S.C. 3307/22.12.2011
Acţiune privind exercitarea autorităţii părinteşti exclusiv de către unul dintre părinţi
Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul instanţei la data de 06.12.2011 reclamanta C. N. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul B. D. exercitarea exclusivă a autorităţii părinteşti asupra minorei I., stabilirea domiciliului minorei la mamă şi stabilirea pensiei de întreţinere.
În fapt şi în drept cererea nu a fost motivată.
În faţa instanţei reclamanta a arătat că pârâtul a părăsit locuinţa, nu sprijină în nici un fel familia şi nu doreşte să revină la domiciliu.
Pârâtul, citat personal la interogator, nu a depus întâmpinare şi nu s-a prezentat la judecată.
Din actele dosarului rezultă că minora C. I., născută la data de – este fiica părţilor ( f. 4 ).
Ancheta socială efectuată la locuinţa reclamantei a stabilit că părţile au locuit în concubinaj timp de 2 ani şi jumătate, minora fiind născută în timpul acestei relaţii. Pârâtul a părăsit locuinţa comună de mai multe luni.
Locuinţa reclamantei şi minorei îndeplineşte condiţiile minime pentru asigurarea nevoilor minorei, iar mijloacele materiale ale familiei sunt asigurate cu sprijinul părinţilor reclamantei.
Autoritatea tutelară a opinat în sensul încredinţării autorităţii părinteşti reclamantei ( f. 10 ).
Situaţia concretă se prezintă astfel: la scurt timp de la naşterea minorei, pârâtul a părăsit locuinţa comună, nu a revenit alături de familie, nu sprijină în nici un fel familia, deşi dificultăţile materiale reclamă imperios acest lucru şi nu dă nici un semn că ar intenţiona să se intereseze măcar de soarta copilului său.
Având în vedere starea de fapt actuală, concluziile referatului de anchetă socială şi interesul minorei în vârstă de 1 an, instanţa apreciază că există motive suficiente pentru ca exercitarea autorităţii părinteşti să fie acordată exclusiv mamei, conform art. 398 al. 1 C. civ., pârâtul făcând dovada, inclusiv prin neprezentarea la interogatoriu, a totalei lipse de interes faţă de creşterea şi educarea minorei.
Potrivit art. 400 al. 1 C. civ., instanţa va stabili locuinţa minorei la reclamantă în com. T. str. U. nr.- jud. S., starea de fapt şi vârsta minorei impunând practic acest lucru.
În temeiul art. 402 rap. la art. 529 şi 530 C. civ., instanţa va stabili pensia de întreţinere în favoarea minorei în natură – în cazul reclamantei şi în bani – în cazul pârâtului, în cuantum de 167,50 lei lunar, începând cu data introducerii acţiunii 06.12.2011 până la majorat.
La stabilirea pensiei de întreţinere instanţa a avut în vedere faptul că pârâtul nu asigură benevol, măcar parţial, cele necesare minorei, că părţile nu au loc de muncă ( situaţie în care a fost folosit criteriul venitului minim pe economie ) şi nici alte obligaţii de întreţinere, precum şi limita maximă ( 1 ) până la care poate fi stabilită contribuţia de întreţinere.
