Prin actiunea înregistrata pe rolul Judecatoriei Craiova la data de 11.01.2005 sub nr. 247/215/2005 (nr. în format vechi 15217/C/2005), reclamantul G. D. D. a chemat în judecata pe pârâtii R. C. si R. V., pentru ca prin hotarârea ce se va pronunta sa se dispuna obligarea acestora sa-si demoleze gardul ce desparte proprietatea reclamantului de terenul pe care îl ocupa pârâtii fara drept si pentru care reclamantului i-a fost eliberat titlul de proprietate, iar în situatia în care pârâtii nu sunt de acord, a solicitat sa fie împuternicit sa o faca reclamantul pe cheltuiala pârâtilor, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea actiunii, reclamantul a aratat ca în fapt, prin decizia civila nr. 506/2005 a Curtii de Apel Craiova, pronuntata în dosarul nr. 5403/2002, a obtinut hotarâre privind constatarea dreptului de proprietate cu privire la suprafata de 204 mp. teren intravilan, solutie care a fost pronuntata împotriva Consiliului Local Craiova si a intervenientului R. V.
Reclamantul a precizat ca în timpul solutionarii cauzei, R. V. si R. C. au construit un gard, iar prin acesta au ocupat o parte din suprafata de teren ce îi apartine reclamantului, motiv pentru care, în momentul în care a încercat sa puna în hotarârea judecatoreasca, cu ajutorul executorului Ivanovici C.C., cererea fiind înregistrata sub nr. 127/E/2005, nu s-a putut realiza acest lucru , pentru ca în hotarâre nu era prevazuta demolarea gardului.
La data de 22.02.2006 pârâtii au depus la dosar întâmpinare, prin care au solicitat respingerea actiunii si obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea întâmpinarii pârâtii au aratat ca decizia nr. 506/2005 pronuntata de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 5402/2002 nu le este opozabila, deoarece R. C. nu a fost citat nici macar odata în dosarul invocat, acesta neavând nici o calitate procesuala, iar R. V. a avut calitatea de intervenient în dosar si datorita respingerii de catre instanta a cererii acestuia, decizia nu îi este opozabila.
Pârâtii au mai precizat ca R. V. nu este proprietarul nici unuia din imobilele din str. Craiovita nr. . si ., nici a gardului despartitor dintre cele doua proprietati si nu ocupa terenul ce apartine reclamantului.
Ca, gardul dintre proprietati a fost construit în anul 1956 , an în care s-a facut iesirea din indiviziune conform deciziei nr. 2086/1956, fiind reparat ulterior însa, mentinându-se atât aliniamentul , cât si natura materialelor din care a fost facut initial. Gardul respecta (prin amplasamentul lui) distantele, dimensiunile si cotele necesare suprafetei de 550 mp. apartinând imobilului de la nr. 62 fost nr. 56, suprafata ce a fost atribuita prin sentinta civila nr. 2086/1956 lui R. C., act ce a stat la baza întocmirii cartilor funciare, atât pentru imobilul de la nr. 60, fost nr. 54, cât si pentru imobilul de la nr. 62, fost nr. 56.
De asemenea, pârâtii au aratat ca nu exista pâna în prezent un act oficial care sa-i oblige sa demoleze gardul, lucru care de fapt nu este posibil întrucât gardul este construit în mod legal si corect.
La data de 22.02.2006, reclamantul a depus la dosar precizare la actiune prin care a aratat ca întelege sa-si întemeieze actiunea pe dispozitiile art. 998, art. 999 Cod civil.
La data de 03.04.2006, pârâtul R. V. a depus la dosar cerere prin care a solicitat ca reclamantul sa formuleze cerere conform art. 112 Cod pr. civila, întrucât cea care a stat la baza acestui dosar – fila 4 – nu este sustinuta chiar de reclamant, fapt consemnat în încheierea de sedinta din 16.1.2005 – fila 9 si la care a achiesat si instanta prin fraza “Instanta considera ca actele procedurale de la filele 3 si 4 nu au legatura cu R.V. a solicitat ca reclamantul sa precizeze în noua cerere, ce fel de actiune vrea sa deschida împotriva sa.
La data de 31.05.2006, reclamantul a depus la dosar precizare la actiune, în sensul ca întelege sa solicite obligarea pârâtilor la plata de daune cominatorii în cuantum de 50 lei pe fiecare pe zi de întârziere în caz de neexecutare a obligatiei de a face (respectiv de desfiintare a gardului), sau sa fie autorizat sa desfiinteze gardul pe cheltuiala pârâtilor.
De asemenea, a solicitat sa fie obligati pârâtii sa-i lase în deplina proprietate si linistita posesie suprafata de 52,22 mp, teren situat în Craiova, str. Craiovita, nr. 60, fost 54, cu nr. cadastral 6702 si sa se stabileasca linia de hotar dintre proprietati.
Prin sentinta civila nr. 8306/21.05.2008, pronuntata de Judecatoria Craiova în dosarul nr.247/215/2008, a fost admisa în parte cererea precizata formulata de reclamantul G. D. D., în contradictoriu cu pârâtii R. C. si R. V.
Au fost obligati pârâtii sa demoleze gardul ce desparte proprietatile partilor, iar în caz contrar, a fost autorizat reclamantul sa efectueze aceasta lucrare pe cheltuiala pârâtilor.
A fost fixat termen de executare a obligatiei 30 de zile ,de la ramânerea definitiva a prezentei hotarâri.
Au fost obligati pârâtii sa plateasca reclamantului suma de 790 lei cheltuieli de judecata, constând în taxa timbru si onorariu expert.
Cu privire la capatul de cerere, referitor la acordarea daunelor cominatorii, instanta l-a respins, întrucât acestea nu se justifica.
La data de 23.05.08, reclamantul G. D.D. a formulat cerere de completare a dispozitivului sentintei civile nr. 8306/21.05.2008 a Judecatoriei Craiova, cu motivarea ca instanta nu s-a pronuntat cu privire la capetele de cerere având ca obiect actiunea în revendicare si actiunea în granituire.
În drept, au fost invocate dispozitiile art. 2812 Cod pr. civila.
Prin încheierea din 02.07.2008, pronuntata de Judecatoria Craiova în dosarul nr. 247/215/2005, a fost admisa cererea formulata de reclamantul G. D.D., în contradictoriu cu pârâtii R. V. si R. C.
S-a dispus completarea dispozitivului sentintei civile nr. 8306/21.05. 2008 pronuntata de Judecatoria Craiova, astfel: “Obliga pe pârâti sa lase reclamantului în deplina proprietate si linistita posesie suprafata de 32,28 m.p., situata în Craiova, str. Craiovita nr. actual 62 (fost 56), astfel cum a fost identificata si delimitata prin schita la raportul de expertiza tehnica efectuat de catre expert Popa Marin”.
Au fost mentinute celelalte dispozitii ale sentintei.
Împotriva sentintei si încheierii au declarat apel reclamantul G. D. D. si R. C., decedat în timpul procesului, a carui actiune a fost continuata de mostenitorii acestuia, R. M. si D. M., toti apelantii criticând solutia primei instante în ceea ce priveste fondul cauzei, cât si sub aspectul nepronuntarii primei instante asupra tuturor capetelor de cerere cu care a fost învestita.
Prin decizia civila nr. 427/09.06.2009 pronuntata de Tribunalul Dolj, s-au admis apelurile formulate de reclamantul G. D. D. si de pârâtul R. C. – decedat, având ca mostenitori pe R. M., R. V. si D. M., împotriva sentintei civile nr. 8306/ 21.05.2008 si a încheierii din 02.07.2008 pronuntata de Judecatoria Craiova, în dosarul nr. 247/215/2005.
S-a desfiintat sentinta atacata si s-a trimis cauza spre rejudecare.
În rejudecare, cauza a fost înregistrata la Judecatoria Craiova sub nr. 25278/215/2009.
Prin sentinta civila nr. 3764 din 01.03.2010 pronuntata de Judecatoria Craiova în dosarul nr. 25278/215/2009, a fost respinsa actiunea precizata, formulata de reclamantul G. D. D., în contradictoriu cu pârâtii R. M., D. M. si R. V.
A fost obligat reclamantul sa plateasca pârâtei D. M. suma de 520 lei cheltuieli de judecata si pârâtului R. V. suma de 528 lei cheltuieli de judecata.
Pentru a se pronunta astfel, instanta a retinut ca, prin actiunea precizata, reclamantul G. D. D. a solicitat obligarea pârâtului sa-i lase în deplina proprietate si linistita posesie suprafata de 52,22 mp. teren situat în Craiova, str. Craiovita nr.60 (fost 54), stabilirea liniei de hotar si obligarea pârâtului sa desfiinteze gardul, cu obligarea acestuia la plata daunelor cominatorii în cuantum de 50 lei pe zi de întârziere, sau autorizarea reclamantului sa-l desfiinteze pe cheltuiala pârâtului.
Instanta a mai retinut ca prin sentinta civila nr. 2086/04.05.1956 pronuntata de Tribunalul Dolj în dosarul nr.11268/1985, lui R. C. i-a revenit suprafata de 550 mp, lui C. I. i-a revenit suprafata de 204 mp, iar lui M. G. Z. i-a revenit suprafata de 199 mp. si ca în realitate, în urma masuratorilor , întregul teren are suprafata de 922 mp, fata de 953 mp ., cât este mentionata în sentinta civila nr. 2086/04.05.1956.
S-a retinut totodata ca, ulterior, reclamantul a cumparat de la C. I., prin actul de vânzare cumparare autentificat sub nr. 807/26.04.2000, terenul în suprafata de 204 mp situat în Craiova, str. Craiovita nr.58 (fost nr.52).
Ca, M. G. Z., prin actul de vânzare – cumparare autentificat sub nr. 1951/1968, a vândut lui C. I. terenul în suprafata de 199 mp. situat în Craiova, str. Craiovita nr.60 (fost nr.54),care l-a vândut la rândul ei numitilor S. C. si S. M., acestia vânzându-l reclamantului prin contractul de vânzare – cumparare autentificat sub nr. 445/13.03.2000 si ca, potrivit contractelor mentionate reclamantul detine în total suprafata de 403 mp. , însa , în realitate, potrivit constatarilor expertului topograf, suprafata terenului reclamantului este de 370,72 mp, fata de 403 mp, cât detine conform actelor.
S-a constatat ca pârâtul R. C. detine terenul situat în Craiova, str. Craiovita nr.62 (fost nr.56),a carui suprafata în urma masuratorilor este de 551,93 mp, fata de 550 mp mentionata în sentinta civila nr. 2086/04.05.1956.
Ca, potrivit art. 480 din Cod civil, dreptul de proprietate este “dreptul ce are cineva de a se bucura si a dispune de un lucru în mod exclusiv si absolut, însa în limitele determinate de lege”, iar actiunea în revendicare este acea actiune reala prin care proprietarul a pierdut posesia bunului sau cere restituirea acelui bun de la posesorul neproprietar si conform art.584 Cod civil, orice proprietar poate îndatora pe vecinul sau la granituirea proprietatii lipite cu a sa.
Din probatoriul administrat în cauza, respectiv actele depuse si expertiza topografica întocmita de expertul Popa Marin, precum si concluziile expertului asistent Iliescu Constantin, instanta a retinut ca reclamantul nu a dovedit faptul ca pârâtii R. V. si R. C. i-ar ocupa suprafata de teren în litigiu.
S-a apreciat ca , în speta, astfel cum a reiesit din raportul de expertiza întocmit de expertul Popa Marin, a rezultat ca reclamantul are în minus o suprafata de 32,28 mp, iar pârâtul R. C. are în plus o suprafata de 1,93 mp (551,93 mp – 550 mp), hotarul dintre proprietatile partilor exista, acestea fiind împrejmuite cu gard.
Ca, potrivit expertului asistent Iliescu Constantin, conform art.7 subpunctul 2 din M.O. al României nr. 1048/29.12.2006, erorile admise la identificarea punctelor de contur este de 10 cm, iar în cazul de fata daca toata eroarea ar fi spre latura comuna a partilor, aceasta ar fi de 6,8 cm, drept pentru care diferenta în plus de 1,93 mp se încadreaza în toleranta admisa de lege.
Acelasi expert a concluzionat ca limita dintre cele doua proprietati este corecta, pârâtul R. C. detinând suprafata prin care a iesit din indiviziune, iar gardul este amplasat pe linia de hotar.
Împotriva sentintei civile nr.3764/01.03.2010 a formulat apel reclamantul G. D. D., prin care a criticat hotarârea atacata , sustinând ca instanta si-a întemeiat concluziile , exclusiv pe raportul de expertiza efectuat de expert asistent Iliescu Constantin, întocmit fara respectarea dispozitiilor art.201 Cod proc. civila , care vizeaza contradictorialitatea, opozabilitatea, dreptul la aparare; toti ceilalti experti au aratat ca pârâtii ocupa din proprietatea sa si ca, potrivit documentatiilor cadastrale si înscrierii în cartea funciara, proprietatea sa are un front la strada de 8 m, aspect care a rezultat si din declaratiile martorilor audiati si decizia civila nr.506/2005 a Curtii de Apel Craiova.
Apelantul a mai aratat ca instanta de fond nu a analizat raportul de expertiza întocmit de expertul Popa Marin, în care s-a aratat fara echivoc ca are în minus o suprafata de 32,28 mp; instanta de fond nu a analizat petitele având ca obiect “granituirea” si “obligatia de a face” si ca, în mod gresit a ajuns la concluzia ca trebuie respinse aceste petite , în pofida declaratiilor martorilor si a înscrisurilor depuse (acte de proprietate, adresa primarie, adresa Inspectoratul de Stat în Constructii), care atesta ca linia de hotar este în prezent alta decât aceea care exista în prezent si ca autorul pârâtilor a mutat gardul care desparte proprietatile în interiorul proprietatii sale.
Intimata pârâta D. M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, cu cheltuieli de judecata.
A aratat, în esenta ca, potrivit actului pârâtilor de proprietate – sentinta civila nr.2086/1956, sunt proprietarii suprafetei de 550 mp. si tot astfel a rezultat din masuratorile efectuate de Primaria Craiova si Inspectoratul de Stat în Constructii.
A sustinut totodata, ca prima instanta a analizat probatoriul prin prisma raportului de expertiza întocmit de expert Popa Marin, si nu a raportului depus de expertul asistent Iliescu Constantin, pe care l-a avut în vedere doar cu privire la faptul ca suprafata detinuta în plus de pârâti (1,93 mp) se încadreaza în limita de toleranta admisa de lege.
Ca, din actele detinute de reclamant nu a rezultat nici o dimensiune pe niciuna din laturile terenurilor, în nici un act de proprietate nu se arata frontul la strada, singurul act din care a rezultat frontul la strada care este mult mai mic fata de ce sustine apelantul, este memoriul tehnic pentru înstrainarea terenurilor, gardul având aceeasi configuratie din anul 1956.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiata pe dispozitiile art.115-118 Cod proc. civila.
Intimatul-pârât R. V. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului.
A aratat ca reclamantul nu a criticat raportul de expertiza întocmit de expertul Popa Marin si ca, expertizele la care s-a referit reclamantul s-au întocmit în alte dosare, unde nu a avut calitatea de parte si chiar daca ar fi luate în calcul, nici una nu-l încrimineaza, în sensul ca ar ocupa sau detine în mod nelegal vreo portiune de teren.
A mai aratat ca suprafata detinuta de pârâti este cea care a rezultat din sentinta civila nr.2086/1956, procesul-verbal nr.313/1956 de punere în executare si cartea funciara, fiind împrejmuita înca din anul 1956 când s-a facut granituirea; prin procesul-verbal nr.313/1956 s-a precizat ca s-a stabilit hotarul batându-se tarusi în pamânt, restabilirea altei linii de hotar, fiind neîntemeiata.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiata pe dispozitiile art.115 Cod pr. civila.
Prin încheierea din 25.10.2010 s-a încuviintat proba cu înscrisuri, martori si interogatorii.
S-a procedat la luarea interogatoriilor intimatilor D. M. (fila 34), R. M. (fila 35), apelantului G. D. D. (filele 36-39) la solicitarea intimatului R. V. si intimatei D. M. (filele 40-41) si intimatului R. V. (fila 42).
Au fost audiati martorii B. M. si M. G., din partea apelantului reclamant (filele 48-50) si martorii B. R. M., S. St. C. si C. F., din partea intimatilor-pârâti (filele 51-53).
Prin încheierea din 10.01.2011 s-a încuviintat efectuarea în cauza a unei expertize tehnice în specialitatea topografie, prin care sa se identifice terenurile apartinând partilor, sa se stabileasca daca în raport de actele de proprietate pârâtii ocupa vreo suprafata de teren din proprietatea apelantului-reclamant si sa se stabileasca linia de hotar, în raport de întinderea dreptului de proprietate.
Raportul de expertiza întocmit de expert Cîrpici Viorel a fost depus la dosar la data de 02.05.2011.
Prin decizia civila nr.290 din 16 mai 2011, pronuntata de Tribunalul Dolj în dosarul nr.25278/215/2009, s-a respins ca nefondat apelul formulat de reclamantul G. D. D., împotriva sentintei civile nr. 3764 din 01.03.2010 pronuntata de Judecatoria Craiova în dosarul nr. 25278/215/2009, în contradictoriu cu intimatii pârâti R. M., D. M. si R. V.
A fost obligat apelantul reclamant la plata sumei de 500 lei catre intimata pârâta R. M. si la plata sumei de 500 lei catre intimata pârâta D. M., cu titlul de cheltuieli de judecata.
S-a respins cererea intimatului pârât R. V., privind acordarea cheltuielilor de judecata.
S-a retinut ca o prima critica a apelantului – reclamant G. D. D., se refera la faptul ca instanta de fond si-a întemeiat solutia atacata pe concluziile exclusive ale raportului de expertiza întocmit de expertul – asistent Iliescu Constantin, fara a se da eficienta celorlalte rapoarte întocmite în cauza, în conditii de contradictorialitate.
În acelasi timp s-a retinut ca este de necontestat faptul ca într-adevar, prima instanta s-a raportat în considerentele hotarârii la concluziile expertului – asistent, retinând în esenta, ca limita dintre proprietati este corecta, ca autorul pârâtilor R. C. detine suprafata cu care a iesit din indiviziune, iar gardul este amplasat pe linia de hotar.
Ca, aceasta împrejurare nu este însa de natura a determina schimbarea solutiei, întrucât concluziile raportului de expertiza avut în vedere de prima instanta sunt în mod evident confirmate prin raportul de expertiza efectuat în faza de apel de catre expert Cîrpici Viorel.
S-a mai retinut ca în speta, apelantul – reclamant a facut dovada dreptului sau de proprietate asupra terenului prin contractul de vânzare – cumparare autentificat sub nr. 445/03.03.2000, prin care a cumparat de la numitii S. C. si S. M. teren în suprafata de 199 mp si contractul de vânzare – cumparare autentificat sub nr. 807/26.04.2000, prin care a cumparat de la numita C. I. teren în suprafata de 204 mp.
Totodata, tribunalul a apreciat ca intimatii – pârâti au dovedit dreptul de proprietate asupra terenului lor prin sentinta civila nr. 2086/04.05.1956 a Tribunalului Popular Orasenesc Craiova, pronuntata în dosarul nr. 11268/1955, având ca obiect iesire din indiviziune, prin care autorului acestora – R. C. i-a revenit suprafata de 550 mp.
Desi, conform actelor de proprietate, apelantul – reclamant ar trebui sa aiba un teren în suprafata de 403 mp, în fapt stapâneste 361, 43 mp în timp ce, comparând suprafata gasita la masuratori pentru pârâti – 550,70 mp cu cea rezultata din actul de proprietate prezentat – 550 mp, a rezultat ca acestia nu ocupa teren în plus si nici din terenul reclamantului.
Diferenta negativa de 41, 57 mp rezultata pentru reclamant a fost explicata prin inadvertentele din actele sale de proprietate. De altfel, chiar în lipsa unui raspuns de specialitate, a rezultat în mod evident, prin simpla lecturare a contractului de vânzare – cumparare autentificat sub nr. 445/03.03.2000, ca reclamantul G. D. D.l a cumparat de la vânzatorii S. C. si S. M., terenul aferent casei în suprafata de 199 mp, dar în realitate, faptic, suprafata era de 175,25 mp, facându-se trimitere la memoriul si planul de delimitare avizat de Oficiul de sub nr. 1937/21.02.2000.
S-a mai retinut ca, potrivit memoriului tehnic (fila 105 dosarul nr. de fond) desi suprafata , conform actului este de 199 mp. suprafata masurata apare ca fiind de 175,25 mp.
Diferenta de suprafata a apelantului – reclamant nu este consecinta ocuparii de catre intimatii – pârâti, fata de care s-a retinut în raportul de expertiza ca detin aceeasi suprafata cu cea rezultata din actul lor de proprietate, respectiv, sentinta civila nr. 2086/04.05.1956 a Tribunalului Popular Orasenesc Craiova pronuntata în dosarul nr. 11268/1955 si care coincide de asemenea, cu suprafata din documentatia cadastrala. De altfel, nu numai încheierea de intabulare în cartea funciara, dar si adresele emise de OCPI Dolj la solicitarea apelantului si a intimatului R. V., respectiv, adresele nr. 3494/27.08.2002 si 4486, 4487/21.10.2002 converg spre aceeasi concluzie, în sensul ca documentatia cadastrala întocmita pentru R. C. din str. Craiovita, nr. 56, contine un teren în suprafata de 550 mp, conform actului de proprietate al acestuia – sentinta civila nr. 2086/1956.
În acelasi timp, instanta a avut în vedere si faptul ca urmare a sentintei civile nr. 2086/04.05.1956 a Tribunalului Popular Orasenesc Craiova pronuntata în dosarul nr. 11268/1955, autorul pârâtilor a fost pus în posesie, asa cum a rezultat din procesul – verbal nr. 313/20.08.1956 (fila 99 dosarul nr. de fond) asupra terenului în suprafata de 550 mp, iar din declaratiile martorilor audiati a reiesit ca în tot cursul anilor, începând cu 1956, s-a respectat aliniamentul gardului astfel cum a fost construit initial.
S-a retinut totodata, ca martorii audiati în faza de apel, B. M., S. St. si C. F. (filele 51, 52, 53) au aratat ca gardul se afla pozitionat pe acelasi amplasament, care nu a fost modificat nici cu ocazia lucrarilor de refacere a gardului din anul 2000, când s-a respectat acelasi traseu, fiind înlocuiti doar bondocii si plasa.
Ca, declaratiile acestora, spre deosebire de cele ale martorilor propusi de apelant, se coroboreaza cu concluziile raportului de expertiza din care a rezultat ca pârâtii nu ocupa vreo suprafata de teren din proprietatea apelantului – reclamant, astfel ca linia de hotar actuala, reprezentata de gardul din plasa de sârma, este cea corecta.
Per a contrario, daca ar fi existat o modificare a aliniamentului initial al gardului, aceasta ar fi condus la alte concluzii ale expertizei, în sensul ca s-ar fi constatat ocuparea vreunei suprafete din terenul proprietatea apelantului – reclamant, ceea ce nu este cazul în speta.
Afirmatia apelantului privind asa-zisa latime a frontului la strada de 8 m în ceea ce îl priveste, nu poate fi primita , întrucât nu a rezultat aceasta împrejurare din sentinta civila nr. 2086/04.05.1956, iar însumarii latimii suprafetelor din actele ulterioare de vânzare – cumparare ale acestuia nu i se poate da eficienta, devreme ce s-au constatat diferente semnificative între ce este mentionat scriptic în aceste acte si ce exista faptic în teren.
S-a apreciat ca sunt neîntemeiate criticile apelantului privind solutia de respingere a capatului de cerere în revendicare, probele administrate nefiind apte a fundamenta o solutie contrara în sensul admiterii revendicarii solicitate.
Sunt nefondate, de asemenea si criticile apelantului privind faptul ca instanta nu a analizat petitele privind granituirea si obligatia de a face, întrucât respingerea actiunii precizate a determinat implicit luarea în considerare a tuturor capetelor de cerere. De altfel, în considerentele hotarârii atacate s-a retinut ca gardul este amplasat pe linia de hotar, fiind respinsa cererea privind stabilirea liniei de hotar si pe cale de consecinta, cererea privind obligarea pârâtilor la desfiintarea gardului.
S-a motivat ca, într-adevar, practica judiciara a instantelor este în sensul de a se admite actiunea în granituire si stabilire a hotarului dintre cele doua proprietati învecinate, chiar cu indicarea liniei actuale de hotar, chiar daca aceasta nu ar fi suferit modificari ulterioare. S-a avut în vedere principiul rezolvarii diferendului, faptul ca introducerea acestei actiuni de catre reclamanti demonstreaza ca exista un litigiu cu privire la linia de hotar existenta.
În speta însa, prima instanta nu a fost învestita cu o actiune clasica de granituire, ci cu o actiune complexa, având ca obiect revendicare, obligarea de a ridica gardul si stabilirea liniei de hotar, iar reclamantul a solicitat stabilirea liniei de hotar în considerarea faptului ca pârâtii i-au ocupat din terenul proprietatea sa, ca urmare a schimbarii de catre acestia a amplasamentului initial al gardului despartitor.
Ca, un capat de cerere s-a referit în mod concret la obligarea pârâtilor de a desfiinta gardul sau sa fie autorizat reclamantul sa desfiinteze gardul pe cheltuiala pârâtilor (precizarea la actiune – fila 58 dosarul de fond). În mod evident, stabilirea liniei de hotar s-ar fi impus, ca o consecinta fireasca a admiterii celorlalte doua capete de cerere. Dar cum din probele administrate a rezultat ca pârâtii nu ocupa vreo suprafata din terenul proprietatea reclamantului si ca limita dintre cele doua proprietati este corecta, gardul fiind amplasat pe limita de hotar, ar fi fost de prisos stabilirea prin dispozitiv a liniei despartitoare actuala.
Instanta de apel a avut în vedere de asemenea, ca art. 584 circumscrie posibilitatea pentru proprietar sau orice persoana care are un drept real asupra unui fond limitrof de a pretinde vecinului sau, prin actiune în justitie sau amiabil, stabilirea hotarului real ce trebuie sa separe fondurile învecinate si marcarea acestuia prin semne materiale vizibile.
S-a concluzionat ca actiunea în granituire este admisibila, chiar daca între proprietati exista hotar exterior, ori de câte ori acesta nu a fost stabilit prin întelegerea proprietarilor celor doua fonduri limitrofe sau prin hotarâre judecatoreasca.
În speta, însa a rezultat din probele administrate ca pârâtii ocupa exact suprafata rezultata din titlul lor de proprietate – sentinta civila nr. 2086/04.05.1956 a Tribunalului Popular Orasenesc Craiova pronuntata în dosarul nr. 11268/1955, anterioara tuturor celorlalte acte translative de proprietate ce au urmat, iar cu prilejul executarii acesteia, autorul pârâtilor a fost pus în posesie pe terenul atribuit în suprafata de 550 mp, terenul fiind marcat prin tarusi batuti în pamânt pe linia (hotarul) dintre lotul reclamantului (autorul pârâtilor) si cel al lui C. I. (vânzatoarea initiala a terenului), în acest sens, întocmindu-se la acel moment, procesul – verbal nr. 313/20.08.1956.
Împotriva acestei decizii în termen legal a declarat recurs reclamantul G. D. D., criticând-o pentru nelegalitate , invocând în drept dispozitiile art. 304 pct. 7, 8 si 9 Cod pr. civila.
A sustinut ca instanta de apel retine în considerentele hotarârii ca instanta de fond si-a întemeiat concluziile, exclusiv pe raportul de expertiza întocmit de expertul asistent Iliescu Constantin , acest aspect fiind de necontestat, însa mentine solutia primei instante, cu motivarea ca raportul de expertiza mentionat a fost confirmat de raportul de expertiza întocmit de expert Cîrpici Viorel.
A mai sustinut ca, desi atunci când analizeaza actiunea în revendicare instanta retine ca suprafata ce îi lipseste este considerabila, concluzioneaza în final ca diferenta în minus nu este consecinta ocuparii terenului de catre intimatii pârâti.
Ca, instanta face abstractie de faptul ca aflându-se într-un proces de revendicare si comparând titlurile partilor, rezulta cu usurinta faptul ca cele doua suprafete cumparate de recurent îsi au izvorul în acelasi titlu de proprietate, respectiv sentinta civila nr.2086/1956.
A mai aratat ca procesul – verbal nr. 313/20 august 1956, prin care pârâtii au fost pusi în posesie cu terenul proprietatea acestora, a constituit fundamentul punerii în posesie si pentru suprafetele de 204 m.p. si 199 mp.
Ca, acest proces – verbal , ca si sentinta civila nr.2086/1956 nu cuprinde limitele frontului la strada al celor trei loturi.
A sustinut ca instanta de apel ignora principiile care stau la baza solutionarii actiunii în revendicare, nefacând o comparare a titlurilor partilor.În acelasi timp a sustinut ca , desi instanta de apel a administrat din oficiu proba cu expertiza si din oficiu a pus în vedere partilor sa propuna masuri, ulterior a abdicat de la obiectivele pe care aceasta le-a fixat pentru expertiza, respingând obiectiunile recurentului cu privire la nedeterminarea amplasamentului prin prisma unor înscrisuri opozabile.
Totodata, a sustinut ca instanta nu a motivat în nici un fel de ce a înlaturat declaratiile martorilor B. M. si M. G. , care au aratat fara echivoc, ca pârâtul Rac a montat gardul despartitor.
Ca, instantele au facut abstractie de celelalte expertize întocmite în cauza, opozabile pârâtilor, expertize care au determinat amplasamentul terenurilor prin prisma documentatiilor cadastrale confirmate de intabularea în Cartea Funciara.
A sustinut de asemenea, ca instanta de apel a refuzat sa analizeze motivul de apel referitor la latimea frontului la strada a proprietatii recurentului , care însumeaza 8 m.l. , cu motivarea ca nu rezulta acest lucru din sentinta civila nr.2086/1956 si ca exista diferente între scriptic si faptic.
Cu privire la capatul de cerere în granituire a sustinut ca în mod gresit a fost respins, deoarece acest petit trebuia admis , chiar cu indicarea liniei actuale de hotar , având în vedere motivarea facuta de instanta.
A mai sustinut ca ambele instante au facut abstractie de puterea de lucru judecat, ignorând prevederile art. 1200 si 1202 pct. 4 Cod civil, fata de continutul deciziei civile nr. 506 din 4 martie 2004 pronuntata de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 5402/2002.
A mai precizat ca instantele nu au dat solutiile prin prisma probelor, ci prin prisma unor convingeri care nu se sprijina pe acte opozabile preopinentilor.
A concluzionat ca s-a facut o aplicare gresita a art. 584 Cod civil si art. 6 din CEDO.
Intimatul R. V. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului si mentinerea hotarârilor anterioare , ca fiind legale si temeinice.
Recursul este fondat, pentru considerentele ce succed:
Examinând lucrarile dosarului , Curtea constata ca în cauza sunt incidente prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila raportat la art. 312 alin. 3 Cod pr. civila, hotarârea recurata fiind data cu aplicarea gresita a prevederilor art. 584 Cod civil.
Art. 584 Cod civil , îndreptateste pe orice proprietar sa-si îngradeasca proprietatea si sa oblige pe vecinul sau sa contribuie la efectuarea acestei operatiuni.
Granituirea sau delimitarea prin semne exterioare a liniei dintre doua proprietati învecinate este admisibila , chiar daca între proprietati exista hotare exterioare, ori de câte ori acestea nu au fost stabilite prin întelegerea partilor sau prin hotarâre judecatoreasca.
În speta, în urma interpretarii materialului probator administrat la fond si în faza procesuala a apelului, s-a concluzionat ca pârâtii nu ocupa din terenul proprietatea reclamantului , iar hotarul despartitor este linia actuala de hotar dintre cele doua proprietati , reprezentata de gardul din plasa de sârma.
În conditiile în care , reclamantul si pârâtii îsi disputa granita dintre proprietati în cadrul litigiului de fata, granituirea reprezentând un capat distinct al actiunii introductive, instanta de fond avea obligatia sa faca aplicarea prevederilor art.584 Cod civil, stabilind hotarul despartitor conform probelor de la dosar, pe actualul amplasament.
Faptul ca linia de hotar se afla pe actualul amplasament, fiind reprezentata de gardul de sârma dintre proprietati , nu constituie un impediment pentru stabilirea hotarului despartitor , o astfel de actiune fiind admisibila în raport de continutul dispozitiilor art. 584 Cod civil.
Instanta de apel a retinut, ca si prima instanta, ca linia de hotar dintre proprietati se afla pe actualul amplasament, nefacându-se dovezi în sensul unei acaparari de teren din proprietatea reclamantului.
Desi recunoaste ca pentru stingerea litigiului existent între parti ar fi necesara stabilirea hotarului despartitor , tribunalul în mod gresit mentine solutia judecatoriei cu privire la granituire.
Rationamentul juridic al instantei de apel fundamentat pe faptul ca actiunea introductiva este una complexa, cu mai multe capete de cerere, respectiv revendicare, obligatie de a face si stabilire linie hotar si ca stabilirea liniei de hotar s-ar fi impus ca o consecinta a admiterii celorlalte doua capete de cerere, este gresit.
Chiar în cadrul unei astfel de actiuni complexe, daca se dovedeste ca nu a fost acaparata nici o suprafata de teren de catre pârâti, implicit ca hotarul despartitor nu a fost modificat, granituirea se impune a fi stabilita prin hotarâre judecatoreasca , pentru ca numai astfel se rezolva problema litigioasa dintre proprietarii vecini.
De altfel, instanta de apel desi motiveaza ca granituirea este admisibila, chiar daca între proprietati exista hotar exterior ori de câte ori acesta nu a fost stabilit prin întelegerea proprietarilor celor doua fonduri limitrofe sau prin hotarâre judecatoreasca , în final mentine solutia de respingere a capatului de actiune privind granituirea.
Din acest punct de vedere solutia Tribunalului Dolj ( ca de altfel si a Judecatoriei Craiova ) este gresita, fiind data cu nesocotirea prevederilor art. 584 Cod civil.
Prin urmare, cele doua hotarâri se impun a fi modificate sub acest aspect, urmând ca în raport de prevederile legale citate si concluziile raportului de expertiza efectuat în apel de expert Cîrpici Viorel , sa se stabileasca linia de hotar pe actualul amplasament.
Cu privire la celelalte capete de cerere , solutiile instantelor anterioare urmeaza a fi mentinute, întrucât fata de situatia de fapt stabilita irevocabil de tribunal, s-a facut o aplicare corecta a prevederilor art. 480 Cod civil si respectiv art. 1075 – 1077 Cod civil.
Criticile formulate în recurs de reclamant vizeaza de altfel numai modalitatea de solutionare a capetelor de cerere în revendicare si granituire, nefiind formulate sustineri si cu privire la solutia data asupra capatului de cerere în obligatie de a face.
Referitor la capatul de cerere în revendicare , Curtea constata ca pe de-o parte, criticile formulate vizeaza aspecte de netemeinicie , iar pe de alta parte , aspecte de nelegalitate ale hotarârii recurate.
Astfel, modalitatea de interpretare a tuturor probatoriilor administrate în cauza ( acte de proprietate, sentinta civila nr.2086/1956, procesul – verbal nr.313/20 august 1956 de punere în posesie, rapoarte de expertiza, depozitii de martori ), implicit stabilirea situatiei de fapt, constituie aspecte ce tin de netemeinicia hotarârii recurate.
Aceste aspecte nu pot fi însa cenzurate în recurs , întrucât prin abrogarea dispozitiilor art. 304 pct. 11 Cod pr. civila, în prezent Curtea nu mai poate face o reapreciere a probelor , deci nu mai poate exercita controlul judiciar sub acest aspect, nemaiavând temei legal.
Prin urmare, Curtea are obligatia sa verifice daca în raport de situatia de fapt stabilita irevocabil de tribunal , dispozitiile legale invocate de reclamant ( în speta art. 480 Cod civil ), au fost corect aplicate.
Or, potrivit concluziilor raportului de expertiza întocmit în apel de expertul Cîrpici Viorel ( fila 75 – 77 dosar apel ), pârâtii R. V., R. M. si D. M. ocupa exact suprafata de 550 m.p. mentionata în sentinta civila nr.2086/04.05.1956 a Tribunalului Popular Orasenesc Craiova, respectiv suprafata pentru care acestia detin titlu de proprietate.
Concluzia expertului este neechivoca în sensul ca pârâtii nu ocupa din terenul proprietatea reclamantului, desi în raport cu actele sale de proprietate , acesta din urma are o diferenta de teren în minus.
Cu privire la aceasta diferenta expertul face precizarea ca , desi în contractul de vânzare – cumparare nr.445/03.03.2000 apare trecuta suprafata de 199 m.p, în documentatia de cadastru întocmita în vederea perfectarii actului de vânzare – cumparare este mentionata suprafata de 175,25 m.p.
Expertul mentioneaza de asemenea, ca dimensiunile proprietatii reclamantului prezinta numeroase modificari, astfel ca diferenta de suprafata rezultata pentru reclamant sa se datoreze si acestui aspect.
Pe baza concluziilor raportului de expertiza, Tribunalul Dolj a retinut corect ca pârâtii nu ocupa terenul proprietatea reclamantului si ca o consecinta, corect a mentinut solutia primei instante, de respingere a capatului de cerere în revendicare.
Sustinerea referitoare la compararea titlurilor de proprietate nu este întemeiata , deoarece operatiunea de comparare a titlurilor se face de catre instanta de judecata numai atunci când exista suprapunere totala sau partiala de terenuri pentru care atât reclamantul, cât si pârâtul detin titlu de proprietate.
În speta, nu exista o astfel de suprapunere de terenuri, probele existente la dosar demonstrând ca atât reclamantul, cât si pârâtii stapânesc terenurile pentru care poseda titluri de proprietate si ca diferenta în minus din terenul reclamantului nu se datoreaza ocupatiunii abuzive a pârâtilor.
Completarea probatoriilor în apel ( cu martori si cu expertiza tehnica de specialitate), s-a facut în conformitate cu dispozitiile art. 295 alin. 2 Cod pr. civila , iar interpretarea întregului material probator s-a facut în mod coroborat în scopul respectarii dispozitiilor art. 129 alin. 5 Cod pr. civila , pentru stabilirea corecta a situatiei de fapt, dar si aplicarea corecta a legii.
Din considerentele deciziei recurate rezulta ca, concluziile raportului de expertiza întocmit în apel se coroboreaza cu declaratiile martorilor audiati la propunerea pârâtilor, depozitiile martorilor propusi de reclamant fiind în contradictie cu restul probelor administrate direct în faza procesuala a apelului.
Prin urmare, instanta a stabilit situatia de fapt, dând prevalenta acelor probatorii care au condus spre aceeasi stare de fapt, considerând irelevante probele ramase singulare.
Sustinerea privitoare la refuzul instantei de apel de a analiza motivul de apel referitor la latimea frontului la strada de 8 m.l. este de asemenea, nefondata.
Observând considerentele deciziei recurate , Curtea constata ca motivul de apel referitor la latimea frontului la strada a proprietatii reclamantului , a fost examinat de tribunal, la pag. 8 paragraful 2 din hotarâre fiind expuse argumentele pentru care aceasta sustinere a fost înlaturata.
De altfel, însusi recurentul recunoaste implicit , prin modalitatea de redactare a acestei critici în recurs, ca instanta de apel a analizat sustinerea invocata, acesta fiind nemultumit în realitate de concluziile instantei cu privire la aceasta problema.
Nu este întemeiata nici critica ce vizeaza ignorarea art. 1200 si 1202 pct. 4 Cod civil, deoarece observând dispozitivul deciziei civile nr.506/04.05.2005 a Curtii de Apel Craiova, se constata ca s-a admis în parte actiunea în revendicare formulata de reclamantul G. D. D., împotriva pârâtului Consiliul Local Craiova, acesta fiind obligat sa-i lase reclamantului în deplina proprietate suprafata de 204 m.p.
În sarcina pârâtului R. V. ( care a avut în acea cauza calitatea de intervenient ) , nu s-a stabilit nici o obligatie, iar faptul ca în considerentele hotarârii s-a facut evaziv referirea ca si acesta ocupa o parte din teren, nu este relevant aspectul aplicarii prezumtiei de autoritate de lucru judecat, conform art. 1200 si 1202 alin. 4 Cod civil.
În cauza dedusa judecatii au fost administrate toate probele considerate pertinente si utile pentru pronuntarea unei hotarâri temeinice si legale , iar partile implicate în proces au avut posibilitatea prin aparatorii alesi sa-si formuleze toate cererile si apararile necesare , asa încât sustinerea referitoare la încalcarea dreptului de acces la justitie consacrat de Constitutie si art. 6 din CEDO, este neîntemeiata.
Pentru considerentele expuse în baza art. 312 alin. 3 Cod pr. civila, raportat la art. 304 pct. 9 Cod pr. civila , recursul declarat de reclamant este fondat si urmeaza a fi admis.
Va fi modificata decizia, în sensul ca se va admite apelul declarat de reclamantul G. D. D.
Se va schimba sentinta civila nr.3764 din 01.03.2010 pronuntata de Judecatoria Craiova , în sensul ca se va admite în parte actiunea formulata de reclamantul G. D. D., împotriva pârâtilor R. M., R. V. si D. M.
Va fi stabilita linia de hotar pe actualul amplasament, respectiv pe linia care uneste pct. 16 – 9 din schita anexa la raportul întocmit de expertul Cîrpici Viorel în apel, reprezentata de gardul din plasa de sârma dintre cele doua proprietati.
Vor fi respinse celelalte capete de cerere.
Se vor compensa cheltuielile de judecata.
??
??
??
??
1
