Prin excepţie de la dispoziţiile art. 63 alin. 3 din Legea 273/2004, alin. 5 al aceluiaşi articol arată că judecarea cererilor de încuviinţare a adopţiei prevăzute la art. 20 lit. b) se face cu citarea adoptatorului şi a părinţilor fireşti ai adoptatului. Din interpretarea dispoziţiilor legale menţionate, potrivit principiului specialia generalibus derogant, calitatea procesuală în cauzele privind adopţia copilului de către soţul părintelui firesc o au doar persoanele prevăzute de art. 63 alin. 5 din Legea 273/2004.
Reclamantul F. M. I. a formulat cerere de încuviinţare a adopţiei minorului G. Ş. M, arătând că locuieşte împreună cu mama copilului şi copilul de aproximativ 10 luni, timp în care s-a ataşat de copil, sentiment care este reciproc şi doreşte să adopte acest copil, iar planul individualizat de protecţia copilului are ca obiectiv încuviinţarea adopţiei interne.
În drept cererea s-a întemeiat pe prev. art. 18 al. 1, 29 al. 1, art. 34, 35 alin. 2, 61 al. 3, 62, 63 al. 3 rap. la art. 20 lit. b. din Legea 273/2004.
Prin sentinţa civilă nr. 187 din 30 mai 2007, pronunţată de Tribunalul Olt s-a admis cererea formulată de către reclamantul, s-a dispus încuviinţarea adopţiei copilului G. Ş. M., instanţa reţinând că minorul i –a fost încredinţat spre creştere şi educare mamei prin sentinţa de divorţ ,fiind obligat tatăl-pârât la plata pensiei de întreţinere în favoarea minorului, admiţându-se şi cererea reconvenţională privind încuviinţarea legăturii personale a pârâtului cu minorul, ulterior mama minorului s-a căsătorit cu reclamantul .
S-au avut în vedere şi dispoz. art. 18 alin. 1 şi art. 37 alin. 1. din Legea 273/2004 precum şi consimţământul tatălui firesc al copilului, al mamei şi al adoptatorului la adopţia minorului.
Pe de altă parte din probele administrate s-a reţinut că există compatibilitate între părinţi şi copil, având în vedere interesul superior al minorului conform dispoz. art. 5 alin. 1 din Legea 273/2004 şi art. 2 din Legea 272/2004, prima instanţă a constată că sunt îndeplinite condiţiile cerute de lege pentru admiterea cererea de încuviinţare a adopţiei.
S-a preciza şi că acţiunea pentru încuviinţarea adopţiei poate fi introdusă potrivit art. 35 din legea nr. 273/2004 de către adoptator sau familia adoptatoare în situaţia adopţiei prev. de art. 20 lit. b, iar potrivit art. 20 lit. b din Legea nr. 273/2004, obţinerea atestatului nu este necesară pentru adopţia copilului de către soţul părintelui firesc.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt în termen şi motivat.
În motivarea recursului s-a arătat că sentinţa recurată este nelegală şi netemeinică fiind dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 63 alin. 1 şi 4 din Legea 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei
Astfel, potrivit art. 63 alin. 3 din Legea 273/2004 judecarea cererii de încuviinţare a adopţiei se face cu citarea direcţiei generale de la domiciliul copilului iar alin. 1 al art. 63 stabileşte că prezentarea de către direcţie a raportului de anchetă socială privind copilul este obligatorie la judecarea cererilor privind încuviinţarea adopţiei.
Deşi s-a solicitat introducerea în cauză şi citarea direcţiei generale de la domiciliul copilului precum şi întocmirea raportului de anchetă socială privind copilul, care potrivit art. 63 sunt obligatorii a fost respinsă cererea.
S-a invocat şi că, deşi reclamantul pretinde că locuieşte cu minorul de aproximativ 10 luni, potrivit certificatului depus la dosar, este căsătorit cu mama minorului de la 1 aprilie 2007, iar cererea a fost depusă la tribunal la 30 aprilie 2007.
Pentru a stabili condiţiile materiale şi morale existente în familia reclamantului , este în interesul minorului a se efectua un raport de anchetă socială de către Direcţia Generală de Asistentă Socială şi protecţia Copilului Olt, care trebuia să fie introdusă în cauză.
S-a invocat şi că în dosar nu au fost administrate alte probe pentru a se stabili dacă în cauză sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 37 al. 1 din L. 273/2004 în sensul formării convingerii că adopţia este în interesul superior al copilului.
În raport de cele arătate s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei la Tribunalul Olt, pentru a fi introdusă în cauză Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi protecţia Copilului Olt şi a se efectua raportul de anchetă socială.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins pentru următoarele considerente:
Deşi art. 63 alin. 3 din Legea 273/2004 arată că judecarea cererilor de încuviinţare a adopţiei se face cu citarea direcţiei în a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului, a direcţiei în a cărei rază teritorială domiciliază adoptatorul sau familia adoptatoare şi a persoanei sau familiei adoptatoare, prin excepţie alin. 5 al aceluiaşi articol arată că judecarea cererilor de încuviinţare a adopţiei prevăzute la art. 20 lit. b) se face cu citarea adoptatorului şi a părinţilor fireşti ai adoptatului.
Astfel, nu se poate reţine ca fondată critica privind necitarea în cauză a direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului deoarece prin interpretarea dispoziţiilor legale mai sus citate potrivit principiului specialia generalibus derogant calitatea procesuală în cauzele privind adopţia copilului de către soţul părintelui firesc o au doar persoanele prevăzute de art. 63 alin. 5 din Legea 273/2004.
De asemenea, cu privire la raportul de anchetă socială privind copilul se reţine că deşi art. 63 alin. 1 din Legea 273/2004 prevede că în cererile privind încuviinţarea adopţiei prezentarea de către direcţie a acestuia este obligatorie, această dispoziţie trebuie însă coroborată cu dispoziţiile art. 63 alin. 5 din Legea 273/2004 mai sus analizate, dar şi cu art. 31 alin. 2 din Legea 273/2004 care arată că raportul final referitor la evoluţia relaţiilor dintre copil şi adoptatori, pe care direcţia îl comunică instanţei în vederea soluţionării cererii de încuviinţare a adopţiei se întocmeşte la sfârşitul perioadei de încredinţare în vederea adopţiei. Ori potrivit art. 29 alin. 1 din Legea 273/2004 încredinţarea în vederea adopţiei nu este necesară pentru adopţia prevăzută la art. 20 lit. b), situaţia dedusă judecăţii, în această situaţie persoana sau familia care doreşte să adopte putând solicita în mod direct instanţei judecătoreşti încuviinţarea adopţiei.
Mai mult din interpretarea per a contrario a dispoziţiilor art. 29 alin. 3 din Legea 273/2004, întocmirea şi comunicarea raportului mai sus menţionat nu este obligatore pentru adopţia prevăzută la art. 20 lit. b).
Toate aceste norme derogatorii de la dreptul comun reprezentat în speţă de art. 63 alin. 1 din Legea 273/2004 au prioritate în aplicare în situaţia dedusă judecăţii.
În consecinţă, în raport de considerentele mai sus prezentate recursul formulat de parchet urmează a fi respins ca nefondat potrivit art. 312 alin. 1 cod procedură civilă.
