Decizia civila 59/R din 26.01.2011.
Prin sentinta civila nr. 1039/15 decembrie 2009 a Judecatoriei Dragomiresti s-a admis în parte actiunea în revendicare introdusa de reclamantul L. P., în contradictoriu cu pârâtii L. I., H. V. si T. I., respingând în rest actiunea ca neîntemeiata.
Pârâtii au fost obligati sa lase în deplina posesie si pasnica folosinta reclamantului, terenul in suprafata de 32 mp, , înscris in CF nr. 1032 top. 162/b/2, prin mutarea gardului pe aliniamentul 31-32-33 din conturul 31-32-33-H-I-J, spre terenul în suprafata de 169 mp ocupat de pârâti din proprietatea tabulara a reclamantului L.P., delimitat in anexa la raportul de expertiza integrat in prezenta hotarâre in conturul F-G-H-I-J-K-F, in caz contrar reclamantul fiind autorizat sa mute el însusi acel gard, pe cheltuiala pârâtilor, conform prezentului dispozitiv, actiunea fiind respinsa ca neîntemeiata pentru diferenta de 137 mp din suprafata revendicata.
S-a admis in parte cererea de constatare a dobândirii dreptului de proprietate prin prescriptie achizitiva asupra terenului în suprafata de 137 mp, ocupata de reclamant din proprietatea tabulara a paratului L. I., delimitat in anexa la raportul de expertiza in conturul E-F-G-L si dispune înscrierea dreptului in cartea funciara, cu titlu de drept uzucapiune.
S-a admis cererea de constatare a dreptului de proprietate dobândit prin accesiune imobiliara asupra casei si anexelor gospodaresti si dispune înscrierea constructiilor având teren aferent suprafata de 137 mp, in aceeasi cartea funciara, in favoarea reclamantului, cu titlu de drept accesiune imobiliara.
S-a anulat ca netimbrata cererea reconventionala a pârâtului L.I., formulata împotriva reclamantului L. P.
Pârâtii au fost obligati la plata cheltuielilor de judecata catre reclamant, in masura in care au fost dovedite, fiecare câte 316,40 lei.
În considerentele sentintei s-a retinut ca desi reclamantul a revendicat initial 100 mp, cu motivarea ca a fost ocupata de pârâtul fratele sau, din probele administrate au rezultat urmatoarele împrejurari :
-pârâtul ocupa împreuna cu intervenientii numai o suprafata de 169 mp din terenul proprietate tabulara a reclamantului, teren ce este înscris în CF nr.1032 top 162/b/2, cu privire la aceasta suprafata constatandu-se ca nu este afectata de constructii, precum si ca este cuprinsa în conturul H-I-J-31-32-33, întrucât, din analiza schitelor anexe la raportul de expertiza, rezulta ca parcela de 169 mp face parte atât din suprafata identificata a fi înscrisa în CF 1032 top 162/b/2 în favoarea reclamantului, conturul F-G-H-I-J-K-F, cât si din suprafata gasita în folosinta pârâtului si a intervenientilor, în conturul 30-31-32-33-34-35-36-37-38-39 din schita anexa s la raportul de expertiza, cu precizarea ca, potrivit aceleiasi schite(f.68), si in folosinta reclamantului s-a gasit o suprafata mai mare decat cea inscrisa in CF nr. 1032 top 162/b/2, anume cea cuprinsa in conturul 11-23-24-25-26-30-31-32-33-34-1, care include si perimetrul de 137 mp din conturul E-F-G-L, identificata de expert ca fiind proprietate tabulara a paratului L.I.
-prin urmare, reclamantul initial, potrivit aceleiasi schite anexe si acelorasi concluzii din raportul de expertiza efectuat în cauza, ocupa o suprafata de 137 mp din terenul proprietate tabulara a pârâtului initial, înscris în CF.1033 top 162/b/1, pe care si-a edificat casa si anexe gospodaresti în baza autorizatiei de constructie din 1979 (f.86); cu privire la aceasta suprafata, iar nu la cea de 169 mp aflata deja în proprietatea reclamantului si în posesia pârâtului, reclamantul initial a solicitat, prin completarea de actiune ( fata de care nu au fost invocate disp.art.138 C.pr.civ.), a se constata dobandirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, instanta retinand astfel apreciind ca din eroare s-a solicitat mai mult, în motivarea acestui capat de cerere reclamantul referindu-se la suprafata de 137 mp din terenul proprietatea pârâtului, ocupata de constructiile sale, precum si constatarea dreptului de proprietate asupra constructiilor edificate pe acest teren, prin accesiune imobiliara, mentinând capatul de cerere initial formulat si precizat în urma depunerii raportului de expertiza.
Pentru a se retine aceste împrejurari, instanta a coroborat concluziile expertului cu raspunsurile pârâtului la interogatoriu, acesta a recunoscut ca reclamantul si-a ridicat casa pe o parcela din terenul sau, identificata de expert a avea suprafata de 137 mp, nerecunoscând ca el însusi a ocupat o suprafata din terenul reclamantului, fiecare parte fiind proprietar tabular pentru o suprafata distincta de 500 mp, cu privire la care s-a constatat, pentru fiecare, dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, conform sentintei civile nr. 362/05.03.1975 a Judecatoriei Viseu de Sus, drepturile de proprietate asupra acestor terenuri fiind înscrise în CF nr.1032 top162/b/2-în favoarea reclamantului, si în CF nr.1033 top 162/b/1 în favoarea pârâtului.
La aceleasi concluzii conduc si declaratiile martorilor, mai precis a unuia dintre martori, cel de-al doilea aratând ca nu cunoaste personal elemente de fapt în legatura cu cauza, iar primul martor – sora reclamantului si a pârâtului, relevând ca stie ca parintii acestora îi reprosau reclamantului ca si-a apropiat prea mult constructia de cele ale pârâtului.
Astfel fiind, instanta de fond, retinând cele de mai sus, a constatat ca fiecare dintre parti ocupa din terenul celuilalt o anumita suprafata, urmând a fi admisa actiunea în revendicare în parte, numai în ce priveste diferenta dintre suprafete identificate a fi ocupate abuziv reciproc,anume de 32 mp, din intravilanul comunei Botiza, înscris în CF 1032 top 162/b/2, suprafata ce urmeaza a fi eliberata de pârât si intervenientii ce nu au formulat nici un fel de aparare, prin mutarea gardului pe aliniamentul 31-32-33 din conturul 31-32-33-17-I-J spre terenul în suprafata de 169 mp ocupata de pârât din proprietatea tabulara a reclamantului, respingându-se cererea pentru diferenta de 137 mp, întrucât este neîntemeiata câta vreme o suprafata egala este ocupata de însusi reclamant din proprietatea tabulara a pârâtului, înscrisa în CF nr.1033 top 162/b/1 si, cu atât mai mult cu cât reclamantul, prin completarea cererii introductive, a solicitat a se constata ca a dobândit dreptul de proprietate prin prescriptie achizitiva, iar asupra constructiilor edificate pe acest teren, prin accesiune imobiliara artificiala, drepturi de proprietate ce solicita a fi întabulate în favoarea reclamantului.
A se hotarî altfel ar echivala cu nesocotirea principiului ce înterzice îmbogatirea fara justa cauza, reclamantului recunoscându-i-se prin lege dreptul de proprietate ce-l apara prin prezenta actiune numai daca este exercitat potrivit art.1-3 din Decretul nr.31/1954, anume cu buna-credinta si potrivit cu scopul economic si social in considerarea caruia i-a fost recunoscut.
Pe de alta parte se va retine ca reclamantul, astfel cum rezulta din declaratia martorei, înca de când traiau parintii sai, si-a edificat casa si anexele gospodaresti pe terenul proprietatea fratelui sau, anume în anul 1980 si în baza autorizatiei din 1979, astfel încât, a revendica acum suprafata ce i-a ocupat acesta din urma ar înfrânge principiul exercitarii cu buna-credinta a dreptului de proprietate, raportat la împrejurarea ca reclamantul, la rândul sau, ocupa 137 mp din terenul pârâtului, cu privire la care solicita a se constata dreptul de proprietate dobândit prin uzucapiune, cerere ce a fost admisa, retinându-se aplicabile disp.art.27 din Decretul-lege nr.115/1938 ”în cazul în care s-au înscris fara cauza legitima, drepturi reale, care pot fi dobândite în temeiul uzucapiunii, ele vor ramâne valabil dobândite, daca titularul dreptului le-a posedat cu buna-credinta, potrivit legii, timp de 10 ani.”
Se retine ca dreptul pârâtului asupra terenului ocupat de reclamant pentru construirea casei si a anexelor gospodaresti, a fost înscris fara cauza legitima în ce priveste suprafata identificata de expert a fi de 137 mp si în posesia reclamantului, data fiind pasivitatea pârâtului fata de aceasta împrejurare vreme de 29 de ani, cuprinsa între anul 1980 – anul începerii construirii în baza Autorizatiei din 1979 eliberata în baza documentatiei acolo aratate si a „Actului de proprietate sau folosinta a terenului” si data de 13.01.2009, precum si de 13.10 2009, când pârâtul a facut primele acte de opozitie fata de posesia exercitata de reclamant, manifestate în raspunsul la interogatoriu si în cererea reconventionala, acte procesuale facute la termenele din aceleasi date.
Se retine totodata si buna credinta cu care s-a exercitat posesia reclamantului, aceasta prezumându-se conform art.1892 alin.2 C.civ., pârâtul nefacând dovada contrara, mai mult, pâna la exercitarea prezentei actiuni, nu a avut pretentii proprii fata de reclamantul initial, acesta din urma având credinta ca a construit pe terenul sau, exercitând o posesie utila, neintrerupta si sub nume de proprietar, în conditiile art. 1847-1857 C. civil, raportat la pasivitatea manifestata de pârât în perioada 1980-2009, cu privire la care instanta observa ca-i ramâne o actiune în constatarea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafata de 137 mp ocupata din terenul reclamantului, similara celei exercitate de acesta în prezenta cauza.
Pe cale de consecinta, s-a admis si cererea de constatare a dreptului de proprietate prin accesiune imobiliara asupra constructiilor edificate pe terenul constatat a fi dobândit prin uzucapiunea tabulara reglementata de art.27 din Decretul-lege nr.115/1938, fiind întrunite conditiile art.492 C.civ. , anume ” Orice constructie, plantatie sau lucru facut în pamânt sau asupra pamântului, sunt prezumate a fi facute de catre proprietarul acelui pamânt cu cheltuiala sa si ca sunt ale lui, pâna ce se dovedeste din contra”, pentru a hotarî astfel instanta având în vedere prevederea legala referita precum si Autorizatia de construire eliberata în anul 1979 reclamantului, urmând ca în temeiul art. 20 din Legea nr.7/1996 sa dispuna întabularea în cartea funciara a dreptului de proprietate asupra suprafetei de 137 mp, dobândita prin uzucapiune si a constructiilor edificate pe acest teren, dobândite prin accesiune imobiliara artificiala.
În ce priveste actiunea în revendicare a suprafetei de 137 mp, reprezentând diferenta din suprafata de 169 mp, identificata de expert a fi parte din suprafata de 500 mp înscrisa în CF nr.1032 top 162/b/2 în favoarea reclamantului, instanta a respins-o, retinând ca dreptul de proprietate aparat prin prezenta actiune este exercitat abuziv fata de împrejurarea retinuta anterior, aceea ca reclamantul a ocupat abuziv terenul în aceeasi suprafata de 137 mp din suprafata de 500 mp înscrisa în favoarea pârâtului în CF nr.1033 top 162/b/1, pentru aceasta suprafata de 137 mp actiunea fiind apreciata neîntemeiata din considerente de morala, a caror aplicabilitate este de ordonata de art.1 din Decretul nr.31/1954 care face trimitere la regulile de convietuire sociala, netemeinicia decurgând si din principiul ce interzice îmbogatirea fara justa cauza.
În ce priveste cererea reconventionala instanta de fond a abordat cu prioritate exceptia netimbrarii, ce a fost admisa, raportat la împrejurarea ca s-au acordat doua termene de judecata în vederea pretuirii terenului revendicat de pârâtul–reclamant si a timbrarii la valoarea indicata dupa pretuirea sa în conformitate cu art.112 pct.3 C.pr.civ., cererea reconventionala urmând a fi anulata ca netimbrata în baza art.20 alin.3 din legea 146/1997.
Întrucât cererea reclamantului a fost admisa în parte, potrivit art.274 C.pr.civ., instanta i-a obligat pe pârât si pe intervenienti la plata a cate Ľ din totalul cheltuielilor de judecata efectuate de reclamant, raportat la împrejurarea ca cererea principala apreciata a fi cea având ca obiect revendicarea, a fost admisa într-o asemenea proportie, cu consecinta ca pârâtul si intervenientii vor fi obligati la plata, catre reclamant, a sumei de 316,40 lei fiecare.
Împotriva acestei hotarâri a declarat recurs pârâtul L. I. solicitând în principal casarea sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare iar în subsidiar modificarea acesteia în sensul respingerii capetelor de cerere.
În motivarea cererii de recurs s-a aratat ca instanta de fond desi constata ca potrivit expertizei tehnice fiecare dintre parti ocupa parte din proprietatea tabulara a celeilalte, nesocotind totalmente dispozitiile legale în materie, schita de dezmembrare avuta în vedere la întabularea dreptului real, declaratiile martorilor, dar si calitatea posesiei, admite cererea în uzucapiune în temeiul art. 27 din decretul-lege nr. 115/1938, apreciind ca reclamantul ar fi fost de buna credinta, a construit pe terenul din litigiu în anul 1980 o casa si astfel folosind imobilul timp de 10 ani a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului, timp în care pârâtul a fost de rea credinta.
Potrivit art. 27 din Legea nr. 115/1938, în cazul în care s-au înscris fara cauza legitima, adica pe baza unui titlu nevalabil, drepturi reale ce pot fi dobândite prin uzucapiune, ele vor ramâne valabil dobândite daca titularul dreptului le-a posedat cu buna credinta potrivit legii, timp de 10 ani.
Examinând sub aspect juridic cel putin criteriile legate de stare de fapt rezultata din probele administrate în cauza, modul în care partile au dobândit dreptul de proprietate, titlurile care sunt opuse reciproc de catre parti, exercitarea posesiei de catre acestea de-a lungul timpului, este evident ca instanta de fond nu a luat spre analiza dispozitia legala invocata (art. 27 din Legea nr. 115/1938), pronuntând astfel o hotarâre nelegala.
Ceea ce trebuie avut în vedere în speta este faptul ca partile si-au întabulat dreptul de proprietate asupra terenurilor urmare a retinerii de catre o instanta de judecata a îndeplinirii conditiilor legale ale unui mod originar de dobândire a acestui drept real, sens în care s-a emis titlu valabil, respectiv sentinta civila nr. 362/1975 pronuntata de Judecatoria Viseu de Sus.
De asemenea, partile au exercitat si exercita o posesie în cadrul acelorasi limite de hotar care au fost avute în vedere si cu ocazia constatarii prescriptiei achizitive.
Fata de aceasta situatie, nu încape îndoiala ca este gresita si în acelasi timp total nelegala retinerea instantei de fond ca pornind de la acelasi regim juridic a trupului de teren din care s-au dezmembrat cele doua parcele de teren ale partilor, avându-se în vedere dobândirea în acelasi mod de catre parti a dreptului de proprietate si dovedit fiind faptul ca partile au folosit terenurile între aceleasi limite dintotdeauna, nu se poate conferi uneia dintre parti calitatea de detinator de buna credinta iar celuilalt ca fiind de rea credinta.
În cauza se impune în continuare administrarea de probe, inclusiv testimoniale, verificarea legalitatii si veridicitatii schitei de dezmembrare, verificarea calitatii posesiei reclamantului-intimat, probe care nu pot fi administrate în calea recursului, motiv pentru care se impune casarea cu trimitere în rejudecare.
În drept s-au invocat prevederile art. 299 si urmatoarele Cod procedura civila, art. 27 din Decretul-lege nr. 115/1938.
Intimatul L. P., prin aparatorul sau, a solicitat respingerea recursului apreciind ca hotarârea primei instante este temeinica si legala.
Recursul este fondat.
Reclamantul L. P. si L. I. sunt frati. În 1975 obtin o hotarâre judecatoreasca prin care în favoarea fiecaruia dintre cei doi s-a constatat dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra a câte 500 mp teren, dispunându-se întabularea. Astfel reclamantul a devenit proprietar pe parcela cu nr. top. 162/b/2, iar pârâtul pe parcela cu nr. top. 162/b/1. Din dezmembrarea parcelei-mama a rezultat si parcela cu nr. top. 162/b/3, ramasa probabil pe mai departe, o vreme, în folosinta parintilor celor doi frati.
Din raportul de expertiza tehnica judiciara întocmita în cauza, reiese ca reclamantul foloseste din parcela cu care figureaza ca proprietar tabular, deci din topograficul 162/b/2, o suprafata de 331 mp si peste 500 mp din parcela cu nr. top. 162/b/3, pe care nu este întabulat nici unul dintre frati. Pârâtul foloseste din totalul parcelei pe care o detine în proprietate de 500 mp (topograficul 162/b/1) doar 363 mp si, la fel ca si reclamantul, foloseste o suprafata distincta din parcela cu nr. top. 162/b/3, mai mare de 500 mp.
Reclamantul mai ocupa însa 137 mp din parcela cu nr. top. 162/b/1 pe care e întabulat pârâtul, pe portiunea L-G-F-E din planul de situatie întocmit de expert. Pe aceasta portiune de teren reclamantul îsi are edificate si parte din constructii.
Pe de alta parte si pârâtul ocupa din parcela reclamantului cu nr. top. 162/b/2 o suprafata de 169 mp, teren pe care îl foloseste împreuna cu pârâtii H. V. si T. I.
Este evident ca folosinta din teren nu coincide cu amplasamentul parcelelor asa cum apare în schita de dezmembrare din 1974 care a folosit la înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciara. Expertul arata ca potrivit acestei schite, limita între parcela cu nr. top. 162/b/1 si cea cu nr. top. 162/b/2 trebuie stabilita pe aliniamentul L-E de pe planul de situatie întocmit în cauza.
Asadar fiecare dintre frati ocupa câte o portiune de teren din parcela pe care apare ca întabulat celalalt.
Prima instanta s-a oprit la o solutie prin care procedeaza oarecum la o compensare a drepturilor partilor. În lipsa unei întelegeri între frati si a stingerii litigiului pe cale amiabila nu exista vreun temei pentru o astfel de solutie.
Într-o actiune în revendicare trebuie verificata doua aspecte esentiale: daca reclamantul face dovada proprietatii asupra bunului revendicat si daca pârâtul foloseste fara drept respectivul bun. Actiunea în revendicare poate fi admisa doar daca cele doua elemente verificate sunt întrunite si nicidecum pe considerente de eventuala calitate.
Prima instanta fara a lamuri cadrul procesual pronunta o hotarâre netemeinica si nelegala.
Reclamantul L. P. depune o precizare de actiune prin care solicita, printre altele, si constatarea dreptului de proprietate prin prescriptie achizitiva asupra terenului în suprafata de 169 mp, fara a oferi date de identificare topografica a acestei suprafete de teren.
Prima instanta deduce ca ar fi vorba de o eroare de redactare si ca de fapt reclamantul prin precizarea sa a înteles sa se refere la cei 137 mp din terenul întabulat în favoarea pârâtului si pe care reclamantul îsi are edificate constructiile. Mai apoi, fara a se invoca în drept pentru petitul de uzucapiune, prevederile art. 27 din Decretul-Lege nr. 115/1938, instanta de fond face aplicarea acestora. Nu remarca însa faptul ca terenul pentru care constata în favoarea reclamantului dobândirea dreptului de proprietate prin prescriptie achizitiva este întabulat în favoarea pârâtului si nu a reclamantului. Or, uzucapiunea tabulara sau prin convalescenta titlului reglementata de dispozitiile art. 27 din Decretul-Lege nr. 115/1938 presupune ca dreptul de proprietate sa fie întabulat deja în cartea funciara pe numele uzucapantului în baza unui titlu nevalabil.
În cauza de fata însa terenul este întabulat nu în favoarea reclamantului ce pretinde ca l-a uzucapat, ci în favoarea fratelui acestuia.
Acest temei de drept nu a fost invocat de catre reclamant, fiind invocate prevederile art. 1846-1847 Cod civil.
Petitul de uzucapiune al reclamantului fiind cercetat pe un alt temei decât cel invocat de catre reclamant, fara ca partile sa-si poata exprima punctul de vedere prin prisma prevederilor legale retinute de catre instanta, modul de solutionare a cauzei echivaleaza cu o necercetare a fondului pricinii, situatie în care s-a casat sentinta civila recurata si s-a trimis cauza spre rejudecare.
