Contractul autentic de vânzare-cumpărare, prin care s-a dobândit dreptul de proprietate asupra unui imobil, dă legitimare procesuală activă titularului acţiunii în revendicare îndreptate împotriva deţinătorului actual al bunului numai dacă dreptul său de proprietate asupra bunului n-a fost înstrăinat, mai departe, unui terţ.
(Decizia nr. 526 din 8 septembrie 2004 – Secţia a III-a civilă)
Prin Sentinţa civilă nr. 1302 din 24.04.2003, pronunţată de Judecătoria Buftea, s-a admis acţiunea formulată de reclamantul-pârât R.l. împotriva pârâtei-reclamante V.I.D., aceasta fiind obligată să lase reclamantului-pârât în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul situat în comuna V., judeţul Ilfov, compus din teren în suprafaţă de 600 mp şi construcţii – casă de locuit şi anexe gospodăreşti; s-a respins cererea conexă formulată de pârâta-reclamantă V.I.D. împotriva reclamantului-pârât R.l. şi a pârâtei S.I.; a fost obligată pârâta-reclamantă V.I.D. la plata sumei de 9.853.000 lei către reclamantul-pârât R.I., reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de judecată a reţinut următoarele:
– reclamantul-pârât R.l. a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în comuna V., judeţul Ilfov, prin cumpărare de la S.I., unica moştenitoare, conform Certificatului de moştenitor nr. 12/2002, astfel cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2929 din 7.10.2002 la Biroul notarului public M.S.P.
– imobilul dobândit de reclamantul-pârât se afla în posesia pârâtei-reclamante, aceasta din urmă opunând reclamantului-pârât un olograf şi un înscris sub semnătură privată.
Comparând titlurile părţilor, instanţa de fond a admis acţiunea reclamantului-pârât, constatând că este preferabil contractul autentic de vânzare-cumpărare al acestuia, în virtutea teoriei moştenitorului aparent.
Astfel, reclamantul-pârât a dobândit bunul de la vânzătoarea S.I., în temeiul unui act cu titlu particular, oneros, acesta înfăţişând la momentul perfectării vânzării Certificatul de moştenitor nr. 12/2002 al vânzătoarei de pe urma defunctei C.N.
Cu privire la cererea conexă formulată de pârâta-reclamantă, instanţa de fond a apreciat-o ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Pârâta-reclamantă nu a dovedit atitudinea frauduloasă a pârâtei S.l. în eliberarea certificatului de moştenitor a cărui nulitate se solicită a se constata.
Astfel, nu s-a putut reţine în sarcina pârâtei S.l. că a obţinut certificatul de moştenitor contestat, în mod fraudulos, prin ascunderea existenţei unui moştenitor universal, pârâta neavând cum să cunoască împrejurarea că defuncta C.N. a întocmit un testament olograf.
Prin Decizia civilă nr. 248 din 23.03.2004, Tribunalul Bucureşti – Secţia a IV-a civilă a admis apelul declarat de apelanta pârâtă reclamantă V.I.D. împotriva sentinţei judecătoriei, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a respins ca neîntemeiată cererea principală formulată de către reclamantul-pârât R.I., împotriva pârâtei-reclamante V.I.D., având ca obiect revendicarea imobilului situat în comuna V., judeţul Ilfov, compus din teren în suprafaţă de 600 mp şi construcţii; a admis în parte cererea conexă formulată de către pârâta-reclamantă V.I.D. împotriva reclamantului-pârât R.l. şi pârâtei S.I.; a constatat nulitatea absolută a Certificatului de moştenitor nr. 12 din 30.09.2002, eliberat de Biroul notarului public M.V.S.; a menţinut dispoziţia instanţei de fond referitoare la respingerea ca neîntemeiat a capătului de cerere privind anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2929 din 7.10.2002 la Biroul notarului public M.S.P.; a respins ca neîntemeiată cererea reclamantului-pârât de obligare a pârâtei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată efectuate în faţa instanţei de fond şi instanţei de apel.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut că:
Din toate înscrisurile aflate la dosar rezultă voinţa neechivocă a numitei C.N. de a o institui pe apelanta V.I.D. legatar universal.
Ca urmare a decesului defunctei C.N., intervenit la data de 10.09.2002, intimata-pârâtă S.l. a obţinut Certificatul de moştenitor nr. 12 din 30.09.2002, eliberat de Biroul notarului public M.V.S., prin care s-a constatat că este unic succesor al defunctei, în calitate de soră.
Prin eliberarea acestui certificat de moştenitor au fost încălcate drepturile succesorale ale apelantei, ca legatar universal al defunctei, întrucât intimata-pârâtă S.l. nu este moştenitor rezervatar.
Instanţa de apel a mai reţinut că formularea unei acţiuni în justiţie pentru constatarea nulităţii certificatului de moştenitor, introdusă în termenul de prescripţie a dreptului de opţiune succesorală, prevăzut de art. 700 din Codul civil, respectiv la data de 4.12.2002, reprezintă un act de acceptare expresă a succesiunii defunctei de către apelantă.
Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere din cererea conexă, instanţa de apel a reţinut că nu s-a făcut dovada relei-credinţe invocate, a părţilor, la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2929 din 7.10.2002.
Instanţa de apel a constatat că, prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2929 din 7.10.2002, s-a procedat la vânzarea lucrului altuia, vânzătoarea S.l. fiind înlăturată de la moştenirea defunctei C.N., de către apelanta V.I.D., în calitate de legatar universal al defunctei.
Totodată, instanţa de apel a mai constatat ca legală şi temeinică soluţia de respingere a instanţei de fond cu privire la cererea de constatare a nulităţii contractului de vânzare-cumpărare, întrucât în cauză nu s-a dovedit reaua-credinţă a vânzătorului şi cumpărătorului, criticile formulate de apelantă în acest sens fiind nefondate.
în ceea ce priveşte cererea principală, instanţa de apel a constatat că, pe de o parte, apelanta invocă un drept de proprietate asupra imobilului, dobândit prin moştenire testamentară, iar, pe de altă parte, intimatul-reclamant invocă un drept de proprietate asupra imobilului dobândit în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2929 din 7.10.2002, încheiat cu pârâta S.l.
Chiar dacă în prezent apelanta nu se află în posesia unui certificat de moştenitor care să-i ateste calitatea de unic moştenitor al defunctei C.N., acest lucru nefiind posibil decât după constatarea nulităţii Certificatului de moştenitor nr. 12/2002, eliberat pârâtei S.I., dreptul său de proprietate este conservat în baza testamentului întocmit de defunctă.
Mai mult, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1062 din 8.04.2003, intimatul-reclamant R.l. împreună cu soţia sa R.C. au înstrăinat imobilul în litigiu numitului J.F., în privinţa căruia nu operează transmisiunea legală a calităţii procesuale a intimatului.
Instanţa de apel a mai reţinut că, la data formulării acţiunii în revendicare, intimatul R.l. nu era proprietar exclusiv al imobilului revendicat, acesta fiind dobândit în timpul căsătoriei cu R.C.
Prin urmare, intimatul-reclamant a introdus acţiunea în revendicare cu încălcarea regulii unanimităţii, iar, la data soluţionării cauzei, acesta nu mai deţinea dreptul de proprietate asupra imobilului.
împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs apelanta V.I.D., întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, susţinând că:
– instanţa de apel trebuia să reţină faptul că intimatul-reclamant R.l. a fost un interpus al numitului J.F., cumpărător al imobilului în litigiu, şi că aceştia au ascuns cu rea-credinţă instanţei existenţa acestei vânzări;
– în consecinţă, prin admiterea recursului, Curtea va trebui să constate şi nulitatea Contractului de vânzare-cumpărare nr. 1062 din 8.04.2003, pentru fraudă la lege.
Curtea, la data de 8.09.2004, a pus în discuţia părţilor excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului R.l. în cadrul acţiunii acestuia, având ca obiect revendicarea imobilului în litigiu.
în soluţionarea acestei excepţii, Curtea a reţinut că, la data de 8.04.2003, intimatul-reclamant R.I., împreună cu soţia sa R.C., au înstrăinat imobilul în litigiu numitului J.F., prin contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1062 din 8.04.2003.
J.F. nu a fost introdus în prezenta cauză şi, ca atare, acesta nu este parte în proces, în calitate de continuator în drepturile procesuale ale intimatului-reclamant R.l.
Având în vedere dispoziţiile art. 137 din Codul de procedură civilă, Curtea a analizat cu prioritate excepţia lipsei calităţii procesuale active şi a admis-o, având în vedere că, prin Contractul de vânzare-cumpărare nr. 1062 din 8.04.2003, dreptul de proprietate asupra imobilului revendicat de către reclamant a ieşit din patrimoniul acestuia.
Acţiunea în revendicare fiind acţiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar, Curtea a constatat că R.l. nu mai avea calitatea de proprietar neposesor la data soluţionării cauzei, astfel încât acesta nu mai poate invoca un drept material ce trebuie apărat pe calea acţiunii în revendicare.
Ca atare, la data soluţionării recursului, intimatul-reclamant nemaiavând calitate procesuală activă, acţiunea sa în revendicare a fost respinsă ca atare.
Nu a putut fi analizată cererea formulată de recurentă direct în recurs, privind constatarea nulităţii Contractului de vânzare-cumpărare nr. 1062/2003, întrucât această cerere nu a fost formulată în faţa instanţei de fond şi o pronunţare asupra acesteia ar încălca dispoziţiile art. 294 din şi principiul dublului grad de jurisdicţie.
în consecinţă, în baza art. 312 alin. 3 din Codul de procedură civilă, Curtea a admis recursul, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului-intimat R.l. în acţiunea în revendicarea imobilului în litigiu, a modificat decizia recurată, în sensul că a respins acţiunea în revendicare, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă, fiind menţinute celelalte dispoziţii ale deciziei.
