Prin sentinta civila nr. x din 19.12.2011, pronuntata de Judecatoria Brasov in dosarul nr. x/197/2010 s-a dispus respingerea cererii formulata si precizata de reclamanta RNP-R prin DS Brasov in contradictoriu cu paratul ND privind obligarea acestuia sa nu patrunda, sa nu blocheze si sa lase in deplina proprietate si linistita posesie imobilul constand in cabana de vanatoare P, proprietatea privata a reclamantei, aflata pe terenul forestier, proprietate publica a statului, cuprins in amenajamentul silvic al Ocolului silvic C, UP II G, u.a 46 C in suprafata de 0,5 ha.
Pentru a dispune in acest sens, instanta a retinut ca potrivit sentintei civile nr. 13328 din 22.11.2010 a Judecatoriei Brasov, pronuntata in dosarul nr. 11348/197/2007 s-a retinut cu putere de lucru judecat, opozabila partilor in litigiu care au figurat ca parti si in acel dosar ca, imobilul constructie-cabana de vanatoare P este amplasat pe parcela cu nr. topo 6526/3 inscrisa in CF C, fata de concluziile raportului de expertiza intocmit de expert ME.
De asemenea, instanta a constatat ca terenul pe care este amplasata cabana nu formeaza obiectul judecatii, raportat la precizarea expresa a reclamantei dar si faptul ca potrivit aceleiasi sentinte si extrasului CF nr. C din 12.08.2011 a intrat in proprietatea exclusiva a paratului si a sotiei acestuia, cu titlul de cumparare si iesire din indiviziune.
Judecatoria a avut in vedere la pronuntarea solutiei faptul ca desi reclamanta a formulat numeroase aparari privind regimul juridic al terenului, acestea nu au relevanta in speta, fata de obiectul dedus judecatii, interesand concret numai situatia juridica a cabanei, care nu este inregistrata in evidentele de publicitate imobiliara.
Cu privire la inscrisurile depuse de reclamanta in probatiune, constand in certificatul de urbanism nr. 46 din 08.05.1995 obtinut la solicitarea Ocolului Silvic C, autorizatia de construire nr. 77 din 07.11.1995 obtinuta de acelasi solicitant privind autorizarea executarii lucrarilor de amenajare cabana P si extindere P+E si autorizatia nr. 16 din 26.03.1998 emisa la cererea Ocolului Silvic C privind actualizarea autorizatiei de construire pentru continuarea lucrarilor de amenajare Cabana P s-a constatat ca acestea nu au valoarea juridica a unui titlu de proprietate intrucat certificatul de urbanism constituie un document de informare cu privire la situatia juridica si tehnico-economica a unui imobil, in vreme ce autorizatiile de construire sunt acte cu caracter administrativ pe baza caruia se asigura aplicarea masurilor prevazute de lege, referitoare la amplasarea, proiectarea, executarea si functionarea constructiilor.
Reclamanta a mai aratat ca dreptul de proprietate asupra cabanei rezulta din includerea acesteia intr-un amenajament silvic si din dispozitiile legale constand in art. 5 din L. nr. 15/1990 si art. 3 din HG nr. 229/04.03.2009 si a depus la dosar Ordinul nr. 569 din 18.08.2006 al MAPDR privind aprobarea amenajamentului silvic al padurii de folosinta forestiera proprietate publica a statului administrata de Ocolul silvic C din cadrul DS Brasov.
Instanta a avut insa in vedere ca acest ordin nu cuprinde o identificare a limitelor amenajamentului silvic sau o identificare topo-cadastrala a suprafetelor cuprinse in acest amenajament iar fata de art. 5 din L. nr. 15/1990, regia autonoma este proprietara bunurilor din patrimoniul sau si poseda, foloseste si dispune in mod autonom de bunurile pe care le are in patrimoniu, in vederea scopului pentru care a fost constituita, bunurile proprietate publica a statului fiind evidentiate distinct in patrimoniul acesteia si avand regimul prevazut de lege.
Conform art. 4 din acelasi act normativ, regia are in administrare fondul forestier proprietate publica a statului, inregistrat ca atare in amenajamente silvice si in cercetarea statistica.
Aceste dispozitii legale au un caracter general, reglementand situatia juridica a bunurilor aflate in patrimoniul regiei dar nu sunt de natura a constitui un titlu de proprietate pentru imobilul in litigiu.
Instanta a retinut ca proba proprietatii asupra unui imobil implica prezentarea unui titlu din care sa rezulte identificarea acelui imobil.
Reclamanta a invocat faptul ca fata de inregistrarea constructiei in evidentele contabile la data de 30.06.2008 si inscrierea la data de 31.01.1991 in fisa mijlocului fix, acesta ar fi facut parte din patrimoniul regiei.
Cu referire la aceste aparari, instanta a constatat ca potrivit inscrisului atasat la fila 15 dosar, cantonul P era inclus la data de 01.01.2007 in fisa mijlocului fix al Ocolului Silvic C.
Reclamanta nu a prezentat vreun inscris din care sa rezulte ca, la data intrarii in vigoare a L. nr. 15/1990, aceasta cabana facea parte din patrimoniul unitatii economice de stat reorganizata sub forma regiei autonome reclamante in contextul in care potrivit art. 55 din L. nr. 15/1990, patrimoniile unitatilor economice de stat erau transmise regiei autonome in conformitate cu hotararea de guvern ce urma sa fie emisa.
La dosar, reclamanta nu a depus o astfel de hotarare si nici un protocol de predare-primire a bunurilor preluate de regia reclamanta ci doar o fisa de inventar datata 1997, act care emana chiar de la partea interesata in cauza si nu constituie titlu de proprietate.
Instanta a mai retinut ca dreptul de proprietate privata, invocat de reclamanta nu poate fi presupus ci trebuie probat in cadrul unei actiuni in revendicare, prin prezentarea unui titlu.
Faptul ca imobilul ar fi fost edificat de ocolul silvic aflat in administrarea reclamantei, pe terenul aflat in proprietatea altei persoane, nu conduce la dobandirea unui drept de proprietate asupra acestuia ci a unui drept de creanta (despagubire).
In final s-a constatat ca reclamanta nu a probat faptul ca aceasta cabana, ca si regim juridic este inclusa in proprietatea sa privata.
In speta, reclamanta a facut referire si la faptul ca aceasta constructie fiind cuprinsa intr-un amenajament silvic are caracter inalienabil, imprescriptibil si insesizabil, preluat de la terenul pe care este amplasata si care ar face parte din fondul forestier national.
Instanta a constatat ca aceasta afirmatie vine in contradictie cu apararea partii privind caracterul constructiei de proprietate privata a regiei intrucat asupra fondului forestier proprietate publica, regia are numai un drept de administrare.
Esentiale sunt acest aspect si precizarile reclamantei de la termenul din 23.05.2011, cand pentru lamurirea calitatii in care a formulat actiunea, la solicitarea instantei, aceasta a aratat in mod expres ca terenul este proprietate publica si ca nu il revendica in cauza iar cabana este proprietatea regiei.
Conform art. 3 si art.7 alin. 1 Cod silvic, fondul forestier national constituie proprietate publica a statului ori unitatilor administrativ-teritoriale sau proprietate privata a persoanelor fizice sau juridice ori unitatilor administrativ-teritoriale.
Amenajamentul silvic constituie un mod de gestionare a fondului silvic, elaborat la nivelul ocolului silvic cu respectare principiilor tehnice de amenajare, cu o valabilitate intre 5 si 10 ani si care presupune delimitarea sa cu semne de hotar, conform normelor (art.19, art. 20 alin. 6 si 7 Cod silvic). De asemenea, amenajamentele silvice trebuie aprobate prin ordin al conducatorului autoritatii publice centrale care raspunde de silvicultura (art. 22), reprezentand documentul de baza in gestionarea padurilor, cu continut tehnico-organizatoric si economic, fundamentat ecologic.
Reclamanta nu a dovedit ca aceasta constructie face parte dintr-un amenajament silvic astfel incat nu se poate retine ca intemeiata apararea sa privind caracterul de proprietate publica al acestei constructii, conform L. nr. 213/1998.
La dosar, partea a depus si practica judiciara a Curtii de Apel Brasov dar nu a avut in vedere ca situatiile de fapt deduse judecatii in aceste dosare sunt diferite intrucat in speta nu s-a probat ca terenul constituie proprietate publica a statului (f.92), nu a fost depus un titlu de proprietate pentru stat ori pentru regie si nici nu s-a probat inscrierea vreunui titlu in registrul special al statului cu privire la aceasta constructie(f.95).
In consecinta, in speta, reclamanta nu a dovedit faptul ca detine in patrimoniul ei dreptul de proprietate privata, astfel cum a precizat, asupra cabanei revendicate, sens in care nu poate fi retinuta indeplinirea conditiilor impuse de art. 480 C.civ pentru asigurarea protectiei juridice a unui drept care nu exista.
Instanta a mai constatat ca din probele depuse la dosar nu rezulta ca paratul are stapanirea in fapt a cabanei, nefiind asadar un neproprietar posesor cum sustine reclamanta si s-a stabilit ca neintelegerile partilor nu pot fi solutionate pe calea actiunii in revendicare ci prin alte mijloace procesuale.
Cu referire la celelalte pretentii ale reclamantei, instanta a retinut ca desi s-a solicitat obligarea paratului sa nu patrunda si sa nu blocheze imobilul, au fost invocate dispozitii legale inaplicabile spetei, privind raspunderea contractuala desi partile nu au calitatea de creditor si debitor rezultata din vreo conventie(art. 1073, art. 1077-art. 1079 C.civ).
