Exista situatii în care admiterea actiunii este conditionata de dovada prejudiciului suferit de creditor, dar existenta acestei conditii nu depinde de proba insolvabilitatii debitorului – deoarece existenta prejudiciului suferit de creditor este independenta de starea de insolvabilitate a debitorului.
Sunt ipotezele în care drepturile creditorilor se refera la anumite bunuri ale debitorului, a caror realizare nu necesita urmarirea întregului patrimoniu. În aceste cazuri simplul fapt ca debitorul a încheiat un act juridic cu o terta persoana asupra unui asemenea bun, care îl împiedica pe creditor sa obtina ceea ce i se datoreaza sau toate avantajele pe care i le confera dreptul sau asupra acelui bun este de natura a-i cauza un prejudiciu. Pentru dovada prejudiciului în astfel de ipoteze, nu estre necesara existenta conditiei insolvabilitatii debitorului.
Prin cererea înregistrata la Judecatoria Tg. Jiu sub nr.12066/3128/2008 reclamantul B.C. a chemat în judecata pe pârâtii C.M., C.Gh.C. si A.A., solicitând sa se dispuna revocarea – desfiintarea actului aditional nr.10051 din 27.05.2008 prin care pârâtul C.M., având calitatea de actionar la SC D. SA a cesionat un numar total de 14565 de actiuni catre ceilalti doi pârâti.
În motivarea cererii a aratat ca i-a împrumutat pârâtului C. M. o suma de bani, acesta garantând împrumutul cu actiunile detinute la diferite societati comerciale, iar pârâtul nu si-a îndeplinit obligatia de restituire a împrumutului si în acelasi timp, a înstrainat actiunile catre fiul si fiica acestuia, astfel ca în prezent reclamantul se considera pagubit în drepturile sale prin reaua credinta cu care au actionat pârâtii.
Reclamantul a precizat ca cesiunea este frauduloasa, pârâtul urmarind sa devina insolvabil .
Prin întâmpinarea formulata pârâtii au solicitat respingerea cererii , cu motivarea ca titlul executoriu invocat de catre reclamant îl reprezinta un contract de împrumut cu data certa, deci neautentic, care nu a fost investit de catre instanta de judecata cu formula executorie, ca reclamantul nu a facut dovada comunicarii catre pârât a somatiei în vederea executarii silite, ca nu a împrumutat de altfel nici o suma de bani de la reclamant, actul invocat nefiind semnat de catre pârât.
Prin sentinta civila nr.2163/23.03.2010 a fost respinsa cererea formulata de reclamantul B.C. si obligat reclamantul la 800 lei cheltuieli de judecata catre pârâti.
Pentru a pronunta aceasta sentinta , prima instanta a retinut ca între parti a intervenit un contract de împrumut la data de 10.11.2006 , autentificat sub nr. 2729 /2006 la BNP Titu Ionascu, prin care reclamantul acorda cu titlul de împrumut pârâtului suma de 57000 lei, pe care acesta trebuia sa o restituie pâna la data de 30.11.2006.
Contractul prevede si clauza potrivit careia pârâtul consimte ca în cazul nerestituirii sumei împrumutate, fara nici o alta procedura judiciara, reclamantul sa intre în posesia bunurilor mobile si imobile ce apartin pârâtului, respectiv a unor actiuni la diferite societati comerciale pe care pârâtul le detine, pâna la concurenta sumei împrumutate.
Ulterior, între parti s-au ivit neîntelegeri, tergiversari ale restituirii sumei, pârâtul nemairecunoscând semnatura sa pe acest act si înstrainând actiunile detinute la SC D. SA potrivit actului aditional atacat, cedându-le celorlalti doi pârâti, fiul si fiica sa.
Cât priveste valabilitatea contractului de împrumut, instanta a retinut ca prin rezolutia data de procuror în dosarul nr.5593/P/2008 s-a solutionat plângerea persoanei vatamate C.M. care a sesizat savârsirea de catre numitul B.C. a infractiunilor prevazute si pedepsite de art. 290 si 291 Cod penal , constând în aceea ca a încheiat în fals actul de împrumut în lipsa sa, fara semnatura sa, folosindu-l la instanta de judecata. Procurorul a dispus neînceperea urmaririi penale în cauza, retinând ca cele sesizate nu se verifica, actul fiind încheiat în prezenta si cu semnatura pârâtului C.M.
Instanta a respins însa actiunea, retinând ca pârâtul a garantat împrumutul cu toate bunurile sale mobile si imobile sau cu actiunile pe care le detine la diferite societati comerciale, reclamantul nefacând dovada ca pârâtul nu detine bunuri mobile sau imobile ori ca singurele actiuni din care s-ar fi putut despagubi sunt cele cesionate prin actul atacat.
A motivat ca pârâtul a vândut aceste actiuni contra unor sume de bani ce pot fi, eventual, urmarite în contul datoriei, astfel ca nu se impune anularea actului, iar reclamantul nu a dovedit daca pârâtul mai detine sau nu alte actiuni la alte societati comerciale, asa cum reiese din contractul de împrumut si de ce nu s-a îndreptat sa le urmareasca, vointa sa unidirectionata spre aceste actiuni nefiind de natura sa demonstreze reaua credinta a pârâtului în vânzarea actiunilor detinute la o societate comerciala.
Împotriva sentintei a declarat recurs recurentul reclamant B.C., recalificat de tribunal ca apel în sedinta din 22.06.2010.
A sustinut în motivele de apel ca, situatia reala a fost retinuta gresit de instanta de fond, întrucât crearea insolvabilitatii pentru debitor este consecinta directa a cesionarii actiunilor, tocmai în timpul executarii silite, respectiv ulterior nasterii creantei, iar tertii pârâti dobânditori ai actiunilor nu au opus beneficiul de discutiune si nu l-au invitat pe apelant sa-si acopere creanta cu alte bunuri existente în patrimoniul debitorului, realitatea fiind ca, debitorul nu are nici un bun înregistrat pe numele sau, altfel ar fi demonstrat în timpul judecatii contrariul.
A mai sustinut ca, debitorul nu a putut face dovada ca a primit bani pentru actiunile cedate chiar copiilor sai, iar instanta de fond nu a avut în vedere si complicitatea la frauda a cumparatorilor.
Prin decizia civila nr.237 din 22 iunie 2010, pronuntata de Tribunalul Gorj în dosarul nr.12066/318/2008 s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamant.
Instanta de apel a motivat ca solutia data prin sentinta este legala, în speta nefiind întrunite toate conditiile pentru intentarea actiunii revocatorii, respectiv conditia referitoare la prejudiciul creat creditorului prin încheierea actului atacat.
A mai motivat instanta ca revenea reclamantului sarcina de a dovedi insolvabilitatea pârâtului debitor si nu a probat-o.
În privinta tertilor dobânditori ai actiunilor cesionate, s-a aratat ca din actul de cesiune nu rezulta ca cedarea s-a facut cu titlu oneros pentru a fi necesara si cealalta conditie a intentarii actiunii revocatorii si anume complicitatea la frauda a tertilor cesionari.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul pe care l-a întemeiat pe art.304 pct.9 Cod pr. civila si a solicitat modificarea deciziei si sentintei, iar pe fond admiterea actiunii – sustinând în esenta ca instanta de apel a interpretat gresit conditiile legale de admisibilitatea a actiunii pauliene.
A aratat recurentul ca în speta exista starea de insolvabilitate a debitorului C. – consecinta a actului fraudulos prin care acesta a cesionat actiunile – singurele bunuri ce se puteau urmari, dupa cum a constatat judecatoresc.
A sustinut recurentul ca instanta trebuie sa-si formeze convingerea în privinta naturii frauduloase a actului, pe prezumtia relativa a crearii starii de insolventa prin încheierea actului în timpul executarii silite a acestor actiuni.
În privinta sarcinii ce-i incumba de a dovedi ca nu existau alte bunuri urmaribile, recurentul a aratat ca nu a putut obtine alte date privitoare la bunurile ce apartin debitorului , singura institutie ce i-a comunicat informatiile cerute fiind Registrul Comertului.
A mai aratat ca, desi la interogatoriul pe care i l-a luat pârâtul debitor a afirmat ca cesiunea a fost un act oneros, nu a depus la dosar chitante ori date privitoare la contul în care i s-au virat banii pentru a urmari sumele dobândite prin cesiune.
Recurentul a sustinut ca debitorul a mentinut permanent starea de insolvabilitate, nu a mai dobândit alte bunuri – întrucât daca ar fi existat alte bunuri urmaribile tertii dobânditori i-ar fi opus, în executarea silita, beneficiul de discutiune.
În privinta conditiei fraudei – a criticat instanta pentru ca nu a avut în vedere starea de spirit a debitorului la data încheierii actului – acesta prin vânzarea actiunilor catre fiul si fiica sa urmarind în mod evident sustragerea bunurilor de la urmarire, reaua credinta a debitorului rezultând si din respingerea plângerii penale prin care a încercat sa nu mai recunoasca actul de împrumut ce constituie titlul executoriu.
Intimatii pârâti au depus concluzii scrise prin care au solicitat respingerea recursului, sustinând pe de o parte ca nu se invoca aspecte de nelegalitate, iar pe de alta parte, ca nu exista conditia prejudicierii creditorului prin crearea starii de insolvabilitate.
Au mai sustinut ca reclamantul nu are o creanta certa, lichida si exigibila, întrucât contractul de împrumut nu a fost investit cu formula si ca nu s-a facut dovada complicitatii la frauda a tertilor dobânditor.
Nu s-a retinut nulitatea recursului , respectiv ca recursul nu vizeaza aspectele de nelegalitate circumscrise art.304 pct.9 Cod pr. civila, de îndata ce motivele se refera la conditiile actiunii pauliene care sunt reglementate prin dispozitii legale a caror interpretare si aplicare se pune în discutie.
Recursul este fondat.
Instanta de apel a retinut ca în speta sunt întrunite toate conditiile de admisibilitate a actiunii pauliene, cu exceptia celei privitoare la prejudiciul cauzat creditorului reclamant prin încheierea actului de cesiune actiuni – prejudiciul constând în crearea starii de insolvabilitate a debitorului sau prin actul încheiat.
Instanta nu a avut însa în vedere ca reclamantul creditor are o creanta specializata, întrucât prin contractul de împrumut s-a prevazut în mod expres garantarea creantei sale cu actiunile detinute de pârâtul debitor la societatile comerciale, ipoteza în care nu se mai cere conditia dovedirii insolvabilitatii pentru exercitarea actiunii pauliene.
În principiu, actiunea pauliana are caracter subsidiar, ea se justifica numai în ipoteza în care debitorul nu-si poate realiza creanta împotriva debitorului întrucât acesta a devenit insolvabil.
În speta, dupa cum am aratat, exista o asemenea ipoteza, în contractul de împrumut reclamantul si pârâtul debitor prevazând expres ca în cazul nerestituirii sumei împrumutate la data prevazuta în contract – creditorul poate sa intre în posesia actiunilor pe care debitorul le detine la societatile comerciale în echivalentul sumei împrumutate, fara alte actiuni judiciare.
Or, prin cesiunea actiunilor (cu care debitorul a garantat împrumutul) catre descendentii sai – în mod evident reclamantul creditor a fost prejudiciat – fiind împiedicat sa obtina ceea ce i s-a promis sub aspectul garantarii creantei sale.
Prin încheierea actului de cesiune actiuni s-a urmarit în mod evident fraudarea drepturilor creditorului, respectiv împiedicarea reclamantului de a obtine echivalentul creantei sale prin însusirea bunurilor cu care s-a garantat împrumutul.
Aceasta rezulta cu prisosinta din faptul ca cesiunea s-a facut catre fiul si fiica debitorului la scurt timp dupa ce s-a declansat procedura urmaririi actiunilor prin executorul judecatoresc, fara depunerea sumei ce reprezenta c.valoarea actiunilor într-un cont al cedentului ori prin încasarea sumei de catre acesta, în act nefiind facuta nici o mentiune despre natura oneroasa ori gratuita a actului de cesiune.
Astfel, la data de 14 mai 2008, debitorul C.M. a fost somat de executorul judecatoresc sa achite reclamantului suma împrumutata, avertizându-l ca în caz contrar se va proceda la vânzarea actiunilor pe care la detine la SC. D.S. SA Tg.Carbunesti, iar prin notificarea comunicata Registrului Comertului la data de 19 mai 2008 s-a facut cunoscuta urmarirea silita a unui numar de 14.565 actiuni pe care debitorul le detine la SC D.S.SA Tg.Carbunesti. Actul aditional de cesiune prin care debitorul a cesionat acelasi numar de actiuni descendentilor sai s-a încheiat la data de 27 mai 2008 deci ulterior începerii executarii silite în scopul fraudarii creditorului.
Frauda este o stare psihica a debitorului care nu poate fi dovedita prin probe directe.
Existenta fraudei se deduce din împrejurarile de fapt si din întregul comportament al partilor.
Or, în cauza, reaua credinta a pârâtilor care au încheiat actul fraudulos rezulta nu numai din faptul ca actul s-a încheiat între rude la câteva zile de la declansarea executarii silite asupra actiunilor cu care s-a garantat creanta reclamantului dar si din atitudinea debitorului care, contrar oricaror evidente în privinta valabilitatii creantei, a încercat sa conteste încheierea actului de împrumut, semnatura sa de pe act iar cercetarile penale efectuate au stabilit ca actul a fost încheiat si semnat de pârâtul debitor.
Aceeasi atitudine si-au mentinut-o pârâtii pe tot parcursul procesului, inclusiv prin concluziile scrise formulate în recurs, prin care invoca inexistenta titlului executoriu.
Reclamantul dispune de un titlu executoriu de îndata ce a pornit executarea silita împotriva pârâtului debitor iar debitorul poate formula eventual obiectii sub acest aspect pe calea contestatiei la executare.
Actiunea pauliana nu este conditionata de existenta unui titlu executoriu al reclamantului, întrucât nu este un act de executare, ci prin ea se urmareste revocarea unui act juridic prin care se fraudeaza dreptul creditorului la garantarea creantei sale.
Efectul admiterii actiunii pauliene este inopozabilitatea actului fraudulos fata de creditor.
Prin admiterea actiunii, actul fraudulos devine inopozabil creditorului, ceea ce înseamna ca se considera lipsit de efectele sale în raporturile dintre creditorul reclamant si tertul pârât. Creditorul se comporta ca si cum actul atacat nu s-ar fi încheiat de catre debitorul sau cu tertul dobânditor.
În speta reclamantul poate considera ca cesiunea de actiuni nu a avut loc si prin urmare, are dreptul sa urmareasca actiunile ca si cum nu ar fi iesit din patrimoniul debitorului.
Fata de toate aceste considerente, solutia ce se impunea în cauza era de admitere a apelului, de schimbare a sentintei si de admitere pe fond a actiunii cu consecinta constatarii inopozabilitatii actului aditional de cesiune actiuni nr.10051/27 mai 2008 fata de reclamantul creditor în limita creantei de 57.000 lei din contractul de împrumut.
