Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut în esenţă că
în ceea ce priveşte excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune principiul potrivit cu care sarcinile moştenirii includ şi cheltuielile legate de înmormântarea defunctului, atât cele de înmormântare propriu-zisă, cât şi cele ce ţin de respectarea tradiţiilor religioase (slujbe religioase, parastase pentru pomenirea memoriei autorului) şi contravaloarea unor monumente funerare, toate acestea decurgând din faptul decesului, datoriile şi sarcinile moştenirii constituind pasivul succesoral iar obligaţia suportării acestuia revine moştenitorilor legali şi legatarilor universali şi cu titlu universal, adică acelor moştenitori care dobândesc întreg patrimoniul defunctului sau o fracţiune din acest patrimoniu. Tot de principiu este că în materie patrimonială, regula este prescriptibilitatea acţiunilor în justiţie, iar excepţia de la aceasta nu se poate face decât printr-o dispoziţie expresă derogatorie a legii. Având în vedere că se urmăreşte valorificarea unui drept de creanţă, sunt aplicabile dispoziţiile art. 3 din Decretul nr. 167/1958, rep., fiind deci supusă termenului general de prescripţie de 3 ani.
Conform certificatului de deces seria DR nr. 251834, autorul Pop Flore a decedat la data de 24.07.2002, astfel că, termenul de 3 ani calculat de la data efectuării cheltuielilor de înmormântare şi parastaselor după acesta, se situează în mod natural imediat după decesul autorului, se reţine a fi îndeplinit faţă de data introducerii acţiunii 04.03.2009. Instanţa a apreciat că termenul de prescripţie nu a fost întrerupt de către reclamantă din moment ce aceasta nu a intrat în posesia bunurilor succesorale, având domiciliul în localitatea Mediaş, astfel că nu sunt incidente dispoziţiile art. 16, 17 din Decretul nr. 167/1958.
În ceea ce priveşte cererea din acţiunea principală referitor la obligarea pârâtului către reclamantă a sumei de 500 USD(în lei echivalent a 7.872.500) reprezentând creanţă asupra succesiunii după defunctul P. F, în speţă, împrumut acordat defunctului tată al acestora pentru plata preţului apartamentului şi efectuarea monumentului funerar instanţa a reţinut faptul că în luna iunie 1999 între reclamantă şi defunct a intervenit un contract de împrumut având ca obiect suma de 500 USD, fără a stabili scadenţa obligaţiei de restituire asupra acestuia. S-a reţinut că reclamanta putea să ceară restituirea sumei împrumutate, în termen de 3 ani, de la data acordării acesteia(potrivit art. 3 şi art. 7 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958) sau, cel mai târziu, în caz de întrerupere a termenului de prescripţie ca urmare a recunoaşterii împrumutului prin declaraţia de la fila 14, nedatată, de la data decesului defunctului, anul 2002. În ambele ipoteze termenul de prescripţie de 3 ani prevăzut de lege era împlinit la data sesizării instanţei, 04.03.2009.
Prin urmare, s-a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de pârât, prin întâmpinare şi s-au respins atât capătul de cerere din acţiunea principală referitor la obligarea pârâtului către reclamantă la plata cotei acestuia din pasivul succesoral compus din costul înmormântării de 22 milioane de lei vechi şi două parastase de 5 milioane de lei vechi după defunctul P. F. cât şi capătul de cerere din acţiunea principală referitor la obligarea pârâtului către reclamantă a sumei de 500 USD(în lei echivalent a 7.872.500) reprezentând creanţă asupra succesiunii după defunctul P. F.
Din actele de stare civilă depuse la dosar la filele 8 şi 10 din dosar(certificatul de deces seria DR nr. 251834, certificatul de deces seria DS nr. 188558 şi certificatul de naştere al reclamantei), recunoaşterile părţilor din cauză, declaraţia autentificată sub nr. 63/16.03.2009 de BNP instanţa a constatat că după defunct(decedat la data de 24.07.2002) au rămas ca moştenitori legali, soţia supravieţuitoare P. P., în cotă de 1 şi, respectiv, reclamanta şi pârâtul în calitate de descendenţi de gradul I(fii), clasa I de moştenitori, în cotă de 3/8 fiecare.
În ceea ce priveşte masa succesorală rămasă după defunctul menţionat, instanţa văzând extrasul de pe cf 41826 Sibiu şi adresa nr. 2482/11.06.2008 precum şi lista plăţilor de dividende de la filele 177-178 dosar a constatat că masa succesorală rămasă după defunct se compune din cota de 1 din imobilul apartament situat în Sibiu, str. D., nr. 1, judeţul Sibiu înscris în CF 41826 Sibiu, sub nr. top 3163/12/1/3 precum şi din acţiunile şi dividendele aferente deţinute la S.C. F. S.A. S-a constatat că după defuncta P. P. (decedată la data de 20.09.2008) au rămas ca moştenitori legali, reclamanta şi pârâtul în calitate de descendenţi de gradul I(fii), clasa I de moştenitori, în cotă de 1 fiecare. Având în vedere cota deţinută ca moştenitoare după defunctul P. F. dar şi cota deţinută în temeiul comunităţii de bunuri cu soţul său defunct, instanţa a constatat că masa succesorală rămasă după defuncta P. P. se compune din cota de 5/8 din imobilul apartament situat în Sibiu, str. D., nr. 1, judeţul Sibiu înscris în CF 41826 Sibiu, sub nr. top 3163/12/1/3 precum şi din acţiunile şi dividendele aferente deţinute la S.C ,,F” S.A. În ce priveşte pasivul masei succesorale după defunctă, instanţa a reţinut că acesta este în sumă de 2447, 50 lei reprezentând cheltuieli cu înmormântarea şi pomenirea defunctei, conform facturii 070463/22.09.2008 emisă de SC ,,L. K.” SRL şi factura nr. 0021 seria SBDEN emisă de SC ,,D” SRL, diferenţa până la suma solicitată de 7500 lei nefiind dovedită de către reclamantă, pârâtul trebuind să plătească acesteia suma de 1223, 75 lei, cota de 1 din pasivul de 2447, 50 lei. În ceea ce priveşte cererea de sistare a indiviziunii, instanţa trebuie să aibă în vedere ca, de principiu, împărţeala să fie făcută potrivit învoieli părţilor şi în natură, care sunt de acord cu atribuirea apartamentului în litigiu reclamantei precum şi cu compensarea din partea ce trebuie să o plătească reclamanta pârâtului a sumei aferentă plăţii pasivului după defuncta P. P.
Părţile nu au căzut de acord însă, asupra valorii de circulaţie a apartamentului în litigiu, valoare ce a fost stabilită prin raportul de expertiză întocmit de către expertul tehnic judiciar G. D. la suma de 110.000 de lei, pe care instanţa o reţine mai aproape de realitate, decât cea stabilită de expertul consultant al pârâtului, suma de 110.000 de lei fiind stabilită obiectiv iar expertul a indicat materialul pe baza căruia expertiza a fost efectuată; s-a dispus sistarea stării de indiviziune asupra imobilului apartament situat în Sibiu, str. D., nr. 1, judeţul Sibiu înscris în CF 41826 Sibiu, sub nr. top 3163/12/1/3, prin atribuirea acestuia, în cotă de 1/1, în favoarea reclamantei, care trebuie să plătească pârâtului suma de 55.000 de lei reprezentând contravaloarea cotei sale de proprietate de 1, sumă din care se va deduce suma de 1223, 75 lei şi, pe cale de consecinţă, va fi obligată reclamanta să plătească pârâtului suma de 53.776, 25 lei; s-a dispus şi sistarea stării de indiviziune asupra acţiunilor deţinute la S.C. ,,F” S.A., prin atribuirea unui număr de 286 acţiuni reclamantei şi a unui număr de 286 acţiuni pârâtului.
În ceea ce priveşte acţiunea reconvenţională, s-a reţinut că reclamanta a ridicat dividendele pe anii 2006 şi 2007 aferente acţiunilor deţinute de defunctul P. F. la S.C. ,,F” S.A., în valoare totală de 97 lei, astfel că aceasta este ţinută să plătească pârâtului suma de 36,37 lei reprezentând contravaloarea cotei de 3/8 aparţinând pârâtului – reclamant, motiv pentru care se va dispune obligarea acesteia la plata sumei de 36,37 lei. S-a constatat că reclamanta şi pârâtul sunt coproprietari în cotă de 1 asupra unui loc de veci din Cimitirul Central Sibiu.
În ceea ce priveşte capătul unu de cerere din acţiunea reconvenţională relativ la obligarea reclamantei – pârâte să restituie pârâtului – reclamant bunurile mobile indicate în acest petit instanţa l-a găsit neîntemeiat, în condiţiile în care aserţiunile pârâtului – reclamant nu au fost probate indubitabil de către acesta, deşi avea obligaţia cf. art. 1169 şi art. 129 alin. 1 Cod procedură civilă, în condiţiile în care factura depusă la fila 39 nu poate sta singură la baza admiterii cererii în lipsa coroborării cu alte probe. De asemenea, reclamantul nu a probat că bunurile menţionate se află în imobilul în litigiu şi nici că acestea ar fi deţinute de reclamantă.
Împotriva sentinţei a declarat apel intimatul(fila 3), care critică soluţia pentru greşita compunere a masei succesorale, a sumei de 51.776,25 ce i-a fost atribuită, a concluziilor privind evaluarea imobilului. Solicită cheltuieli de judecată. Ulterior( fila 8), depune precizare de apel, prin care propune o altă variantă de tranşare a raporturilor dintre părţi în cadrul acţiunii succesorale. Deşi s-a invocat în motive, apelantul s-a opus la efectuarea unei noi expertize de evaluare a imobilului în apel, invocând faptul că lucrarea este de dată recentă, iar la fond, intimata nu a obiectat la concluziile expertizei.
A fost depusă cerere de aderare la apel de către reclamantă(fila 24), prin care solicită atribuirea imobilului către intimat, la valoare actuală şi cu obligarea la plata sultei corespunzătoare cotei de proprietate.La judecata de fond, intimata nu a avut obliecţiuni la raportul de expertiză( fila 197 verso) şi a depus cerere de renunţare la judecată în toate petitele acţiunii, cu excepţia constatării calităţii de successor şi a dispunerii întabulării imobilului în CF(fila 160), cerere respinsă de instanţă ca tardivă.
Apelul s-a găsit nefondat şi a fost respins, întemeiat pe prevederile art. 296 şi urm. C.pr.civ., la fel cum a fost respinsă şi cererea de aderare la apel, găsită a fi nefondată şi neîntemeiată, pentru următoarele considerente.
Astfel, mai întâi, referitor la poziţia procesuală a apelanţilor, este de remarcat faptul că pasivitatea totală la judecată a intimatei a fost contarbalansată de activitatea exagerată(prin note de şedinţă) a reclamantului, fără însă ca aceste atitudini să fie de real folos în soluţionarea cauzei, căci procesul ar trebui să fie o conlucrare a părţilor în vederea obţinerii unei soluţii echitabile pentru toate părţile, şi nu o căutare permanentă a viciilor, fără a propune nicio soluţie viabilă.
Apoi, în ce priveşte fondul dreptului, soluţia instanţei de fond a fost temeinică şi legală, în concordanţă cu probele administrate şi cu poziţiile procesuale manifestate de părţi.
În ce priveşte greşita compunere a masei succesorale, instanţa de control apreciază că a fost stabilită în mod correct componenţa masei bunurilor commune.
În ce priveşte evaluarea imobilului aceasta s-a făcut de către un expert autorizat, lucrarea sa îndeplineşte cerinţele legale în materie, iar concluziile referitoare la bunuri sunt normale, asemănătoare altor lucrări de aceeaşi natură, evaluarea este conformă normelor specifice şi în concordanţă cu preţurile practicate pe piaţă.
În ce priveşte sulta ce i-a fost acordată apelantului, aceasta rezultă din calcule, contracararea ei se poate face doar justificat şi motiovat.
În ce priveşte propunerea privind o altă variantă de tranşare a raporturilor dintre părţi în cadrul acţiunii succesorale, aceasta se poate face doar dacă s-ar dovedi că varianta hotărâtă de instanţă nu este corectă, ceea ce nu s-a întâmplat. În cadrul multiplelor raporturi juridice civile, persoanele au posibilitatea de a se înţelege amiabil. Când nu o pot face astfel, de obicei se apelează la justiţie, aceasta însemnând delegarea dreptului de a decide şi încrederea în judecata care va avea loc.
În ce priveşte administrarea de probe noi în apel, deşi s-a invocat în motivele de critică, apelantul s-a opus la efectuarea unei noi expertize de evaluare a imobilului în apel, invocând faptul că lucrarea existentă este de dată recentă, iar la fond, intimata nu a obiectat la concluziile expertizei efectuată, asumând-o total.
În ce priveşte aderarea la apel(fila 24), prin care solicită atribuirea imobilului către intimat, la valoare actuală şi cu obligarea la plata sultei corespunzătoare cotei de proprietate, cererea nu poate fi luată în seamă, fiind cerere nouă în apel, căci nu a fost deloc vorba în timpul procesului ca imobilul să-i fie atrbuit reclamantului, ci petitul acţiunii se referă la atribuirea către intimată. La judecata de fond, intimata nu a avut obliecţiuni la raportul de expertiză( fila 197 verso) şi a depus cerere de renunţare la judecată în toate petitele acţiunii, cu excepţia constatării calităţii de successor şi a dispunerii întabulării imobilului în CF(fila 160), cerere respinsă de instanţă ca tardivă.
Nu se vor acorda cheltuieli de judecată.
