Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 2312/27.02.1997, reclamantul a dobândit terenul în suprafaţă de 3200 mp situat în intravilanul municipiului Bacău, T 63, P 1911/28, identificat în anexa raportului de expertiză efectuat în cauză pe aliniamentul 31-32-28-21-34-33-31.
Terenul cumpărat de reclamant a aparţinut autorului sau P.G. căruia i s-a reconstituit dreptul de proprietate prin eliberarea TP nr. 6179/31.08.1993, pentru suprafaţa de 6400 mp situata in T 63, P 1911/28.
După cum rezultă din raportul de expertiză terenul reclamantului se suprapune peste imobilul cu nr. cadastral 12931 proprietatea pârâţilor în indiviziune, cu destinaţia drum de acces in indiviziune pe o suprafaţa de 255 mp identificata in anexa la expertiza pe punctele de contur 36-35-24-30-36.
Totodată terenul reclamanţilor se mai suprapune cu terenul pârâţilor P.F. şi P.A., cu nr. cadastral 12930 pe o porţiune in suprafaţa de 17,5 mp identificata in anexa la expertiza pe punctele de contur 20-36-30-20.
Terenurile pârâţilor au aparţinut iniţial lui B.P. i se reconstituie dreptul de proprietate prin eliberarea T.P. nr. 6747/11.12.1994 pentru terenul situat în intravilanul localităţii Bacău – tarlaua 63 parcela 1911/29 (4900 mp).
Prin sentinţa civilă nr. 9714/11/10/23006 din dosarul nr. 2416/2006 al Judecătoriei Bacău s-a dispus ieşirea din indiviziune a părţilor după defunctul B.P., în sensul atribuirii suprafeţei de 4900 mp – tarlaua 63 parcela 1911/29 în două loturi.
Prin contractul de vânzare cumpărare nr. 3717/21.12.2006 D.D.A.( în calitate de mandatar pentru B.D. şi B.Dg.) vând lui P.B. terenul arabil în suprafaţă de 3002 mp – sola 63 parcela 1911/29 – număr cadastral provizoriu 12032/1 conform schiţei înregistrată la OCPI cu nr. 46197/19.12.2006.
Prin contractul de vânzare cumpărare nr. 196/12.01.2007 B. E. şi F.A. vând lui P. B. teren arabil în suprafaţă de 1837 mp (configurat pe schiţa la suprafaţa de 1898, 95 mp) situat în municipiul Bacău, str. Cireşoaiei – sola 63 parcela 1911/29- număr cadastral provizoriu 12032/2 conform schiţei înregistrată la OCPI Bacău cu nr. 46198/19.12.2006.
Terenurile ce au făcut obiectul celor două documentaţii cadastrale respecta lăţimile din planul parcelar şi procesul verbal de punere în posesie nr. 29749/17.11.1997.
Ulterior P.B. alipeşte cele două terenuri cu nr. cadastrale 12032/1 şi 12032/2, le dezmembrează şi le vinde pârâţilor din prezentul dosar. Ulterior alipirii celor două imobile cu nr. cadastrale 12032/1 şi 12032/1 se întocmeşte şi documentaţie cadastrală de modificare a limitelor de proprietate în sensul că actuala configuraţie a trupului total de teren nu mai corespunde cu dimensiunile din procesul verbal de punere în posesie nr. 29749/17.11.1997 şi planul parcelar înregistrat la Primăria Bacău cu nr. 51641/2009.
Faţă de această situaţie de fapt, având în vedere că prin prezenta acţiune se solicită doar grăniţuirea proprietăţilor, reclamantul nerevendicând vreo suprafaţă de teren de la pârât, instanţa apreciază că, faţă de actele de proprietate ale celor două părţi, linia de hotar între cele două terenuri este cea stabilită prin raportul de expertiză efectuat în cauză, respectiv pe aliniamentul 20-28-30-24-32 şi nu cea existentă în prezent.
Pentru toate aceste considerente, având în vedere şi dispoziţiile art.584 din Cod civil. instanţa a admis acţiunea şi a stabilit linia de hotar între proprietăţile părţilor pe aliniamentul 20-28-30-24-32, identificat potrivit anexei la raportul de expertiză Dragomirescu.
În soluţionarea apelului promovat împotriva sentinţei de pârâţii P.F. şi P.A. prin decizia civilă nr. 306/A/2010 pronunţată în cauză de Tribunalul Bacău a fost admis apelul, a fost admisă excepţia inadmisibilităţii acţiunii, a fost schimbată în tot sentinţa apelată în sensul respingerii acţiunii ca inadmisibile. Prin aceeaşi hotărâre s-a dispus şi asupra cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de apel a reţinut următoarele:
Potrivit art.584 din Codul civil, “Orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grăniţuirea proprietăţii lipite cu a sa; cheltuielile grăniţuirii se vor face pe jumătate.”
În principiu, acţiunea în grăniţuire este admisibilă ca acţiune principală, dar în următoarele condiţii: să nu existe suprapuneri de terenuri în titlurile de proprietate ale părţilor şi să nu se pretindă că pârâţii ar stăpâni din terenul reclamanţilor.
În cauza de faţă, chiar reclamanţii au arătat că o suprafaţă de teren se regăseşte şi în titlul de proprietate al pârâţilor.
Astfel, instanţa a apreciat că limita de hotar se poate stabili doar stabilindu-se care titlu de proprietate este valabil şi cine stăpâneşte terenul în litigiu, dar instanţa nu a fost învestită în acest sens.
Faţă de aceste considerente, instanţa a constatat că acţiunea este inadmisibilă pentru că a stabili linia de hotar în cadrul procesual de faţă, ar însemna a da eficienţă doar unui titlu de proprietate fără ca celălalt să fi fost declarat, pe cale principală sau incidentă, nevalabil.
În consecinţă, instanţa a admis apelul, a admis excepţia inadmisibilităţii, a schimbat în tot sentinţa apelată şi a respins acţiunea ca inadmisibilă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, reclamantul P.G., legal timbrat cu timbru judiciar de 0,3 lei şi taxă judiciară de timbru de 10 lei.
În motivarea recursului a fost criticată hotărârea instanţei de apel, în sensul aplicării greşite a legii şi a interpretării greşite a actului juridic dedus judecăţii. S-a susţinut că în condiţiile în care reclamantul este proprietarul posesor acesta nu are interesul necesar promovării acţiunii în revendicare, iar compararea titlurilor părţilor impune formularea unei acţiuni în constatare provocatorie, eminamente inadmisibilă.
Documentaţiile cadastrale întocmite abuziv după înstrăinarea terenului ce a aparţinut lui B.P. au condus la modificarea liniei dintre proprietăţi, care era în linie dreaptă.
Dintre intimaţii, legal citaţi, au fost reprezentaţi în faţa instanţei P.F. şi P.A. care, prin întâmpinarea formulată, au solicitat respingerea recursului ca nefondat, susţinându-se în esenţă că interpretarea art. 584 impune identificarea proprietăţilor a căror grăniţuire se urmăreşte, în condiţiile în care, potrivit concluziilor experţilor, există o suprapunere de terenuri.
Examinând recursul promovat pentru motivele arătate, în condiţiile art. 304 Cod pr. civilă, instanţa îl apreciază ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Grăniţuirea sau fixarea prin semne exterioare şi vizibile a liniei de separaţie dintre proprietăţile vecine comportă o serie de operaţiuni precum examinarea titlurilor de proprietate pentru a determina cuprinderea fondurilor, măsurătoarea şi stabilirea hotarului pe teren.
În acest cadru instanţa constată că în îndeplinirea condiţiilor de examinare a titlurilor şi măsurătoare atât cu ocazia expertizei tehnice judiciare administrate în prezenta cauză, cât şi prin măsurătorile efectuate în scopul întocmirii documentaţiei cadastrale pentru întocmirea cărţii funciare, s-a stabilit că între terenul proprietatea reclamantului şi cele proprietatea pârâţilor există suprapuneri pe porţiuni semnificative de 255 m2, respectiv 17,5 m2.
Reţinând şi caracterul declaratoriu, iar nu constitutiv, atributiv sau modificator de drepturi al hotărârii judecătoreşti de grăniţuire, Curtea a apreciat că în mod corect instanţa de apel a considerat că, fiind învestită doar cu judecata acţiunii în grăniţuire, nu poate da eficienţă doar unui titlu de proprietate fără ca celelalte să fi fost declarate nevalabile, în situaţia particulară a cauzei în care s-a ridicat şi o problemă de proprietate.
Consecinţa care se impune este clarificarea situaţiei juridice a imobilelor a căror grăniţuire se solicită, respectiv stabilirea întinderii dreptului de proprietate, inclusiv asupra suprafeţelor de teren asupra cărora există suprapunerea dreptului de proprietate al părţilor, operaţiune realizabilă prin compararea titlurilor de proprietate invocate în cadrul unei acţiuni civile corespunzătoare. În cadrul acestei acţiuni va fi rezolvat prin hotărâre judecătorească, cu efectele specifice, şi aspectul ce vizează întocmirea abuzivă sau frauduloasă a documentaţiilor cadastrale corespunzătoare proprietăţii pârâţilor.
Împrejurarea că reclamantul are posesia netulburată a terenului proprietatea sa şi nu justifică interesul promovării unei acţiuni în revendicare nu acoperă neîndeplinirea condiţiilor impuse de operaţiunea de grăniţuire, referitoare la măsurarea terenurilor vecine şi, implicit, nu înlătură concluziile expertizei tehnice administrate în cauză în sensul existenţei unei suprapuneri de suprafeţe.
Aspectele referitoare la modalitatea de modificare a liniei de hotar de către proprietarul anterior a terenului pârâţilor reprezintă un alt aspect legat de stabilirea întinderii dreptului de proprietate ce se impune a fi clarificat anterior operaţiunii de grăniţuire, reprezentând o chestiune ce vizează situaţia de fapt şi excede motivelor de recurs prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 312 alin.1 Cod pr. civilă a fost respins recursul ca nefondat.
