terenurile la data donatiei sunt indisponibile si care pot fi înstrainate numai pe baza unei autorizatii prealabile le-a preluat cu încalcarea dispozitiilor Legii nr.19/1968 si a Decretului nr.144/1958.
În aceste conditii pârâtul a fost în toata perioada 09.02.1974-21.07.2006 un posesor precar de rea-credinta.
Aceasta obligatie survine ca o sanctiune si nu depinde de termenul de prescriptie.
Mai mult, potrivit art.7 din Decretul nr.167/1958, prescriptia începe sa curga de la data când se naste dreptul la actiune sau dreptul de a cere executarea silita.
Ori, în speta dreptul reclamantei de a cere restituirea fructelor de la posesorul de rea-credinta s-a nascut la data comunicarii catre reclamanta a sentintei civile nr.2034/21.07.2006 a Judecatoriei Tulcea.
În ceea ce priveste calculul acestor fructe, reclamanta a aratat ca a luat în considerare valoarea chiriei pe mp/luna pentru un teren care valoreaza ca pret de vânzare aproximativ 10 Euro/mp, respectiv aproximativ 1 Euro/mp însa nu s-a raportat la valoarea în euro/mp ci la valoarea USD.
În drept reclamanta a invocat dispozitiile art.485-486 Cod civil.
La termenul din 19 noiembrie 2009 instanta a dispus disjungerea celui de-al doilea capat de cerere referitor la constarea aprobarii tacite a cererii conform O.U.G. nr.27/2003 de capatul de cerere având ca obiect restituirea fructelor civile.
Pârâtul a invocat exceptia prescriptiei dreptului la actiune, sustinând ca termenul de prescriptie pentru introducerea actiunii de 3 ani a început sa curga de la data de 18 noiembrie 2005 când a fost introdusa de catre reclamanta actiunea având ca obiect constatarea nulitatii absolute a contractului de donatie.
Ulterior, reclamanta si-a modificat actiunea în sensul ca a chemat în judecata în calitate de pârât Orasul Isaccea prin Consiliul Local Isaccea.
În cauza a fost administrata proba cu înscrisuri si proba cu expertiza tehnica care a avut ca obiectiv stabilirea valorii de piata a terenului în suprafata de 778 mp.
Examinând actele si lucrarile dosarului sub aspectul exceptiei prescriptiei dreptului la actiune instanta de fond a retinut ca exceptia nu este întemeiata.
Potrivit art.3 alin. (1) din Decretul nr.167/1958 privitor la prescriptia extinctiva, termenul prescriptiei este de 3 ani iar potrivit art.7 alin. (1) din acelasi act normativ prescriptia începe sa curga de la data când se naste dreptul de actiune sau dreptul de a cere executarea silita.
În speta dreptul la actiune s-a nascut la data de 31 ianuarie 2007 când a fost pronuntata Decizia civila nr.66/C de catre Curtea de Apel Constanta, de la aceasta data începând sa curga termenul prescriptiei de 3 ani pentru promovarea actiunii.
Cum actiunea de fata a fost introdusa pe rolul instantei la data de 24.09.2009, fiind depusa prin posta la data de 12.07.2009, ea fost promovata înlauntrul termenului de prescriptie de 3 ani.
În aceste conditii exceptia prescriptiei dreptului la actiune a fost respinsa ca nefondata.
Împotriva aceste sentinte, în termen legal a declarat apel reclamanta care a criticat-o pentru nelegalitate si netemeinicie sustinând ca prima instanta a retinut în mod gresit ca reclamanta nu este îndreptatita la contravaloarea fructelor civile de care a fost privata în perioada 1974-2010, fructe produse de terenul în suprafata de 778 mp situat în intravilanul localitatii Isaccea, judetul Tulcea si preluat de catre stat în baza unui contract de donatie nul absolut.
Prin decizia civila nr. 66/31.01.2007 pronuntata de Curtea de Apel Constanta s-a statuat în mod irevocabil ca donatia încheiata între autorii reclamantei si pârât este lovita de nulitate absoluta si s-a dispus repunerea partilor în situatia anterioara, pârâtul fiind obligat sa restituie reclamantei terenul în suprafata de 778 mp. Întrucât Consiliul Local Isaccea nu a fost niciodata adevaratul proprietar al terenului, este obligat sa restituie reclamantei toate fructele culese si neculese din culpa sa, în perioada cuprinsa între momentul preluarii terenului, anul 1974 si pâna în prezent întrucât pârâtul nu si-a îndeplinit obligatia de preluare a bunului catre reclamanta.
Se mai sustine de catre apelanta reclamanta ca pârâtul a fost un posesor de rea-credinta, el cunoscând înca de la momentul încheierii donatiei ca actul e lovit de nulitate absoluta, întrucât a avut ca obiect un teren situat în intravilanul localitatii Isaccea, iar acest teren intra sub incidenta Decretului nr. 144/1958 si a Legii nr. 19/1968, iar înstrainarea lui prin acte între vii (inclusiv donatie) era interzisa, singura modalitate de transmitere a proprietatii fiind mostenirea.
Conform art. 295 al. (2) Cod procedura civila, la solicitarea apelantei reclamante instanta de apel a dispus completarea materialului probator cu înscrisuri si expertiza de specialitate pentru stabilirea contravalorii chiriei aferente imobilului în litigiu, pentru perioada 1974-2010.
Analizând legalitatea hotarârii Tribunalului Tulcea în raport de criticile apelantei reclamante, Curtea constata urmatoarele:
1. Actiunea reclamantei în despagubire pentru obligarea pârâtului sa îi restituie fructele civile percepute în legatura cu terenul în suprafata de 778 mp situat în intravilanul orasului Isaccea, judetul Tulcea a fost structurata pe trei etape, respectiv pentru perioada februarie 1974 (data încheierii donatiei) – 17.11.2005, data promovarii actiunii în nulitatea donatiei; etapa a II-a cuprinsa între 11 noiembrie 2005- 21 iulie 2007 (perioada derularii litigiului pentru redobândirea dreptului de proprietate asupra terenului, ca urmare a anularii donatiei) si perioada a III-a cuprinsa între data solutionarii irevocabile a litigiului si data solutionarii prezentei cereri.
Asadar prima etapa se plaseaza anterior promovarii actiunii în constatarea nulitatii absolute a donatiei si urmeaza a fi analizata în raport de dispozitiile art. 485 Cod civil si de principiile ce guverneaza efectele nulitatii, în referire la principiul retroactivitatii efectelor nulitatii.
Prin efectele nulitatii se înteleg consecintele juridice ale aplicarii sanctiunii nulitatii.
Esenta efectelor nulitatii este exprimata în chiar definitia nulitatii: lipsirea actului juridic civil de efectele contrarii normelor edictate pentru încheierea sa valabila. Unul dintre principiile ce guverneaza efectele nulitatii actului juridic civil este efectul retroactivitatii potrivit caruia nulitatea nu produce efecte numai pentru viitor – ex nunc, ci si pentru trecut, – ex tunc, adica aceste efecte se suie pâna în momentul încheierii actului juridic civil. În temeiul retroactivitatii efectelor nulitatii se ajunge în situatia în care partile n-ar fi încheiat actul juridic. Art. 485 Cod civil reglementeaza o exceptie de la retroactivitatea nulitatii, si anume pastrarea fructelor culese anterior anularii. În acest caz neretroactivitatea efectelor nulitatii se întemeiaza pe ideea de protectie a posesorului de buna-credinta. În acest sens, în mod constant în jurisprudenta, inclusiv în jurisprudenta instantei supreme s-a retinut: „constatarea nulitatii conventiei translative de proprietate nu justifica obligatia cumparatorului la restituirea fructelor culese, decât începând cu data introducerii actiunii în anularea conventiei respectiv, deoarece pentru perioada anterioara el era îndreptatit sa le culeaga în virtutea transmiterii si a posesiunii bunului (…) obiect al conventiei, scop în care, de altfel a fi fost predata posesiunea apartamentului catre cumparator”. (Decizia civila nr. 322/1980 a Sectiei civile a fostului Tribunal Suprem).
O problema ce se impune a fi clarificata este aceea daca pârâtul în calitate de donatar a fost de buna-credinta sau de rea-credinta în perioada cuprinsa între momentul preluarii terenului (1974) si data promovarii actiunii în justitie pentru constatarea nulitatii donatiei încheiata între absenti, în forma autentica.
Art. 485 Cod civil prevede ca „Posesorul nu câstiga proprietatea fructelor decât când poseda cu buna-credinta”. Aceasta dispozitie este o exceptie de la regula conform careia fructele apartin proprietarului bunului frugifer, pe temeiul exercitarii firesti a atributului jus fruendi. Ca urmare, chiar daca proprietarul bunului frugifer care a pierdut posesia bunului o redobândeste pe calea actiunii în revendicare, sau ca urmare a repunerii în situatia anterioara, dupa anularea conventiei el nu va fi îndreptatit sa ceara si restituirea fructelor de la posesorul de buna-credinta.
În aceasta materie, notiunea de buna-credinta are întelesul prevazut de art. 486 Cod civil: „Posesorul este de buna – credinta când poseda ca proprietar în puterea unui titlu translativ de proprietate, ale carui viciuri nu-i sunt cunoscute”.
Rezulta din acest text ca, pentru a fi de buna-credinta, posesorul îsi întemeiaza convingerea ca are un drept de proprietate asupra bunului pe un just titlu. Prin definitie, justul –titlu este „un titlu translativ de proprietate”, daca acesta nu este eficace. Asadar, un titlu care emana de la adevaratul proprietar, dar este nul absolut sau relativ, sau un titlu ce emana de la o persoana care nu este adevaratul proprietar constituie just titlu în aceasta materie.
Raportând situatia imobilului, terenul în suprafata de 778 mp, ce a facut obiectul ofertei de donatie autentificata sub nr. 4809/14.09.1973 la Notariatul de Stat Galati la dispozitiile art. 485 Cod civil si în raport de scurtele consideratii teoretice mai sus expuse, Curtea constata ca posesia pârâtului Consiliul Local Isaccea asupra terenului în litigiu s-a întemeiat pe un just titlu, contractul de donatie încheiat între absenti, pârâtul fiind de buna credinta în perioada 1974-2005 (data introducerii actiunii în justitie pentru constatarea nulitatii donatiei).
Se constata ca prin hotarârile judecatoresti pronuntate de Judecatoria Tulcea si respectiv Curtea de Apel Constanta (sentinta nr. 2034 din 21 iulie 2006 si decizia civila nr. 66 C din 31 ianuarie 2007) s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat ca donatia încheiata între absenti este lovita de nulitate întrucât oferta de donatie semnata tocmai de autorii reclamantei este nula, fiind întocmita cu încalcarea dispozitiilor art. 11 alin. (1) din Decretul nr. 144/1958 si Legea nr. 19/1968 (art. 2).
Astfel s-a retinut ca parintii reclamantei nu puteau face o oferta de donatie cu privire la terenul de 778 mp cât timp prin Legea nr. 19/1968 fusesera indisponibilizate terenurile fara constructii proprietate a persoanelor fizice sau juridice aflate în perimetrul construibil al oraselor, un astfel de teren putând fi transmis numai prin mostenire. Cum terenul în litigiu a intrat sub incidenta Legii nr. 19/1968 oferta de donatie autentificata sub nr. 4809/1973 la Notariatul de Stat Galati este lovita de nulitate. S-a mai retinut ca o alta cauza de nulitate a ofertei de donatie o constituie încalcarea de catre autorii reclamantei a dispozitiilor art. 11 al. (3) din Decizia nr. 144/1958, act normativ care prevedea ca înstrainarea terenurilor cu sau fara constructii proprietate particulara, situate pe teritoriul oraselor, comunelor, se va putea face numai cu autorizatie de înstrainare emisa de Comitetul executiv al Sfaturilor populare ori în cauza titularii ofertei de donatie, respectiv parintii reclamantei nu au obtinut o astfel de autorizare.
Nu poate fi retinuta ca fondata asertiunea reclamantei, în sensul ca pârâtul a fost de rea–credinta începând cu anul 1974 întrucât a cunoscut faptul ca terenul în litigiu nu putea fi înstrainat prin acte între vii (donatie în speta) întrucât intra sub incidenta dispozitiilor legale mai sus invocate cât timp semnatarii ofertei de donatie au fost tocmai autorii reclamantei, care trebuiau sa cunoasca situatia juridica a terenului proprietatea lor, respectiv faptul ca terenul era indisponibilizat, iar înstrainarea lui prin acte între vii se putea realiza numai în baza unei autorizatii speciale.
Se retine ca nulitatea contractului de donatie a fost determinata tocmai de nulitatea ofertei de donatie, încheiata cu încalcarea normelor imperative ale Legii nr. 19/1968 si ale Decretului nr. 144/1958iar nu pentru vicierea consimtamântului parintilor reclamantei prin violenta sau provocata de pârâtul beneficiar al donatiei, provocata de pârâtul beneficiar al donatiei, situatie în care reclamanta nu poate invoca propria turpitudine (respectiv incorectitudinea autorilor sai) pentru a obtine protectia unui drept, conform principiului nemo auditur propriam turpitudinem allegans.
În raport de considerentele mai sus expuse Curtea constata ca fructele civile – (respectiv chiria), percepute de Consiliul Local Isaccea în perioada 1974-18.11.2005, au fost culese de posesorul terenului detinut în baza unui just titlu si de buna credinta, situatie în care ele nu sunt datorate proprietarului donator, pretentiile reclamantei fiind nefondate în raport de dispozitiile art. 485 Cod civil.
2. Curtea retine ca fiind fondate criticile reclamantei ce vizeaza fructele civile percepute de pârâta în perioada 18.11.2005 (data promovarii actiunii în justitie) – 18.12.2009 (data la care pârâta a reziliat contractul de închiriere cu privire la garajele existente pe teren si a notificat reclamantei pozitia sa în referire la posesorii acestor garaje).
Pentru dobândirea fructelor, posesorul trebuie sa fie de buna – credinta nu numai la momentul în care a intrat în stapânirea bunului frugifer, ci si în fiecare moment în care percepe fructele.
În speta se retine ca reclamanta a solicitat constatarea nulitatii contractului de donatie la data de 18.11.2005, când a promovat actiunea în justitie, de la aceasta data pârâtul a cunoscut viciile contractului de donatie respectiv cauzele nulitate ce au afectat validitatea ofertei de a dona si respectiv acceptarea ofertei de donatie, si implicit la aceasta data a încetat buna sa credinta, pârâtul datorând chiria perceputa de a titularii garajelor amplasate pe terenul în suprafata de 778 mp, de la aceasta data.
Desi prin Decizia civila nr. 66/C din 31 ianuarie 2007 pronuntata de Curtea de Apel Constanta s-a stabilit în mod irevocabil ca donatia încheiata între autorii reclamantei si Consiliul Local al Orasului Isaccea este lovita de nulitate absoluta si s-a dispus repunerea partilor în situatia anterioara, ceea ce implica obligatia pârâtei de a proceda la restituirea terenului în suprafata de 778 mp, pârâta nu si-a executat obligatia, continuând sa dispuna de terenul proprietatea reclamantei, prin închiriere.
Astfel, acest teren a continuat sa fie închiriat unor terti care si-au amplasat garaje pe teren, pârâta încasând chirie în baza contractelor de închiriere încheiate cu numitii M.G., D.V., U.G., M.N., P.F. I.S., P.G. si S.S., conform H.C.L. nr. 75/18.12.2009.
Abia la data de 18.12.2009 Consiliul Local al Orasului Isaccea a dispus rezilierea contractelor de închiriere încheiate cu tertii chiriasi, mentionati în anexa la hotarâre si a comunicat acestora ca datoreaza chirie dupa acest moment adevaratului proprietar.
Se retine ca dupa aceasta data pârâtul nu a mai perceput chirie pentru terenul în litigiul
În raport de aceasta situatie, constatând ca buna credinta a donatarului a încetat la data promovarii actiunii în nulitatea donatiei iar pe întreaga perioada a derularii litigiului si pâna la data de 18.12.2009 a continuat sa dispuna de terenul în litigiu si sa perceapa fructele civile, desi cunostea viciile titlului sau, respectiv îi încetase calitatea de posesor al terenului în baza unui just titlu, Curtea constata ca pârâtul este dator sa restituie reclamantei fructele civile-chiria – perceputa de la titularii contractelor de închiriere cu privire la garajele existente pe teren si mentionate în anexa nr. 1 la Hotarârea nr. 75 din 18 decembrie 2005 emisa de Consiliul Local al Orasului Isaccea.
Referitor la cuantumul acestei chirii acesta urmeaza a fi determinat în faza de a prezentei hotarâri, în raport de chiria mentionata în contractele de închiriere mentionate în anexa nr. 1 la Hotarârea nr. 75/18.12.2009 emisa de Consiliul Local al Orasului Isaccea.
3. Se retin a fi nefondate criticile reclamantei ce vizeaza plata fructelor civile aferente perioadei 19.12.2009 si pâna în prezent, fructe ce nu au mai fost percepute de pârâta.
Se constata ca dupa data rezilierii contractului de închiriere cu tertii detinatori de garaje pe terenul în litigiu, pârâtul nu a împiedicat în nicio modalitate pe proprietarul terenului – reclamanta L.A. – sa dispuna de toate atributele dreptului sau de proprietate, inclusiv de dreptul de a culege fructele (jus fruendi), reclamanta fiind raspunzatoare de pasivitatea în care s-a aflat.
Astfel, aceasta în calitate de proprietar al terenului, avea posibilitatea sa solicite titularilor garajelor sa îi plateasca o chirie pentru teren, sau în ipoteza în care pârâtii îi contestau acest drept, avea la dispozitie o actiune în revendicare împotriva tertilor persoane fizice, pentru a-i obliga sa îi lase terenul în litigiu în deplina proprietate.
Pierzând calitatea de proprietar al terenului, în urma constatarii nulitatii donatiei, pârâtul nu mai avea nicio calitate în care sa solicite tertilor persoane fizice ridicarea garajelor de pe terenul proprietatea reclamantei si nici nu se putea subroga în drepturile proprietarului pentru a promova o actiune în revendicare.
Ca urmare nu se poate retine culpa pârâtilor Consiliul Local al Orasului Isaccea ca, dupa data de 18.12.2009, nu a mai fost perceputa chirie pe terenul în litigiu si nici pentru faptul ca reclamanta nu a folosit bunul conform unei alte destinatii pe care ar fi vrut sa o dea terenului, aceasta din urma fiind singura vinovata de pasivitatea de care a dat dovada în raport cu tertii persoane fizice care i-au folosit terenul fara sa fi încheiat un contract de închiriere cu proprietarul lui.
Pentru considerentele expuse, Curtea constata ca pretentiile reclamantei, aferente perioadei 19.12.2009 si pâna în prezent sunt nefondate, Tribunalul Tulcea respingând în mod judicios aceasta cerere.
În raport de toate aceste considerente în baza art. 296 Cod procedura civila se va admite apelul reclamantei si se va schimba în parte hotarârea apelata conform celor mai sus expuse, în sensul obligarii pârâtelor Orasul Isaccea si Consiliul Local al Orasului Isaccea sa restituie reclamantei chiria încasata în perioada 18.11.2005-18.12.2009, în temeiul contractelor de închiriere mentionate în anexa la Hotarârea nr. 75/18.12.2009 emisa de Consiliul Local al Orasului Isaccea.
Mentine restul dispozitiilor sentintei ce vizeaza respingerea pretentiilor reclamantei cu privire la chiria aferenta perioadei februarie 1974-18.11.2005 si 19.12.2009 si pâna în prezent.
În baza art. 274 si art. 276 Cod procedura civila obliga pârâtii la 971 lei cheltuieli de judecata pentru fond si apel, corespunzatoare procentului în care au fost admise pretentiile reclamantei.
