A obligat paratul sa lase reclamantei in deplina posesie si folosintă suprafata de 11,450 mp teren situat in intravilanul Mun. Iasi, str. Ion Creangă, nr. 16 Bis, delimitată conform „Planului de situatie nr. 3 cât si Planului de detaliu” anexe la raportul de expertiza „M. I.”, ce face parte integranta din prezenta hotarare, prin punctele 24;1;12;23;24.
A respins cererea pentru diferenţa de suprafată, ca nefondată.
S-a disjuns cererea reconvenţională formulata de catre paratul M. V. in contradictoriu cu reclamanta SC A. SRL si dispune înregistrarea manuală la acelaşi complet de judecată şi formarea unui nou dosar. Fixează termen pentru soluţionarea cererii reconvenţionale la data de 16 martie 2010, pentru cand se vor cita partile: M. V. în calitate de reclamant si SC A. SRL în calitate de parata. Reclamantul va fi citat cu mentiunea sa precizeze valoarea pretentiilor deduse judecatii si sa achite taxa de timbru la valoare. Se vor face copii după înscrisurile aflate la filele: 12-14; 16-27; 44-47 dosar.
A obligat paratul la plata catre reclamanta a cheltuielilor de judecata in suma de 2.270,8 RON.
A obligat pârâtul la plata catre d-nul expert M. I. a sumei de 595 RON reprezentand diferenta de onorariu de expert. Executorie.
Instanţa de fond a constatat că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi la data de 11.08.2008 sub nr. 15515/245/2008, având ca obiect „acţiune posesorie”, reclamanta S.C. A. S.R.L., a chemat în judecată pe paratul M. V. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtului să lase în liberă posesie suprafata de teren de 13 mp situata în Iasi, str. I. Creanga, nr. 16 Bis, ocupata prin deplasarea liniei de hotar.
Reclamanta a arătat că in luna mai 2008 paratul M. V. cu care se invecineaza a mutat gardul ce despartea cele doua proprietati in interiorul proprietatii reclamantei, ocupand abuziv circa 13 mp din suprafata aflata in posesia reclamantei.
In drept, reclamanta a invocat disp. art. 674 Cod procedură civilă, art. 1846, 1847 Cod civil.
Paratul M. V. a formulat intampinare si cerere reconventionala.
Prin intampinare paratul a invocat exceptia lipsei coparticiparii procesuale pasive fiind proprietar in devalmasie cu sotia sa iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii ca neintemeiata.
Prin cererea reconventionala, paratul-reclamant a solicitat obligarea reclamantei la plata jumatatii reprezentand contravaloarea gardului ce desparte cele doua proprietati, dat fiind ca paratii au avut acordul reclamantei pentru ridicarea gardului.
Reclamanta-parata a formulat intampinare la cererea reconventionala rpin care a invocat exceptia inadmisibilitatii cererii de granituire deoarece intre cele doua proprietati exista o suprafata de teren detinuta in posesie fara titlu de proprietate, exceptia lipsei coparticiparii procesuale active a reclamantului-parat deoarece paratul este coproprietar alaturi de sotia sa, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea ca neintemeiata a cererii reconventionale.
La termenele din 14.10.2008, respectiv 11.11.2008 instanta a respins exceptia lipsei coparticiparii procesuale pasive invocata de catre parat prin intampinare si exceptia lipsei coparticiparii procesuale active fata de cererea reconventionala avand ca obiect granituirea.
Analizând probele administrate în cauză, instanţa a retinut:
In fapt, instanta a retinut ca în luna mai 2008 paratul M. V. a refacut gardul ce desparte proprietatile partilor.
Astfel cum rezulta din raportul de expertiza M. I., cu ocazia construirii noului gard, paratul nu a respectat vechiul aliniament, intrand in interiorul proprietatii reclamantei pe o suprafata de 11,450 mp teren.
Articolul 674 Cod procedură civilă prevede conditiile de admisibilitate ale actiunii posesorii in complângere, si anume sa nu fi trecut un an de la tulburare sau deposedare, inainte de aceasta data reclamantul a posedat cel putin un an, iar posesiunea sa intruneste conditiile cerute de art. 1846 si 1847 Cod civil.
A constatat instanta ca toate cele trei cerinte sunt indeplinite in cauza.
Reclamanta a intrat in posesia terenului situat în Iasi, str. I. Creanga, nr. 16 Bis la data incheierii contractului de vanzare-cumparare 569/10.03.2006, cand a devenit proprietara terenului susmentionat ce face obiectul contractului.
In speta, actul de tulburare constand in deplasarea liniei de hotar in interiorul proprietatii reclamantei a avut loc in luna mai 2008.
Intrucat actiunea a fost introdusa la instanta de catre reclamanta la data de 11.08.2008, instanta a constatat ca aceasta a fost promovata in termenul legal de prescriptie de 1 an.
Prin urmare, fiind indeplinite conditiile impuse prin art. 674 Cod procedură civilă, reclamanta fiind tulburata in posesie prin faptul paratului, instanta va admite actiunea in parte si va obliga paratul sa lase in libera posesie reclamantei terenul in suprafata de 11,450 mp, delimitat de punctele 24;1;12;23;24 conform „Planului de situatie nr. 3 cât si Planului de detaliu” anexe la raportul de expertiza „M. I.”.
Avand in vedere disp. art. 135 coroborat cu art. 165 Cod procedură civilă, pentru a da posibilitate paratului-reclamant sa cuantifice pretentiile in cererea reconventionala, instanta a disjuns cererea reconventionala.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul M. V..
Recurentul a arătat că sentinţa instanţei de fond este nelegală deoarece nu ocupă terenul proprietatea intimatului iar ceea ce se contestă este, de fapt, deschiderea proprietăţii sale la str. Ion Creangă.
Se arată şi faptul că greşit s-a soluţionat excepţia lipsei de coparticipare pasiv ă deoarece el este proprietar împreună cu soţia sa care trebuia să stea judecată alături de el.
Recurentul susţine că instanţa de fond a calificat şi disjuns greşit cererea sa reconvenţională deoarece era esenţial a se stabili graniţa dintre cele două proprietăţi.
Un alt motiv de recurs îl constituie greşita pronunţare a instanţei pe o acţiune posesorie deoarece, la 23.09.2009, reclamantul a precizat că obiectul acţiunii este revendicare pentru ca ulterior să revină şi să susţină că este o acţiune posesorie. Astfel, cercetarea judecăţii s-a făcut din perspectiva acţiunii în revendicare iar hotărârea a fost pronunţată pentru acţiunea posesorie. Consideră recurentul că intimata a modificat tardiv acţiunea şi solicită respingerea acţiunii.
Pe fondul cauzei, recurentul critică faptul că instanţa de fond nu a motivat neluarea în considerare a probelor administrate la solicitarea sa, în speţă declaraţia martorului. Expertiza realizată de d-l expert M. este considerată nelegală deoarece nu s-au efectuat măsurătorile pe baza coordonatelor cadastrale.
Recurentul susţine că noul gard are o fundaţie mai lată decât cel vechi fiind construit jumătate pe terenul său şi jumătate pe terenul intimatei. Se invocă expertiza realizată de expert P. A. ce concluzionează că nu a ocupat terenul intimatei iar suprafaţa de teren ocupată conform expertizei Mangalagiu se înscrie în marja de eroare legală.
Recurentul apreciază că nu poate fi luată în considerare declaraţia martorului P. M. deoarece este în serviciul intimatei şi în mod evident nu este obiectiv.
Recurentul susţine că terenul în litigiu reprezint ă calea de acces auto spre proprietatea sa.
A solicitat admiterea recursului, rejudecând şi respingând acţiunea şi trimiterea dosarului la instanţa de fond pentru judecarea cererii reconvenţionale.
Legal citată, intimata a depus întâmpinare şi a solicitat respingerea acţiunii.
În recurs au fost depuse planşe fotografice.
Analizând sentinţa atacată în raport de motivele invocate cât şi din oficiu, conform art. 3041 Cod procedură civilă, Tribunalul constată recursul neîntemeiat.
Instanţa de fond a soluţionat corect excepţia lipsei coparticipării procesual pasive având în vedere faptul că este doar o acţiune posesorie iar motivul de coparticipare procesuală obligatorie îl constituie calitatea de coproprietar a persoanei indicate.
În legătură cu calificarea obiectului acţiunii formulată de reclamant, se constată că prin cererea introductivă de instanţă s-a solicitat obligarea pârâtului să lase în posesie şi folosinţă reclamantului suprafaţa de 13 m.p. teren. S-au invocat dispoziţiile art. 674 Cod procedură civilă, 1846, 1847 Cod civil.
Pârâtul a formulat întâmpinare şi cererea reconvenţională solicitând grăniţuirea celor două proprietăţi şi obligarea reclamantului la plata a jumătate din valoarea gardului ridicat.
La termenul din 23.09.2009, instanţa a pus în discuţia părţilor calificarea obiectului acţiunii respectiv revendicare ceea ce este contrar celor menţionate în acţiunea introductivă.
La 14.10.2009, reclamantul a depus întâmpinare la cererea reconvenţională şi a specificat că este o acţiune posesorie. La acelaşi termen, obiectul acţiunii a fost în mod definitiv calificat ca acţiune posesorie iar pârâtul (recurent) a fost de acord cu această calificare (file 24). Din actele dosarului rezultă că probatoriul a fost administrat din perspectiva unei acţiuni posesorie şi nu al unei acţiuni în revendicare astfel cum susţine recurentul.
La 11.11.2008 instanţa a acordat cuvântul la probe părţilor.
Din analiza actelor expuse anterior, se reţine că obiectul acţiunii a fost modificat în termenul legal, conform art. 132 Cod procedură civilă.
Critica privind disjungerea cererii reconvenţionale este neîntemeiată deoarece instanţa a interpelat partea, la termenul din 14.10.2008 (fila 24 dosar), cu privire la timbrajul cererii reconvenţionale. S-a depus la dosar taxa de timbru de 19 lei şi timbru judiciar 0,3 lei dar nu s-a precizat cuantumul pretenţiilor. Instanţa nu avea posibilitate de a calcula taxa de timbru datorată atât timp cât nu s-au indicat pretenţiile solicitate. Prin urmare, cererea reconvenţională având ca obiect grăniţuirea proprietăţilor părţilor, nu putea fi judecată separat de pretenţiile privind valoarea gardului ridicat, motiv pentru care a fost disjunsă în scopul acordării posibilităţii titularului de a indica valoarea pretenţiilor.
Pe fondul cauzei, se reţin e faptul că acţiunea posesorie este o acţiune pusă la dispoziţia posesorului pentru apărarea posesiei ca stare de fapt. Prin acţiune posesorie este ocrotită posesia bunului împotriva oricărei tulburări sau deposedări, chiar dacă ar proveni de la adevăratul proprietar, întrucât nu este pus în discuţie dreptul real asupra bunului.
Aceste este motivul pentru care sunt verificate doar condiţiile prevăzute de art. 674 Cod procedură civilă şi art. 1847 fără a fi necesară dovedirea titlului de proprietate asupra imobilului.
Esenţa acţiunii de faţă este de a se stabili dacă pârâtul (recurent), în momentul edificării gardului a respectat vechiul amplasament al acestuia sau l-a mutat pe terenul ce era posedat de reclamant (intimat).
Din întâmpinarea depusă la dosar rezultă că pârâtul recurent deţine o suprafaţă de teren fără acte, teren ce l-a deţinut şi persoana de la care a cumpărat (conform contractului de vânzare – cumpărare fila 30 dosar).
Din declaraţia martorei V. C. (fila 46) rezultă că între cele două proprietăţi existau semne naturale de hotar. Ulterior părinţii martorei au plantat pe linia despărţitoare butuci de vie. Martora revine şi precizează că s-a plantat singur butuc ce s-a extins. Se mai arată că butucul era în interiorul proprietăţii. Martora susţine că în prezent nu ştie dacă butucul se află tot pe proprietatea sa sau a pârâtului deoarece nu a mai intrat pe teren.
Martorul P. M. declară că rec reclamantul s-a înţeles cu pârâtul pentru ridicarea gardului. Din declaraţie rezultă că martorul a fost împuternicit de reclamant să supravegheze ridicarea gardului. Martorul susţine că noul gard nu respectă vechiul amplasament ci a fost mutat spre interiorul suprafeţei de teren posedată de reclamant.
Martora V. C. a declarat că noul gard respectă vechiul aliniament dar nu poate preciza dacă butucul de vie, luat ca element de reper de pârâtul recurent, se află în prezent pe proprietatea ei sau a pârâtului.
Martorul P. M. a fost mai în măsură a declara că vechiul aliniament a fost mutat deoarece a supravegheat ridicarea gardului. Din declaraţia martorei V. C. nu rezultă până la urmă dacă vechiul aliniament era marcat de butucul de vie deoarece la sfârşitul declaraţiei afirmă că nu ştie pe care proprietate se află în prezent butucul de vie.
Faptul că martorul P. M. a fost delegat de reclamant să supravegheze lucrările, nu apreciem că afectează obiectivitatea declaraţiei în lipsa unor alte dovezi.
În privinţa expertizei, se constată că identificarea celor două proprietăţi s-a efectuat potrivit coordonatelor cadastrale, aspect susţinut de d-l expert. S-a constatat astfel că gardul a fost mutat spre interiorul terenului posedat de reclamant, aspect contestat de d-l expert P. A..
Din planşele foto depuse la filele 58 – 59 dosar fond rezultă clar că vechiul aliniament a fost modificat.
Din planşele foto depuse în recurs nu se poate stabili aceeaşi situaţie deşi rezultă că butucul de vie este încastrat în noul gard.
Se remarcă şi faptul că expertiza a identificat proprietăţile părţilor nu şi suprafaţa real posedată, aspect cu adevărat relevant în cauză.
Sunt astfel nerelevante susţinerile recurentului referitoare la marja de eroare a măsurătorilor efectuate, măsurători ce au avut în vedere doar limitele de proprietate şi nu cele de posesie (mai ales că există o suprafaţă de teren deţinută de pârât fără acte).
Din rezoluţia de scoatere de sub urmărire penală a pârâtului recurent (fila 170 dosar fond) rezultă că fiind audiat cu privire la plângerea formulată de reclamant în baza aceluiaşi motiv, a recunoscut ocuparea respectivei suprafeţe de teren invocând apărare titlul de proprietate, mai precis menţiunea cu privire la suprafaţa de teren posedată fără acte.
Această recunoaştere a pârâtului în sensul nerespectării vechiului aliniament coroborată cu celelalte probe administrate în cauză conduce la concluzia că instanţa de fond a apreciat corect situaţia de fapt şi dispoziţiile legale aplicabile.
Potrivit considerentelor anterior expuse a fost respins ca nefondat recursul cu menţinerea sentinţei de fond.
