Deschiderea procedurii adopţiei interne, îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 29 din Legea nr.273/2004.


Deschiderea procedurii adopţiei interne, îndeplinirea condiţiilor prevăzute  de art. 29 din Legea nr.273/2004.

 Măsurile de protecţie specială prevăzute de Legea nr.273/2004 sunt măsuri cu caracter temporar, minorii având  dreptul de a beneficia de şansa de a fi integraţi într-o familie adoptativă,  cu consimţământul lor şi după consilierea psihologică aferentă.

Aceasta cu atât mai mult cu cât măsura plasamentului poate dura cel mult până la majoratul copiilor, astfel că nu poate fi apreciat ca fiind în interesul acestora de a  nu fi  adoptaţi, cum eronat susţine prima instanţă.

Aceasta cu atât mai mult cu cât măsura plasamentului poate dura cel mult până la majoratul copiilor, astfel că nu poate fi apreciat ca fiind în interesul acestora de a  nu fi  adoptaţi, cum eronat susţine prima instanţă.

Deschiderea procedurii adopţiei este doar primul pas, până la finalizarea adopţiei eventuale a minorilor existând alte trei etape, toate presupunând consimţământul acestora, deoarece nu se poate încuviinţa adopţia unui minor de peste 10 ani fără ca acesta să fie de acord.

Atâta timp cât planul individualizat de protecţie întocmit pentru copil prevede ca finalitate deschiderea procedurii adopţiei interne, în condiţiile în care reintegrarea în familia naturală nu este posibilă, iar celelalte rude  până la gradul IV  refuză să se implice în întreţinerea acestuia şi se constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzută de art.29 alin.1 din Legea nr.273/2004, instanţa  nu poate respinge acţiunea DGASPC pe motiv că lipseşte consimţământul minorului, întrucât conform art.14 alin.1 din Legea nr.273/2004 consimţământul minorului care a împlinit 10 ani este o condiţie la admiterea acţiunii numai în cazul încuviinţării adopţiei, or în cauză se solicită deschiderea procedurii adopţiei interne.

Secţia I Civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale – Decizia 1272/3 decembrie 2015

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu  sub nr…/85/2015 reclamanta DGASPC a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii M.E. şi S.I., deschiderea procedurii adopţiei interne pentru minorii S.E.N. şi S.I.D.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că minorii au intrat în sistemul de protecţie specială la scurt timp după naştere, fiind abandonaţi de mamă în spital. De  la intrarea în sistemul de protecţie copiii au beneficiat de măsuri de protecţie  specială, la asistentul maternal profesionist, în prezent fiind luată măsura plasamentului la această persoană. Întrucât părinţii minorilor au refuzat reintegrarea acestora în familie, reclamanta  a demarat procedura deschiderii adopţiei interne, fiind întocmit Raportul prevăzut de lege.

Acţiunea a fost întemeiată în drept pe art. 1, 8, 13, 26, 28 şi 29 din Legea nr.273/2004 privind procedura adopţiei.

Părinţii minorilor nu s-au prezentat în instanţă.

Prin sentinţa civilă nr…/2015  Tribunalul a respins acţiunea reclamantei, reţinând în esenţă următoarele:

Minora S.E.N., născută  în  2002 în M.,  este fiica lui M.E., fără paternitate stabilită, iar minorul S.I.D., născut în  2006 în M.  este fiul lui  S.I. şi M.E. Cei doi copii se află în sistemul de protecţie specială pentru că au fost abandonaţi de mamă în spital, ambii aflându-se cu măsură de plasament la asistentul maternal profesionist.

Pe perioada plasamentului nici părinţii, nici rudele minorilor nu au ţinut legătura cu aceştia. Nici în prezent părinţii nu au condiţii materiale pentru creşterea şi educarea lor, locuind în condiţii improprii.

Reclamanta a procedat la consilierea părinţilor cu privire la efectele adopţiei şi a întocmit în acest sens un raport.

Minorii au fost audiaţi de instanţă în camera de consiliu şi au arătat că nu sunt de acord cu identificarea unei familii pentru adopţie întrucât sunt foarte legaţi de familia la care locuiesc de mici, au relaţii foarte bune cu aceştia, considerându-i părinţii lor.

Potrivit art.14 din Legea  nr.273/2004 şi  art.463 Cod civil adopţia nu poate fi încuviinţată fără consimţământul copilului care a împlinit vârsta de 10 ani, consimţământul urmând a fi dat în faza încuviinţării adopţiei.

Însă, potrivit art. 6 din Legea nr.272/2004 respectarea şi garantarea drepturilor copilului se realizează conform unor principii, printre care şi acela al ascultării opiniei copilului şi luării în considerare a acesteia, ţinând cont de vârsta şi de gradul de maturitate a acestuia. Iar potrivit art.29 din Legea nr.272/2004 şi art. 264 Cod civil, este obligatorie ascultarea copilului care a împlinit vârsta de 10 ani, opiniile sale urmând a fi luate în considerare şi a li se acorda importanţa cuvenită, în raport cu vârsta şi cu gradul de maturitate al copilului.

Poziţia minorilor din cauză este neîndoielnică în sensul că nu doresc sub nici o formă să fie adoptaţi întrucât se simt în familia la care se află de la o vârstă foarte fragedă, ca într-o familie adevărată, bucurându-se de afecţiune, de o foarte bună creştere şi educare, împrejurare faţă de care instanţa de fond a respins acţiunea reclamantei.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel petenta D.G.A.S.P.C., solicitând admiterea apelului şi rejudecând cauza să se dispună modificarea hotărârii  atacate şi admiterea cererii privind deschiderea procedurii adopţiei interne pentru minori.

În motivarea apelului, petenta a arătat că  minorii beneficiază de protecţie specială de la data naşterii, fiind abandonaţi de mamă în spital. În prezent minorii se află  sub măsura de protecţie a plasamentului, însă aceasta este o măsură  cu caracter temporar, iar potrivit Ordinului  nr.286/2006 planul individualizat de protecţie poate avea ca finalitate reintegrarea în familie, integrarea socioprofesională a tinerilor cu vârsta de peste 18 ani care urmează să părăsească sistemul de protecţie şi adopţia internă.

Conform art.14 alin.1 din Legea nr.273/2004 consimţământul minorului care a împlinit 10 ani este o condiţie la admiterea acţiunii numai în cazul încuviinţării adopţiei, or în cauză se solicită deschiderea procedurii adopţiei interne.

Se mai menţionează că deschiderea procedurii adopţiei nu aduce modificări în ce priveşte măsura de protecţie specială de care beneficiază minorul, măsură ce se schimbă numai în momentul în care minorul este încredinţat în vederea adopţiei, fapt ce nu se poate realiza fără acordul minorului.

În drept s-au invocat  art. 466, 470, 471 NCPC şi Legea nr.273/2004.

Intimaţii nu au depus la dosar întâmpinare.

Prin decizia nr…/3.12.2015 Curtea a admis apelul petentei, a schimbat sentinţa şi a admis acţiunea astfel cum a fost formulată, reţinând în esenţă următoarele:

Minorii S.E.N. născută la data de XX.XX.XXXX în M. şi S.I.D., născut la data de XX.XX.XXXX în M., se află în plasament la asistentul maternal profesionist, copiii aflându-se în sistemul de protecţie de la vârste fragede.  Părinţii naturali  ai celor doi copii  nu doresc reintegrarea minorilor în familie, neavând posibilităţi materiale pentru întreţinerea lor  şi sunt de acord cu deschiderea procedurii adopţiei.

Prima instanţă motivează că nu se impune deschiderea procedurii adopţiei interne deoarece minorii nu sunt de acord  cu identificarea unei familii pentru adopţie întrucât  sunt foarte legaţi de familia la care locuiesc, având relaţii foarte bune cu aceştia.

 Curtea nu contestă faptul că minorii beneficiază de condiţii necesare creşterii şi educării armonioase în familia asistentului maternal, însă familia acesteia este o familie substitutivă şi nu o familie în adevăratul sens al cuvântului.

Minorii au dreptul de a beneficia de şansa de a fi integraţi într-o familie adoptativă,  cu consimţământul lor şi după consilierea psihologică aferentă.

Astfel cum a arătat  şi petenta – apelantă, deschiderea procedurii adopţiei este doar primul pas, până la finalizarea adopţiei eventuale a minorilor existând alte trei etape, toate presupunând consimţământul acestora, deoarece nu se poate încuviinţa adopţia unui minor de peste 10 ani fără ca acesta să fie de acord.

Ţinând cont de faptul că minorii au beneficiat de o creştere şi o educare corespunzătoare în familia asistentului maternal, au şanse reale de a fi adoptaţi, dacă se va găsi familia corespunzătoare nevoilor lor şi cu care să poată stabili o legătură afectivă.

Luarea minorilor din familia asistentului maternal nu s-ar face decât dacă acest lucru ar fi  în interesul acestora şi numai după identificarea unei familii cu care copiii să se potrivească şi pe care să o accepte.

Se constată  că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art.29 alin. 1 din Legea nr.273/2004, respectiv planul individualizat de protecţie nr…/2015 şi …/2015 întocmit pentru copii prevede ca finalitate deschiderea procedurii adopţiei interne, în condiţiile în care reintegrarea în familia naturală nu este posibilă, iar celelalte rude  până la gradul IV  refuză să se implice în întreţinerea acestora.

De asemenea, se constată că părinţii minorilor  nu colaborează cu autorităţile în vederea realizării demersurilor pentru reintegrarea  acestora în familie, în sensul art.26 alin.1 lit. a din aceeaşi lege.

În consecinţă, Curtea a constatat că este în interesul superior al minorilor de a se deschide procedura adopţiei interne, toate prevederile art.26 – 29 din Legea nr.273/2004 care reglementează această procedură fiind îndeplinite. În ceea ce priveşte consimţământul părinţilor copilului, prevăzut de art.29 alin.1  lit. c din Legea nr.273/2004 acesta a fost  suplinit de instanţă, în temeiul art.8 din aceeaşi lege.