Actul de recunoastere emis de starea civila dintr-o localitate din Olanda reprezinta un act jurisdictional în sensul Legii nr.105/1992, astfel ca produce efecte si în privinta numelui ce îl va purta minorul, nefiind aplicabile si dispozitiile art.62 alin.


Actul de recunoastere emis de starea civilă dintr-o localitate din Olanda reprezintă un act jurisdictional în sensul Legii nr.105/1992, astfel că produce efecte si în privinta numelui ce îl va purta minorul, nefiind aplicabile si dispozitiile art.62 alin.2 din Codul familiei

(CURTEA DE APEL BUCUREsTI – SECtIA A III-A CIVILĂ sI PENTRU CAUZE CU MINORI sI DE FAMILIE – DOSAR NR.29075/3/2010 – DECIZIA CIVILĂ NR.384/04.04.2011)

Prin cererea înregistrată la data de 15.06.2010 pe rolul Tribunalului Bucuresti Sectia a V-a Civilă, sub nr. 29057/3/2010, reclamantul M.D. – L., în contradictoriu cu P.S. 5 Bucuresti si J.M.W.M., a solicitat instantei ca, prin hotărârea ce se va pronunta, să se dispună:

1) recunoasterea pe teritoriul României a efectelor „actului de recunoastere copil” nr. 0118/2007, emis de starea civila din localitatea W. – Olanda, prin functionar C.A.M. J. la data de 12.11.2007, prin care s-a făcut recunoasterea de paternitate de către tatăl său, cu acordul reclamantului;

2 ) să i se încuviinteze sa poarte numele de familie al tatălui său, „J.”, în conformitate cu dispozitiile art. 173 alin. 2 si art. 178 din Legea nr. 105/1992 si art. 62 alin. 2 din Codul familiei.

Prin sentinta civilă nr. 1036 din 26.08.2010, Tribunalul Bucuresti – Sectia a V-a civilă a preschimbat termenul din 11.01.2011 la 26.08.2010; a admis cererea formulată, a recunoscut pe teritoriul României efectele „Actului nr. 0118/12.11.2007 de recunoastere a paternitătii” făcut de J.M.W.M. din Olanda, în fata functionarului de Stare Civilă din localitatea W., Olanda, prin care acesta a recunoscut că este tatăl petentului M.D.-L., născut la data de 08.02.1985, în T., România si a fost de acord să-i poarte numele „J.” si a încuviintat reclamantului să poarte numele reunite ale părintilor „J. – M.”.

Pentru a hotărî astfel, prima instantă a retinut că, prin „Actul nr. 0118/12.11.2007 de recunoastere a paternitătii” făcut de J.M.W.M. din Olanda, în fata functionarului de Stare Civilă din localitatea W., Olanda, tatăl reclamantului a făcut recunoasterea de paternitate, cu acordul acestuia, fiind emis în acest sens respectivul act, a cărei recunoastere pe teritoriul României o solicită.

Tribunalul a apreciat că hotărârea invocată constituie un act de jurisdictie în sensul Regulamentului CE nr. 2201/2003 privind competenta, recunoasterea si executarea hotărârilor în materia familială.

În Capitolul III – Sectiunea 1 – art. 21 din Regulament se stipulează că o hotărâre pronuntată în această materie într-un stat membru va fi recunoscută într-un alt stat membru de plin drept, fără a fi nevoie de îndeplinirea vreunei alte proceduri speciale.

Se precizează însă, în acelasi articol, că orice parte interesată poate să solicite o hotărâre prin care să se arate dacă hotărârea este sau nu recunoscută.

Fată de aceste împrejurări si de faptul că în cauză nu este incident vreunul dintre cazurile de refuz al recunoasterii hotărârii străine prevăzute de art. 22 din aceeasi Sectiune, tribunalul – văzând si dispozitiile art. I3 din O.U.G. nr. 119/2006 (potrivit cărora cererile pentru recunoasterea pe teritoriul României a hotărârilor în materie matrimonială pronuntate într-un alt stat membru al Uniunii Europene, în conditiile prevederilor Regulamentului nr. 2.201/2003, sunt de competenta tribunalului, hotărârea pronuntată putând fi atacată numai cu recurs) – a admis cererea reclamantului si a constatat recunoscute de drept pe teritoriul României efectele „Actului nr. 0118/12.11.2007 de recunoastere a paternitătii” făcut de J.M.W.M. din Olanda, în fata functionarului de Stare Civilă din localitatea W., Olanda.

Totodată, a încuviintat reclamantului să poarte numele reunite ale părintilor „J. – M.”.

Împotriva acestei hotărâri judecătoresti, la data de 21.01.2011, reclamantul M.D. – L. a declarat recurs, care a fost înregistrat pe rolul Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a III-a Civilă si pentru Cauze cu Minori si de Familie la data de 15.03.2011.

Prin motivarea cererii sale, a arătat că nu a solicitat instantei să îi încuviinteze să poarte numele reunite ale părintilor “J. – M.”.

La data de 12.11.2007, tatăl reclamantului a făcut recunoasterea de paternitate, cu acordul acestuia, fiind emis „Actul de recunoastere copil” nr. 0118 de către Oficiul Stării Civile din cadrul Primăriei din localitatea W. – Olanda, unde el domiciliază, act pe care l-a anexat în legalizată.

În baza acestui act, a fost emis de către Primăria Municipiului Tulcea un nou certificat de nastere, cu seria NF nr. 170854, la data de 09.07.2008, în care a fost trecut numele tatălui său natural – J.M.W.M., la rubrica „Date părinti – TATĂL”.

Recurentul – reclamant a mai arătat că tatăl său a dat o declaratie specială la Notarul public Mr. D. G. Hoek din localitatea W. – Olanda, la data de 21.01.2008, prin care a arătat că îi acordă consimtământul său de a purta numele de familie „J.”, pe care l-a anexat în traducere legalizată.

În consecintă, în mod corect i s-a admis cererea astfel cum a fost formulată si s-a dispus recunoasterea pe teritoriul României a Actului de recunoastere de paternitate nr. 0118/12.11.2007, emis de autoritatea străină – starea civilă din cadrul Primăriei din localitatea W. – Olanda si i s-a încuviintat să poarte numele de familie al tatălui său J..

În mod eronat însă instanta a trecut în dispozitivul hotărârii prin care i s-a admis cererea că i se încuviintează să poarte numele reunite ale părintilor, desi nu a solicitat acest lucru, adică în loc de numele J. pe cel de J. – M..

Examinând sentinta recurată prin prisma criticilor formulate si în conformitate cu prevederile art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea retine următoarele:

Prin actul de recunoastere copil nr. 0118/12.11.2007 făcut de J.M.W.M. în fata functionarului de Stare Civilă din localitatea W., Olanda, acesta a recunoscut că este tatăl petentului M.D.-L., născut la data de 08.02.1985, în Tulcea, România si a fost de acord să-i poarte numele „J.”.

Curtea constată, având în vedere si prevederile art. 1 alin. 3 lit. a din Regulamentului CE nr. 2201/2003 privind competenta, recunoasterea si executarea hotărârilor în materia familială, că actul sus mentionat constituie un act jurisdictional în sensul dispozitiilor art. 165 din Legea nr. 105/1992, că cererea solutionată de autoritatea competentă din Olanda nu era de competenta exclusivă a jurisdictiei române, conform art. 151 din Legea nr. 105/1992, fiind îndeplinită conditia competentei instantei străine, atât în dreptul international privat, cât si în dreptul intern al statului străin si fată de dispozitiile art. 6 din Legea nr. 105/1992, consideră îndeplinită si conditia reciprocitătii.

Curtea constată, asadar, că au fost îndeplinite cumulativ conditiile prevăzute de art. 167 din Legea nr. 105/1992 si că în cauză nu este incident vreunul dintre cazurile de refuz al recunoasterii hotărârii străine prevăzute de art. 168 din Legea nr. 105/1992, astfel că în temeiul art. 170 si 172 din Legea nr. 105/1992 se impunea recunoasterea pe teritoriul României a efectelor actului de recunoastere si în privinta numelui pe care urmează să îl poarte pe viitor persoana a cărei filiatie a fost astfel stabilită.

Pe de altă parte, în conditiile în care efectele stabilirii paternitătii în privinta numelui copilului s-au produs în temeiul actului jurisdictional străin recunoscut conform celor expuse anterior, ele au fortă juridică si constituie un impediment în analizarea unei cereri cu acelasi obiect si de către instantele române, deoarece aceasta ar avea semnificatia lipsirii actului de respectivele efecte. De aceea, nu poate fi retinută incidenta în cauză si a dispozitiilor art. 62 alin. 2 Cod familiei, text de lege invocat de către recurentul reclamant în acelasi timp cu dispozitiile Legii nr. 105/1992.

Fată de aceste considerente, retinând că prima instantă a făcut o gresită aplicare a dispozitiilor legale privind efectele recunoasterii hotărârilor străine pe teritoriul României, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea urmează să admită recursul si să modifice în parte sentinta recurată, în sensul că pe baza actului 0118/12.11.2007 emis în Olanda, recurentul – reclamant urmează să poarte si numele tatălui – „J.”, mentinând totodată celelalte dispozitii ale sentintei.