Adopţie. Competenţă teritorială Potrivit art. 63 din Legea nr. 272/2004, pe toată durata plasamentului, domiciliul copilului se află, după caz, la persoana, familia, asistentul maternal sau la serviciul de tip rezidenţial care îl are în îngrijire, iar conform art. 74 alin. 3 din Legea nr. 273/2004, cererile prevăzute de prezenta lege sunt de competenţa tribunalului în a cărui rază teritorială se află domiciliul adoptatului
Secţia civilă, sentinţa nr. 367/20.03.2015
Reclamanta DIRECŢIA GENERALĂ DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ ŞI PROTECŢIA COPILULUI GALAŢI a solicitat în contradictoriu cu pârâţii PREŞEDINTELE CONSILIULUI JUDEŢULUI GALAŢI, B D şi B D, să se încuviinţeze adopţia minorilor XXXXXXXX, de către familia B, familie aptă să adopte. Totodată, reclamanta a solicitat ca instanţa să dispună şi revocarea măsurii de plasament familial pentru minori şi să dispună cu privire la numele pe care minorii îl vor purta şi cu privire la întocmirea unor noi act de naştere în care adoptatorii să fie trecuţi ca părinţi fireşti.
Prin sentinţa civilă nr. 367 din 20 martie 2015 a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale şi s-a dispus declinarea competenţei soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului de Minori şi Familie Braşov.
S-a reţinut că potrivit art. 63 din Legea nr. 272/2004, pe toată durata plasamentului, domiciliul copilului se află, după caz, la persoana, familia, asistentul maternal sau la serviciul de tip rezidenţial care îl are în îngrijire.
Conform art. 74 alin. 3 din Legea nr. 273/2004, cererile prevăzute de prezenta lege sunt de competenţa tribunalului în a cărui rază teritorială se află domiciliul adoptatului.
Potrivit art. 87 C.civ., domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală.
În sensul art. 89 alin. 2 şi alin. 3 C.civ., stabilirea sau schimbarea domiciliului nu operează decât atunci când cel care ocupă sau se mută într-un anumit loc a făcut-o cu intenţia de a avea acolo locuinţa principală, iar dovada intenţiei rezultă din declaraţiile persoanei făcute la organele administrative competente să opereze stabilirea sau schimbarea domiciliului, iar în lipsa acestor declaraţii, din orice alte împrejurări de fapt.
Prin prisma dispoziţiilor citate mai sus, instanţa s-a reţinut că intenţia familiei B de a-şi stabili domiciliul în localitatea Braşov este neechivocă, această intenţie rezultând atât din încheierea contractului de închiriere nr. 1/14.07.2014, cât şi din înscrierea minorilor XXXXXXXXXX la o şcoală în Braşov în anul şcolar 2014 – 2015.
Totodată, s-a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 63 din legea nr. 272/2004, domiciliul minorilor pentru care se solicită încuviinţarea adopţiei este la domiciliul familiei B, respectiv în Braşov.
Potrivit art. 129 alin. 2 pct. 3 C.proc.civ., necompetenţa este de ordine publică în cazul încălcării competenţei teritoriale exclusive, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura.
În sensul art. 126 alin. 1 C.proc.civ., părţile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, şi prin declaraţie verbală în faţa instanţei ca procesele privitoare la bunuri şi la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanţe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competenţă este exclusivă.
Or, dat fiind faptul că acţiunea de faţă nu vizează bunuri sau drepturi de care părţile pot să dispună, normele de competenţă instituite prin dispoziţiile art. 74 din Legea nr. 273/2004 sunt de ordine publică.
