Judecator POPESCU RUXANDRA
SENTINTA CIVILA NR. 975/04.08.2010
Dosar nr. 1765/310/2008
Domeniu: REVENDICARE (ACTIUNI, BUNURI, DREPTURI)
Titlul: Actiune în revendicare admisa. Respingere cerere reconventionala stabilire drept de superficie.
Reclamantii au chemat in judecata pe pârâti pentru ca prin sentinta ce se va pronunta:
– sa fie obligati sa le lase in deplina proprietate si linistita posesie terenul in suprafata de 388 mp situat in or. Busteni , … , jud. Prahova ;
– sa se dispuna granituirea proprietatilor partilor;
– cu cheltuieli de judecata.
In motivarea actiunii reclamantii au aratat ca, potrivit contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. … , sunt proprietarii unui teren in suprafata de 1.500,06 mp situat in or. Busteni , .. , jud. Prahova, drept înscris in CF Busteni ; totodata au dobândit , in indiviziune si in cote egale, si proprietatea terenului cu destinatia de drum în suprafata indiviza de 51,36 mp, ce face parte integranta din terenul in suprafata totala de 449,55 mp, identificat cu numar cadastral 617/2/3. S-a mai aratat ca terenul in suprafata de 1.500,06 mp se învecineaza pe latura de sud cu terenurile proprietatea pârâtilor ( loturile 17 si 18) pe care acestia au edificat constructii ce se suprapun partial pe terenul proprietatea reclamantilor, respectiv se suprapun pe o suprafata de 388 mp, astfel cum rezulta din masuratorile efectuate de catre persoane fizice autorizate ca urmare a ridicarii topo; reclamantii au mai sustinut ca i-au atentionat pe pârâti despre acest lucru si au încercat o rezolvare pe cale amiabila a situatiei create chiar de catre pârâti, însa acestia nu au dat curs respectivelor demersuri.
În drept, actiunea a fost întemeiata pe disp. art.480 si 584 Cod civil.
Pârâtul VBFG a formulat întâmpinare – cerere reconventionala (f.30-37) prin care a invocat exceptii: -a necompetentei materiale a Judecatoriei Sinaia întrucât petitul 1 al cererii poate depasi suma de 500.000 lei; – a netimbrarii actiunii întrucât în speta nu sunt aplicabile prevederile art.15 lit.f din Legea nr.146/1997 referitoare la scutirea de taxa de timbru pentru actiunile în revendicare. Pârâtul a mai invocat nerespectarea disp. art.112 Cod pr.civ. privind mentiunile obligatorii pe care trebuie sa le cuprinda cererea de chemare în judecata, în lipsa carora el nu-si poate pregati apararea; în acest sens a invocat si exceptia nulitatii cererii pentru nesemnare si a cerut anularea acesteia ca informa. Pe fondul cauzei, pârâtul a învederat ca a construit imobilul pe loturile 18 si 19 cu respectarea limitelor proprietatii personale, legalitatea constructiei putându-se dovedi prin respectarea întocmai a Autorizatiei de construire nr.132/20 iulie 2004; la data de 20 iulie 2008 s-a efectuat receptia lucrarilor si prin procesul verbal încheiat cu aceasta ocazie s-a constatat ca pârâtul a respectat întrutotul limitele trasate si în general toate prevederile legale în vigoare.
Pârâtul VBFG a solicitat pe linie reconventionala ca, în cazul în care se va dovedi – ca prin constructia edificata a adus atingere dreptului de proprietate al reclamantilor – instanta sa dispuna instituirea în favoarea lui a unui drept de superficie pentru partea de constructie ce ar putea fi situata pe terenul proprietatea reclamantilor .
În motivarea cererii sale reconventionale, pârâtul V. a învederat ca, în raport de disp. art.492 Cod civil, dreptul de superficie trebuie sa fie recunoscut chiar daca el nu este reglementat direct si expres în Codul civil, însa prin textul de lege sus-mentionat se instituie o prezumtie relativa de proprietate asupra constructiilor amplasate pe un teren în favoarea proprietarului terenului iar constructorul poate sa înlature aceasta prezumtie prin proba contrara si astfel devine titularul dreptului de superficie. Acest drept a fost, pâna la urma, consacrat de legiuitorul român prin art.11 din Legea nr.115/1938 pentru unificarea dispozitiilor privitoare la cartile funciare, lege în prezent abrogata de legea nr.7/1996 referitoare la si publicitate imobiliara; în art.19 al acestei din urma legi dreptul de superficie este enumerat expres printre drepturile reale imobiliare supuse înscrierii în cartea funciara si de asemenea este mentionat si la art.22 din Decretul nr.167/1958. Pârâtul a apreciat ca, în cazul admiterii actiunii reclamantilor, în echitate, solutia ar fi si admiterii cererii sale reconventionale în limita solicitata, manifestându-si disponibilitatea de a plati o sulta în vederea compensarii unor eventuale prejudicii suferite de catre reclamanti în acest caz.
Pârâtii TCP si TA au formulat întâmpinare-cerere reconventionala prin care au solicitat respingerea actiunii în ce priveste primul capat de cerere ca neîntemeiata; cu cheltuieli de judecata.
Pe linie reconventionala, pârâtii Teodorescu au solicitat sa se dispuna stabilirea liniei de hotar care delimiteaza proprietatea lor de proprietatea reclamantilor, urmând a se tine cont de actele lor de proprietate. În motivarea cererii reconventionale , pârâtii au aratat ca detin teren învecinat cu cel al reclamantilor si se impune stabilirea liniei de hotar întrucât între parti au aparut neîntelegeri cu privire la acest aspect, granituirea urmând sa se faca dupa identificarea si masurarea terenurilor partilor.
În drept, pârâtii si-au întemeiat cererea pe disp. art.584 Cod civil.
Aceeasi pârâti T. au formulat completare la cererea reconventionala prin care au solicitat ca, si în contradictoriu cu pârâtul VBFG – proprietar al loturilor învecinate nr.18 si 19 – sa se dispuna stabilirea liniei de hotar care delimiteaza proprietatea lor de proprietate copârâtului, urmând sa se tina cont de actele lor de proprietate.
Reclamantii au formulat întâmpinare fata de cererile reconventionale.
La termenul din 30.04.2009 reclamantii prin aparatorul lor ales au declarat ca au achitat taxa judiciara de timbru provizorie în raport de pretuirea lor asupra terenului (22.890 lei) – terenul având categorie fâneata, pretul fiind minimal – urmând a completa taxa de timbru ulterior, potrivit expertizei.
În aceste conditii , la acelasi termen, pârâtul V, prin aparator ales, a declarat ca nu întelege sa mai sustina exceptiile netimbrarii si a necompetentei materiale a Judecatoriei Sinaia – instanta luând act despre aceasta.
La cererea tuturor partilor s-a dispus efectuarea în cauza a unei expertize tehnice de specialitate topometrica potrivit obiectivelor solicitate atât de catre
Raportul de expertiza tehnica topometrica a fost efectuat de catre cei trei experti: ing. Boeroiu Tiberiu, Irimescu Nicolae si Troasca Alexandru – desemnati prin tragere la sorti, cf.art.202 Cod pr.civ.
Din examinarea probatoriului examinat în cauza, instanta retine urmatoarele:
Reclamantii au dobândit de la vânzatorii .. terenul intravilan categorie pasuni, liber de constructii, în suprafata de 1500,06 m.p. ce face parte integranta din suprafata totala de 26.279,86 m.p., situata în or. Busteni, str.Ana Ipatescu, f.n., jud. Prahvova.
Prin acelasi contract s-a transmis reclamantilor – cumparatori în indiviziune si în cote egale si dreptul de coproprietate asupra terenului cu destinatie de drum în suprafata indiviza de 51,36 m.p. ce face parte integranta din suprafata totala de 449,55 m.p. identificata cu nr. cadastral provizoriu 617/2/3.
Prin Încheierea nr…. a Biroului de Carte Funciara din cadrul Judecatoriei Sinaia s-a dispus intabularea în C.F. individuala nr.819 N Busteni a dreptului de proprietatea asupra imobilului susmentionat în cote indivize de 1/3 fiecare al petentilor: cumparatorii PN si IG în devalmasie cu sotiile lor si cumparatorul CO drept de proprietate exclusiva.
Pârâtul VBFG este proprietarul loturilor de teren nr.17 si 18 situate in or. Busteni, … jud. Prahova – dobândite prin cumparare de la aceeasi vânzatori – potrivit contractelor de vânzare-cumparare autentificate sub nr…. – cele doua loturi însumând, potrivit acestor acte, suprafata de 1218,01 m.p., învecinata cu terenul proprietatea reclamantilor; pe acest teren paratul a edificat o constructie potrivit Autorizatiei de construire nr.132/20 iulie 2004.
Pârâtii TCP si TA au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului situat în orasul Busteni, str.Ana Ipatescu f.n. prin cumparare de la MCSB si MCAC potrivit contractului de vânzare-cumparare autentificat sub nr. …; Pe acest teren pârâtii T au edificat o constructie în regim de S +P+2E+M potrivit Autorizatiei de construire nr.6/29.01.2003 eliberata de Primaria orasului Busteni.
Prin raportul de expertiza tehnica-topometrica (f.258-261) întocmit de catre expertii Boeroiu Tiberiu, Irimescu Nicolae si Troasca Alexandru au fost identificate , masurate ,înscrise pe planul de situatie terenurile proprietatea partilor, identificat, masurat , evaluat si înscris pe schita de plan terenul în litigiu revendicat de reclamanti, s-a stabilit linia de hotar ce delimiteaza proprietatile învecinate ale partilor, s-a stabilit suprafata de teren revendicata de reclamanti care se suprapune cu terenurile proprietatea pârâtilor si s-a identificat partea de teren proprietatea reclamantilor ocupata de constructiile edificate de catre pârâti.
S-a constatat ca reclamantii stapânesc conform masuratorilor suprafata de 6.236 m.p. definita de conturul ABCEDEFGHA – suprafata înscrisa în actele de proprietate fiind de 6.564,61 m.p. (1500,06 m.p. conform cvc nr.2234/30 iulie 2001 si 5.064,55 m.p. conform cvc nr.2233/30 iulie 2001); rezulta ca reclamantii au mai putin decât suprafata din acte cu 328,61 m.p.
A mai rezultat si ca pârâtul VBFG stapâneste suprafata de 1.364 m.p. definita de conturul GFIJG, cu 145,99 m.p. mai mult decât suprafata înscrisa în actele sale de proprietate (1.218,01 m.p. conform cvc nr.1036 si 1307/16.10.2002) .
Pârâtii T stapânesc suprafata de 3.119 m.p. definita de conturul AHGJKLA, cu 356,15 m.p. mai mult decât suprafata înscrisa în actul de proprietate (2.762,85 m.p. conform cvc nr.859/10.09.2002).
Prin suprapunerea planului de situatie rezultat din masuratori peste planul cadastral vizat de O.C.P.I. Prahova (plan de amplasament si delimitare, anexa la actele de proprietate ale partilor) a rezultat: – ca pârâtii T ocupa suprafata de 188 m.p. definita prin punctele AHMNA hasurata, din terenul proprietatea reclamantilor si : – pârâtul VB ocupa suprafata de 140 m.p. din terenul proprietatea reclamantilor evidentiat pe plan prin punctele GFOMG ,hasurata.
Pe planul de situatie s-a evidentiat si faptul ca o parte din constructiile edificate de pârâti se afla pe terenul reclamantilor.
Totodata, s-a stabilit ca linia de hotar care respecta actele de proprietate ale partilor este data de aliniamentul punctelor N-M-O.
Modalitatea actuala de stapânire a proprietatilor partilor nu corespunde, în ceea ce îi priveste pe parati, in raport de care se invoca acapararea, actelor lor de dobandire ; astfel, cei trei experti concluzioneaza ca pe latura de vecinatate cu reclamantii , pârâtii Tocupa suprafata de 188 m.p. definita prin punctele AHMNA hasurata din terenul proprietatea reclamantilor si : – pârâtul VB ocupa suprafata de 140 m.p. din terenul proprietatea reclamantilor evidentiat pe plan prin punctele GFOMG ,hasurata.
Asa fiind, se retine ca paratii au acaparat aceste suprafete de teren din proprietatea reclamantilor, context in care, în raport si de art. 480 cererea in revendicare, astfel cum a fost precizata, este intemeiata si va fi admisa ca atare.
Dealtfel , chiar si pârâtii admit ” de plano ” posibilitatea de a fi ocupat teren din proprietatea reclamantilor , însa contesta intinderea acestor suprafete.
Cu privire la pretentia de granituire, in raport si de art. 584 Cod civil, se va retine ca linia de granita a fost contestata de parti ,astfel ca se va admite aceasta pretentie si se va dispune granituirea proprietatilor limitrofe pe aliniamentul punctelor N-M-O , fiind stabilit ca linia de hotar care respecta actele de proprietate ale partilor este data de acest aliniament.
În privinta dreptului de superficie, este de remarcat ca acest drept nu este definit în legislatia noastra, dar existenta sa este unanim acceptata, apreciindu-se ca se întemeiaza pe prevederile art. 492 Cod civil.
Astfel, potrivit prevederilor art. 492 Cod civil, orice constructie, plantatie sau lucru facut în pamânt sau asupra pamântului, sunt prezumate a fi facute de catre proprietarul acelui pamânt cu cheltuiala sa si ca sunt ale lui, pâna ce se dovedeste în contra.
Prin urmare, în favoarea proprietarului terenului functioneaza prezumtia ca este si proprietarul supraedificatelor, dar prezumtia poate fi rasturnata, facându-se dovada contrarie.
Referitor la regimul juridic al dreptului de superficie, Î.C.C.J., a retinut urmatoarele:
“Dreptul de superficie este un drept real pe care o persoana, proprietar asupra constructiilor, a altor lucrari sau plantatii, îl are pe suprafata de teren care apartine altei persoane, teren asupra caruia superficiarul capata un drept de folosinta.
Astfel definit, dreptul de superficie are caracter imobiliar si perpetuu prin natura sa, existenta acestuia fiind dependenta de caracterul definitiv al constructiei, plantatiei sau lucrarii ce greveaza terenul pe care se afla.
Dreptul de superficie nu este gratuit; pentru folosinta terenului, superficiarul putând fi obligat la plata unei indemnizatii.” (Decizia nr. 4125/2005)
Cu privire la temeiul nasterii dreptului de superficie, ICCJ, a decis:
“Reclamantul prin actiune solicita constatarea dreptului de superficie pe teren.
Dreptul solicitat se poate naste fie în baza legii, fie în baza conventiei dintre proprietarul terenului si proprietarul constructiei.” (Decizia nr. 5138/2005-ICCJ).
Dreptul de superficie a facut recent si obiectul unei analize a Curtii Europene a Drepturilor Omului, în ca , uza Bock si Palade împotriva României:
– stabilirea printr-o hotarâre judecatoreasca a unui drept de folosinta asupra terenului proprietatea unui tert, nu poate fi echivalata nici cu o în fapt si nici cu o reglementare a folosirii bunului, dar are
semnificatia unei “ingerinte” legate de prima fraza a primului alineat al art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie (paragrf.57)
– expresia “dreptul de superficie”, este mentionata în mai multe acte normative, care nu stabilesc regimul juridic al acestui drept (paragraf. 60);
– exista o jurisprudenta bogata privind dreptul de superficie, ceea ce în acceptiunea Curtii echivaleaza cu prevederea “ingerintei” în “lege” (paragraf. 61);
– conform jurisprudentei constante (echivalata de Curte cu prevederea ingerintei “în lege”) în sistemul de drept românesc, dreptul de superficie nu se poate naste decât din lege, prescriptie achizitiva, legat sau acordul partilor iar “simplul fapt de a ridica constructii pe terenul altuia, nu ar putea duce la constituirea unui drept de superficie pe terenul altuia, în lipsa unuia din cele patru elemente mentionate anterior.
Concluzionând, Curtea Europeana a Drepturilor Omului, a retinut ca în speta pe care a analizat-o, fosta Curte Suprema de Justitie, constatând, contrar practicii judiciare constante, nasterea dreptului de superficie dintr-o simpla “…situatie de fapt care nu a fost urmarita sau cunoscuta de cei interesati”, dând efect juridic “aparentei de drept”, care nu se încadreaza în niciuna din cauzele care pot duce la nasterea dreptului de superficie, a pronuntat o hotarâre prin care s-a adus atingere dreptului de proprietate fara ca ingerinta sa aiba temei în dreptul intern.
Analizând cererea formulata de catre reclamanta, prin prisma jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, care are valoare egala cu textul Conventiei, si tinând cont de practica judiciara interna majoritara, instanta constata ca:
Reclamantii au incontestabil “un bun” în sensul prevederilor art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului, respectiv terenul proprietatea lor.
Daca referitor la acest “bun” , contrar vointei proprietarului, instanta ar constata existenta unui drept de superficie,( astfel cum pretinde paratul V-B) acest fapt ar constitui în mod evident o “ingerinta” în sensul frazei întâi a primului alineat al art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Situatia nu ar putea fi analizata doar ca o atingere adusa folosintei terenului, ci trebuie analizata ca o lipsire de proprietate, pentru simplul motiv ca daca s-ar constata în favoarea paratului-reclamant V-B, dreptul de folosinta asupra terenului pe toata perioada existentei constructiei, proprietatea lui, care pretinde ca nu-si poate exploata corespunzator locuinta, s-ar aduce o atingere chiar substantei dreptului de proprietate (dreptul de superficie având particularitatea, fata de alte dezmembraminte ale dreptului de proprietate, de a fi un drept perpetuu – a se vedea în acest sens Valeriu Stoica, Drept civil -Drepturile reale principale, vol. 1, Editura Humanitas 2004-pag. 559 si practica ICCJ mai sus citata).
Pentru ca o astfel de privare sa fie în acord totusi cu prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului, ar trebui “sa fie prevazuta de lege”, “sa urmareasca un scop legitim”, iar ingerinta în dreptul de proprietate ar trebui sa raspunda criteriului proportionalitatii (a se vedea în acest sens paragrafele 78 din Hotarârea pronuntata de CEDO în Cauza Brumarescu împotriva României, publicata în Monitorul Oficial nr. 414/2000).
În prezenta cauza, se constata ca dreptul pretins de paratul-reclamant Vasiliu-Bujor nu are la baza niciuna dintre cauzele care pot duce la nasterea dreptului de superficie, ceea ce înseamna ca ingerinta ” nu este prevazuta de lege “.
În speta, dreptul nu s-ar fi putut naste din conventia partilor, pentru ca între reclamanti si acest parat-reclamant nu exista o astfel de întelegere , reclamantii manifestandu-si in mod categoric opozitia de a se institui dreptul de superficie asupra partii din terenul proprietatea lor, ocupata de constructia edificata de acest parat.
Într-adevar , astfel cum sustine pârâtul V, în art.19 din Legea nr. 7/1996 dreptul de superficie este enumerat expres printre drepturile reale imobiliare supuse înscrierii în cartea funciara si de asemenea acest drept mai este mentionat si la art.22 din Decretul nr.167/1958; aceasta , însa, nu are semnificatia unui alt mod de constituire în sistemul de drept românesc, decât cele enumerate anterior, respectiv decât din : lege, prescriptie achizitiva, legat sau acordul partilor, iar “simplul fapt de a ridica constructii pe terenul altuia”, nu ar putea duce la constituirea unui drept de superficie pe terenul aceluia, în lipsa unuia din cele patru elemente mentionate anterior.
Fata de cele expuse mai sus, instanta va respinge cererea sa reconventionala ca neîntemeiata.
