Nulitate adopţie


(Tribunalul Mehedinţi – s.c.176/24.09.2011)

La data de  7.06.2011 reclamanta Ş. E. în contradictoriu cu pârâţii Primarul comunei Dîrvari şi Consiliul Local al comunei Dîrvari  a solicitat  nulitatea adopţiei încuviinţate  prin Decizia  nr.12/23.12.1971 a Consiliului Popular al com.Dîrvari, judeţ Mehedinţi.

În motivarea cererii a arătat că  prin Decizia nr.12/1971 s-a încuviinţat înfierea  sa, potrivit art.79 codul familiei  de către  D. Ş.  şi D. I., în prezent decedaţi, iar  părinţii fireşti I. V. şi I. H.  sunt din aceeaşi localitate  cu adoptatorii.

La data  adopţiei era majoră şi nu locuise niciodată cu adoptatorii şi nici nu primise întreţinere din partea acestora, iar după adopţie a continuat să locuiască la părinţii fireşti şi să se poarte ca fiica acestora. La decesul adoptatorilor averea acestora a fost vândută, tatăl firesc fiind cel care s-a ocupat de acest lucru, banii rezultaţi fiind administraţi în interesul familiei fireşti.

A precizat că de fapt adopţia a fost o înţelegere între tatăl său şi adoptatori, interesul tatălui firesc fiind acela de a-i crea vocaţie succesorală faţă de adoptatori, astfel că a păstrat aceeaşi legătură cu familia firească, i s-a permis şi i s-a promis că va locui în gospodăria acestora, în care, de-a lungul timpului, a şi investit.

A mai arătat reclamanta că adopţia a fost încheiată sub imperiul normelor legale în materie, prevăzute de art. 66-85 C.Fam., act normativ care nu cuprindea o reglementare specială în ceea ce priveşte nulitatea adopţiei, astfel că, neexistând derogări de la dreptul comun, se aplică dispoziţiile de drept comun privind nulitatea unui act juridic. Regula în materia înfierii era adopţia cu efecte restrânse iar art. 79 C. Fam. instituia o excepţie de la această regulă : la cererea comună a tuturor celor interesaţi să consimtă la înfiere, autoritatea tutelară poate încuviinţa înfierea cu toate efectele unei filiaţii fireşti. Ea, reclamanta, nu a semnat nici un înscris prin care ar fi consimţit la o asemenea adopţie, astfel că adopţia a fost încheiată cu nerespectarea legii, fiind lovită de nulitate.

Reclamanta a depus decizia nr. 12/23.12.1971  a Consiliului Popular al comunei Dîrvari, prin care s-a încuviinţat înfierea sa de către soţii D.Ş. şi D.I. şi la solicitarea sa au fost audiaţi martorii Ţ. D., A. G., V. N. şi D. L..

La solicitarea instanţei, Primăria com. Dîrvari a înaintat la dosar, în copie conformă cu originalul,  documentele ce au stat la baza emiterii Deciziei de înfiere nr. 12/23.12.1971, respectiv decizia nr. 12/1971, declaraţiile de consimţământ date de părinţii fireşti I. V. şi I. H., de reclamanta I. (actual Ş. ) E. şi de adoptatorii D. Ş. şi D. I., cererea formulată de D. Ş. privind înregistrarea naşterii copilului D. E., certificat de căsătorie privind pe D. Ş. şi I., certificat de căsătorie privind pe I. V. şi H., certificate de naştere  privind pe D. Ş., B. I., I. V., U. H., I. E..

De asemenea, tot la solicitarea instanţei, Primăria Dîrvari a efectuat şi a depus la dosar cu adresa nr. 2543/19.09.2011 o anchetă socială cu privire la condiţiile în care s-a încheiat adopţia reclamantei de către soţii D. Ş. şi I..

Examinând actele şi lucrările dosarului instanţa a reţinut următoarele:

Prin Decizia nr. 12/23.12.1971 a Consiliului Popular al com. Dîrvari a fost încuviinţată înfierea cu toate efectele unei filiaţii fireşti, potrivit art. 79 C.Fam. , a reclamantei I.(actual Ş.)  E., născută la 04.01.1952, în com. Dîrvari, sat. Gemeni, jud. Mehedinţi, din părinţii I.V. şi I.H., de către D.Ş. şi D.I., înfiatul urmând a purta numele de D.E.

S-a constatat că această înfiere, a cărei nulitate se solicită, a fost încuviinţată în temeiul art. 67 alin. 1 teza a doua şi art. 79 din Codul Familiei în vigoare la data respectivă.

În Codul familiei nu există o reglementare specială cu privire la nulitatea adopţiei, aşa cum există, de exemplu, în materia căsătoriei, însă soluţia jurisprudenţială este aceea că nulitatea absolută sau relativă se aplică şi adopţiei, în măsura în care Codul Familiei nu derogă de la dreptul comun în materia nulităţilor.

Reclamanta a invocat două cauze de nulitate a adopţiei, şi anume: şi lipsa consimţământului său la adopţie şi frauda la lege, în sensul că, deşi era majoră la data adopţiei, ea nu  a locuit niciodată cu adoptatorii, nici înainte şi nici după adopţie, şi nici nu a fost crescută de aceştia în timpul minorităţii, interesul fiind al tatălui său firesc, acela de a-i crea vocaţie succesorală faţă de adoptatori.

Aşa cum reiese din înscrisurile de la dosar, reclamanta era majoră la data adopţiei sale iar persoanele care şi-au exprimat consimţământul la adopţie au fost părinţii fireşti, I.V. şi I.H., reclamanta, sub numele de  I.E. şi adoptatorii D.Ş. şi D.I., declaraţiile de consimţământ date în faţa Comitetului Executiv al Consiliului Popular Dîrvari, în calitate de autoritate tutelară, fiind semnate personal de persoanele care şi-au exprimat consimţământul la înfiere astfel că, deşi reclamanta a susţinut că nu a semnat nici un înscris prin care ar fi consimţit la adopţia sa şi că semnătura de pe declaraţia sa de consimţământ nu îi aparţine,  nu a putut proba acest aspecte.

În ceea ce priveşte faptul că reclamanta nu a fost crescută în timpul minorităţii de adoptatori (condiţie ce se cerea a fi îndeplinită, potrivit art. 67 alin. 1 teza a doua, C. Fam.) şi că nu a locuit niciodată cu aceştia, instanţa reţine că în declaraţia de consimţământ dată  de adoptatori se arată că aceştia  „înfiază această fată pe considerentul că au crescut-o de mică şi vor să-i asigure condiţii de învăţătură”.

Susţinerea reclamantei că această adopţie a fost în realitate doar o înţelegere între tatăl său firesc şi adoptatori, în scopul de a-i crea vocaţie succesorală faţă de adoptatori, nu poate fi primită, întrucât la data încuviinţării adopţiei regula în materie era adopţia cu efecte restrânse, ceea ce însemna că adoptatul avea vocaţie succesorală atât la moştenirea părinţilor fireşti cât şi la moştenirea adoptatorilor, potrivit art. 75 C. Fam, excepţia fiind adopţia cu efecte depline, în condiţiile art. 79 C. Fam. aşa cum s-a încheiat şi adopţia de faţă, situaţie în care drepturile şi îndatoririle izvorâte din filiaţie între cel adoptat şi părinţii săi fireşti încetează. Aşadar exista posibilitatea încheierii unei adopţii cu efecte restrânse în urma căreia reclamanta ar fi avut vocaţie şi la moştenirea adoptatorilor dar şi a părinţilor fireşti.

Reclamanta urmăreşte, de fapt,  prin acţiunea de faţă a-şi crea vocaţie  la succesiunea părinţilor fireşti, şi deşi martorii audiaţi în cauză au susţinut că reclamanta nu a locuit niciodată cu adoptatorii, ci cu părinţii săi fireşti, reclamanta era majoră la data adopţiei, avea capacitate deplină de exerciţiu, a exprimat un consimţământ valabil, era conştientă de faptul că nu fusese crescută de adoptatori în timpul minorităţii, iar potrivit propriilor susţineri, confirmate de depoziţiile martorilor, nici după adopţie nu a locuit cu adoptatorii, astfel că nu îşi poate invoca propria culpă în fraudarea legii şi nici nu s-a dovedit existenţa vreunei constrângeri din partea tatălui firesc  de a consimţi la adopţie, pentru a se putea considera că reclamanta a exprimat un consimţământ viciat.

Faţă de aceste considerente, se constată că acţiunea de faţă este neîntemeiată, astfel că va fi respinsă.