Legea nr. 273/2004, art. 61 şi art. 7 alin. 3 lit. „a”
Potrivit art. 61 din Legea nr. 273/2004 adopţia se desface doar în cazul prevăzut de art. 7 alin. 3 lit. a din lege, conform căruia poate fi încuviinţată o nouă adopţie în situaţia în care adoptatorul sau soţii adoptatori au decedat şi în acest caz adopţia anterioară se consideră desfăcută pe data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoreşti de încuviinţare a noii adopţii.
Prin urmare, în conformitate cu prevederile legale menţionate, singurul caz în care se desface adopţia este cel în care adoptatorul sau adoptatorii au decedat şi ulterior se încuviinţează o nouă adopţie.
În condiţiile în care reclamanta nu se regăseşte într-o astfel de situaţie, prevederile din Legea nr. 273/2004 referitoare la desfacerea adopţiei nu sunt incidente în cauză, relaţiile tensionate dintre părţi, invocate atât de reclamantă, cât şi de pârât neputând fi încadrate în situaţia prevăzută de lege care poate atrage măsura desfacerii adopţiei.
Prin Sentinţa civilă nr. 57/C din 10 decembrie 2010, pronunţată de Tribunalul Mureş, Secţia civilă în dosarul nr. 4404/102/2010 s-a respins acţiunea civilă formulată de reclamanta H.M. în contradictoriu cu pârâtul H.P., pentru desfacerea adopţiei.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat recurs reclamanta H.M. şi pârâtul H.P.
Reclamanta H.M. a solicitat modificarea în tot a sentinţei atacate în sensul admiterii acţiunii, desfacerea adopţiei şi restabilirea situaţiei anterioare. În subsidiar, în măsura în care se va aprecia că nu a fost soluţionat fondul cauzei, s-a solicitat să se dispună casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Mureş.
În motivarea recursului s-a arătat că instanţa de fond a respins cererea reclamantei pentru desfacerea adopţiei, motivat nu pe faptul că nu ar fi în interesul său această măsură sau că nu ar fi fost dovedită solicitarea din acţiunea introductivă, ci a dispus respingerea acţiunii pe motiv că cererea reclamantei nu ar avea un fundament de drept.
Procedându-se în acest fel, reclamanta a apreciat că respingerea solicitării sale echivalează cu o denegare de dreptate în sensul art. 3 din C. civ. Din această dispoziţie legală cu caracter general rezultă că instanţa investită cu o acţiune trebuie să o judece pe baza legislaţiei în vigoare, neputând respinge cererea părţii pentru că nu există prevederi legale, ori pentru că urmează să se elaboreze în viitor alte legi. În practică s-a stabilit că în astfel de situaţii judecătorul trebuie să recurgă la principiul analogiei legii sau chiar la analogia dreptului.
Reclamanta a susţinut că în mod greşit s-a reţinut de către instanţa de fond că prin edictarea Legii nr. 273/2004 adopţia se desface doar în cazuri prevăzute de art. 7 alin. 3 lit. „a” din legea menţionată, deoarece, în opinia reclamantei, prin abrogarea O.U.G. nr. 25/1997 referitor la desfacerea adopţiei au devenit aplicabile dispoziţiile Codului familiei.
S-a mai invocat faptul că prin respingerea acţiunii introductive, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre netemeinică şi nelegală, întrucât nu a ţinut cont de faptul că între reclamantă şi pârât există relaţii tensionate, astfel că o relaţie normală de rudenie este de neconceput.
Concluzia la care a ajuns instanţa de fond, potrivit căreia acţiunea introductivă nu ar avea un fundament de drept, deoarece motivele invocate nu se circumscriu prevederilor art. 61 din Legea nr. 273/2004, s-a apreciat a fi fără temei, atâta timp cât nu a fost avută în vedere însăşi finalitatea adoptării legii, respectiv ocrotirea interesului superior al copilului adoptat.
În cazul unei relaţii care are la bază adopţia, prioritatea de a da preferinţă intereselor copilului faţă de cele ale părinţilor este sporită, astfel cum s-a reţinut şi în jurisprudenţa C.E.D.O.
În drept, s-au invocat prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Pârâtul H.P. a solicitat modificarea sentinţei atacate şi în consecinţă să se dispună desfacerea înfierii reclamantei.
În motivarea recursului s-a arătat că instanţa de fond prin hotărârea pronunţată nu a ţinut cont de faptul că pârâtul a fost de acord cu admiterea acţiunii introductive.
S-a susţinut că tribunalul a pronunţat o hotărâre netemeinică şi nelegală în condiţiile în care relaţiile dintre reclamantă şi pârât sunt tensionate, iar adopţia reclamantei de către pârât nu a fost fondată.
Pârâtul a invocat în drept, prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor de recurs invocate şi în raport de prevederile art. 3041 C. proc. civ. şi având în vedere actele şi lucrările dosarului, curtea reţine următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 427 din 15 aprilie 2004, pronunţată de Tribunalul Mureş în dosarul nr. 823/2004 s-a admis cererea formulată de pârâtul din prezenta cauză H.P. şi s-a încuviinţat adopţia de către pârât a reclamantei din prezenta cauză H.M.
În speţă prin acţiunea introductivă înregistrată la Tribunalul Mureş reclamanta H.M. a solicitat să se dispună desfacerea înfierii sale de către pârât, invocând faptul că în prezent relaţiile dintre ea şi pârât sunt de duşmănie şi din această cauză reclamanta trăieşte într-o permanentă stare de tensiune.
Prin sentinţa atacată instanţa de fond a respins acţiunea promovată de reclamantă, reţinând că potrivit art. 61 din Legea nr. 273/2004 adopţia se desface doar în cazul prevăzut de art. 7 alin. 3 lit. „a”, însă aceste prevederi legale nu sunt incidente în cauză.
Prin art.7 alin. 3 lit. „a” din Legea nr. 273/2004 se prevede că poate fi încuviinţată o nouă adopţie în situaţia în care adoptatorul sau soţii adoptatori au decedat şi în acest caz adopţia anterioară se consideră desfăcută pe data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoreşti de încuviinţare a noii adopţii.
Prin urmare, în conformitate cu prevederile legale care au fost menţionate mai sus, singurul caz în care se desface adopţia este cel în care adoptatorul sau adoptatorii au decedat şi ulterior se încuviinţează o nouă adopţie.
În speţă reclamanta nu se regăseşte însă într-o astfel de situaţie şi de altfel, nici nu s-a invocat faptul că s-ar pune problema încuviinţării unei noi adopţii în condiţiile art. 7 alin.3 lit. „a” din Legea nr. 273/2004 şi în aceste condiţii în mod justificat a reţinut instanţa de fond că prevederile din Legea nr. 273/2004 referitoare la desfacerea adopţiei nu sunt incidente în cauză.
Susţinerile reclamantei în sensul că respingerea acţiunii sale pe motiv că aceasta nu are un fundament de drept echivalează în sensul art. 3 din Codul civil cu o denegare de dreptate, sunt nefondate. Sub acest aspect trebuie avut în vedere faptul că solicitarea reclamantei a fost respinsă nu pe motiv că nu există prevederi legale care să reglementeze desfacerea adopţiei, ci pe motiv că prevederile legale care reglementează desfacerea adopţiei nu sunt incidente în speţa dedusă judecăţii, respectiv pentru faptul că situaţia invocată de reclamantă nu se încadrează în cazul prevăzut de art. 7 alin. 3 lit. „a” din Legea nr. 273/2004 şi care potrivit art. 61 din aceeaşi lege atrage desfacerea adopţiei.
Totodată trebuie precizat că în privinţa adopţiei nu sunt incidente în prezent prevederile Codului familiei, astfel cum susţine reclamanta, ci prevederile Legii nr. 273/2004, în contextul în care prevederile din Codul familiei referitoare la adopţie au fost abrogate prin O.U.G. nr. 25/1997 şi aceasta, la rândul ei a fost abrogată prin Legea nr. 273/2004. Prin abrogarea O.U.G. nr. 25/1997 nu redevin aplicabile prevederile Codului familiei, deoarece o prevedere legală odată abrogată nu poate fi repusă în vigoare prin abrogarea actului normativ prin care s-a dispus anterior această măsură.
Pe de altă parte, relaţiile tensionate dintre părţi invocate atât de reclamantă, cât şi de pârât nu se încadrează în situaţia prevăzută de lege care poate atrage măsura desfacerii adopţiei.
Este adevărat că în procedura adopţiei trebuie avut în vedere principiul respectării interesului superior al copilului adoptat, însă în contextul în care legea limitează situaţiile în care se poate desface adopţia, instanţa nu poate adăuga la lege şi să dispună o astfel de măsură şi în alte situaţii decât cele reglementate expres. Mai mult, nerespectarea principiului ocrotirii interesului superior al copilului invocat de reclamantă, constituie motiv de nulitate şi nu de desfacere a adopţiei.
În consecinţă, instanţa de recurs a reţinut că în condiţiile în care motivele invocate de reclamantă nu atrag incidenţa art. 61 din Legea nr. 273/2004 care reglementează desfacerea adopţiei, sentinţa instanţei de fond nu se impune a fi modificată, fiind pronunţată cu respectarea prevederilor legale aplicabile în materie. Sub acest aspect trebuie precizat şi faptul că din moment ce prevederile art. 61 raportate la art. 7 alin. 3 lit. „a” din Legea nr. 273/2004 nu sunt aplicabile în cauză, nu are relevanţă împrejurarea că pârâtul a fost de acord cu admiterea acţiunii formulate de reclamantă.
Faţă de cele ce preced, pentru considerentele arătate, constatând că în speţă nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul art. 312 alin. 1 C. proc. civ. recursurile declarate de reclamantă şi de pârât au fost respinse ca nefondate.
