În motivarea cererii reclamantii au aratat ca sunt descendentii numitei PA înscrisa în titlul de proprietate, legitimati ca atare cu certificatele de mostenitor anexate si proprietarii suprafetei de 995,52 m. p. Conform contractului de partaj voluntar autentificat 01.07.2004. S-a mai aratat în cerere faptul ca pârâtul a ocupat fara drept suprafata de 31,05 m. p. pe care si-a construit un gard.
În drept au fost invocate dispozitiile art. 480 C. Civ.
În dovedirea cererii a fost indicata proba cu înscrisuri, interogatoriu si expertiza topometrica.
Cererea a fost legal timbrata la valoarea terenului astfel cum a fost indicata de catre reclamanti.
În sedinta publica din 13.06.2008, pârâtul s-a prezentat în instanta si a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea actiunii ca nefondata si obligarea reclamantilor la plata cheltuielilor de judecata. În motivarea acestui punct de vedere, pârâtul a aratat ca se învecineaza cu reclamantii cumparând o suprafata de teren pe strada St. O. Iosif, suprafata delimitata prin schita cadastrala si întabulata. Pe baza marcajelor stabilite de inginerul topometrist, pârâtul a precizat ca a amplasat un gard cu talpa din beton, reclamanta D G venind în permanenta la teren în momentul edificarii gardului, neavând nici o obiectie.
În drept au fost invocate dispozitiile art. 115-119 C. Proc. Civ.
În favoarea reclamantilor instanta a încuviintat proba cu înscrisuri si expertiza tehnica topometrica, fiind anexate în copie titlul de proprietate, certificat de mostenitor, certificat de mostenitor, contract de partaj conventional autentificat, iar în favoarea pârâtului, proba cu înscrisuri, interogatoriul reclamantilor si expertiza topometrica. Instanta a încuviintat pentru pârât expertul parte. La dosar s-a anexat raportul de expertiza tehnica efectuat de expert M I, aflat la filele 72-96. Punctul de vedere al expertului parte a fost depus prin registratura la data de 12.03.2009.
În sedinta publica din 12.03.2009 instanta a invocat din oficiu exceptia lipsei coparticiparii procesuale pasive obligatorii si fata de caracterul absolut, de fond si peremptoriu al acesteia, urmeaza a se pronunta cu întâietate:
În fapt, prevalându-se de titlu de proprietate nr. 0 emis la data de 30.11.1993 de catre Comisia Judeteana de stabilire a dreptului de proprietate precum si de contractul de partaj voluntar anexat reclamantii au solicitat obligarea pârâtului B V sa le lase în deplina proprietate si posesie suprafata de 31, 05 mp situata în Mun. Iasi, str. St. O. Iosif. Pârâtul a invocat în vederea conservarii dreptului sau de proprietate contractul de vânzare cumparare autentificat sub numarul 00 din 27.09.2004.
Din lecturarea titlului de proprietate invocat de catre pârât reiese faptul ca acesta nu este unicul proprietar al terenului ce face obiectul prezentei actiuni, pe acest act fiind mentionata si numita B L.
În drept, instanta retine dispozitiile art. 47 cpc potrivit carora: „ Mai multe persoane pot fi împreuna reclamante sau pârâte daca obiectul pricinii este un drept sau o obligatie comuna ori daca drepturile sau obligatiile lor au aceeasi cauza.”
Este adevarat ca litisconsortiul procesual este de regula unul facultativ, cadrul procesual civil fiind lasat la aprecierea reclamanului, conform principiului disponibilitatii, însa luând în considerare obiectul prezentei actiuni si efectele solutiei pronuntate în cauza, instanta apreciaza ca în speta litisconsortiul este unul obligatoriu.
Actiunea în revendicare nu poate fi calificata drept un simplu act de conservare, fata de implicatiile sale majore, fiind un veritabil act de dispozitie (luând în considerare în special ipoteza respingerii ei irevocabile). Astfel, în cazul în care aceasta are ca obiect bunuri imobile, se impune prezenta în proces a ambilor soti, nefiind aplicabila prezumtia mandatului tacit reciproc, asigurându-se astfel posibilitatea punerii în efective a actului.
Fata de aspectele concrete ale spetei, aceasta solutie este compatibila si cu jurisprudenta CEDO în materia respectarii dreptului de acces la instanta. Astfel, în cauza Golder vs. UK instanta europeana a statuat asupra faptului ca dreptul de acces la instanta nu este unul absolut, fiind prin însasi natura sa susceptibil de anumite limitari. Pentru a fi concordante cu dispozitiile art. 6 din CEDO, aceste limitari trebuie însa sa fie impuse de atingerea unui scop legitim si sa fie proportionale cu acesta.
În cauza, obligativitatea introducerii în proces si a celui de al doilea coproprietar vizeaza un scop legitim, respectiv pronuntarea unei solutii unitare, susceptibile de executare silita si apte sa asigure pe viitor siguranta si stabilitatea circuitului civil, fiind proportionala cu acesta, neinstituind în sarcina reclamantului o sarcina insurmontabila.
În aceeasi ordine de idei instanta retine si considerentele Curtii Europene a Drepturilor Omului din cauza recenta Derscariu vs. România potrivit carora: “Aplicarea regulii unanimitatii in cazul actiunii in revendicarea bunului aflat in coproprietate nu contravine prin sine insasi dreptului la un proces echitabil. In acest sens, se poate afirma ca va interveni o astfel de incalcare daca regula unanimitatii va fi opusa automat reclamantului coproprietar, desi imposibilitatea de atragere in cadrul procesual a tuturor coproprietarilor are cauze pur obiective – imposibilitatea de identificare a unor coproprietari sau refuzul nejustificat al unora de a lua parte la procedura (hotararea Lupas si altii impotriva Romania). Totusi, atitudinea reclamantului coproprietar care, desi poate in mod rezonabil sa obtina identificarea celorlalti coproprietari, nu o face, sau, desi i-a identificat, omite sau refuza sa le solicite sa i se alature in demersul sau procesual, fiind culpabila, nu ar trebui sa inlature aplicarea regulii unanimitatii, desigur in masura in care s-ar aprecia ca actiunea in revendicarea bunului aflat in coproprietate este un act de dispozitie cu privire la bun.”
Asupra cererii reclamantului de introducere în cauza si a sotiei pârâtului instanta s-a pronuntat în sensul constatarii tardivitatii acesteia.
Pentru aceste motive, instanta va admite exceptia de fond invocata, respingând în consecinta cererea.
În temeiul art. 274 cpc rap la art. 998 cod civil, instanta va admite cererea pârâtului de obligare a reclamantilor la plata cheltuielilor de judecata.
