Prin cererea înregistrată la data de 30.11.2010, reclamantul G.I. a chemat în judecată pârâta Casa Judeţeană de Pensii Argeş solicitând obligarea acesteia să îi emită o decizie de recalculare a pensiei pentru limită de vârstă, conform dispoziţiilor O.U.G. nr.4/2005, în care la stabilirea punctajului mediu anual să fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 ani, precum şi obligarea pârâtei la plata diferenţelor de pensie începând cu data de 1.07.2005, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că este pensionar pentru limită de vârstă, drepturile iniţiale fiindu-i stabilite în temeiul Legii nr.3/1977 prin decizia nr.86703/29.11.1983. În raport de această situaţie, pensia sa a intrat în procesul de recalculare prevăzut de H.G. nr.1550/2004 şi se încadrează în categoria pensiilor cărora li se aplică recalcularea potrivit dispoziţiilor O.U.G. nr.4/2005.
Reclamantul a susţinut că în mod eronat pârâta a utilizat un stagiu complet de cotizare de 30 ani, având în vedere dispoziţiile art.2 din Normele Metodologice de aplicare a H.G. nr.1550/2004, art.14 alin.3 din Legea nr.3/1977 şi vechimea sa de 24 ani, 7 luni şi 23 zile în grupa I de muncă.
La data de 28.04.2011 reclamantul şi-a precizat acţiunea iniţială, arătând că solicită acordarea diferenţelor de drepturi de pensie începând cu data de 30.11.2007.
La aceeaşi dată, 28.04.2011, pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, arătând că prin decizia nr.86703/29.11.1983, reclamantul a fost înscris la pensie pentru munca depusă şi limită de vârstă, în condiţiile art.14 din Legea nr.3/1977.
Drepturile de pensie ale reclamantului au fost recalculate în conformitate cu dispoziţiile O.U.G. nr.4/2005 şi H.G. nr.1550/2004.
Pârâta a susţinut că drepturile de pensie ale reclamantului au fost recalculate în conformitate cu dispoziţiile legale în materie. În acest sens, se arată că potrivit HG nr.1550/2004 stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislaţia în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie de care persoana beneficia sau care i se cuvenea la data începerii operaţiunilor de evaluare. Potrivit prevederilor aceleiaşi hotărâri pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1.07.1977 – 31.03.2001 stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este cel reglementat de Legea nr.3/1977 respectiv 25 ani pentru femei şi 30 de ani pentru bărbaţi.
Prin urmare, la determinarea punctajului mediu anual realizat de reclamant s-a utilizat stagiul complet de cotizare de 30 ani aşa cum prevede H.G. nr.1550/2004, acesta fiind înscris la pensie pentru limită de vârstă în condiţiile Legii nr.3/1977.
Totodată, şi Normele Tehnice date în aplicarea H.G. nr.1550/2004 prevăd că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual realizat de contestator este de 30 ani. Prin normele tehnice s-a stabilit că se utilizează stagiul complet de cotizare de 20 ani, prin excepţie de la cadrul general, numai în cazul persoanelor ale căror drepturi de pensie au fost stabilite în condiţiile unor legi speciale, ceea ce nu este cazul contestatorului.
Pârâta a mai arătat că singurele facilităţi oferite de Legea nr.3/1977 persoanelor care au lucrat în grupa I sau a II-a de muncă sunt acordarea sporului de grupă şi posibilitatea pensionării înainte de împlinirea vârstei standard de pensionare, dispoziţiile art.14 din acest act normativ neavând semnificaţia reducerii stagiului de cotizare utilizat la recalcularea pensiei.
S-a mai arătat că, contestatorul fiind înscris la pensie în condiţiile Legii nr.3/1977 şi nu în temeiul unei legi speciale, a beneficiat de prevederile O.U.G. nr.100/2008.
Tribunalul Argeş, Secţia civilă, prin sentinţa civilă nr.920/5 mai 2011, a admis acţiunea şi a obligat pârâta să emită reclamantului o decizie de recalculare a drepturilor de pensie prin care, la stabilirea punctajului mediu anual să fie utilizat un stagiu complet ce cotizare de 20 de ani, precum şi să plătească reclamantului diferenţele de drepturi de pensie începând cu data de 30.11.2007.
De asemenea, a fost obligată pârâta să plătească şi cheltuieli de judecată în cuantum de 700 lei.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că drepturile de pensie ale reclamantului s-au născut în baza Legii nr.3/1977, act normativ care trebuie avut în vedere pentru a se verifica dacă pârâta a aplicat în mod corect dispoziţiile legale privind stagiul complet de cotizare.
Aceasta întrucât potrivit art.2 alin.3 din Anexa 1 a H.G. nr.1550/2004, privind efectuarea operaţiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislaţiei anterioare datei de 1.04.2001, în conformitate cu principiile Legii nr.19/2000, „Pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 – 31.03.2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr.3/1977”.
Potrivit H.G. nr.1550/2004, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzuta de legislaţia in vigoare la data deschiderii dreptului la pensie de care persoana beneficia sau care i se cuvenea la data începerii operaţiunilor de evaluare.
Potrivit art.14 din Legea nr.3/1977, pentru o activitate desfăşurată în grupa I de muncă de cel puţin 20 ani, stagiul complet de cotizare este de 20 de ani.
În cauza de faţă, reclamantul a desfăşurat timp de peste 20 ani activităţi încadrate în grupa I de muncă, respectiv 24 ani, 7 luni şi 23 zile, aşa cum rezultă din decizia nr.86703/1983.
Tribunalul nu a reţinut opinia pârâtei în sensul că reclamantul nu a fost pensionat în baza unei legi speciale şi nu poate beneficia de stagiu complet de cotizare de 20 de ani, întrucât în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art.14 din Legea nr.3/1977.
În acest sens s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr.40/22.09.2008, prin care s-a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Timişoara, statuându-se că disp.art.77 alin.2 rap. la art.43 alin.1 şi alin.2 din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 – 31 martie 2001 şi care şi-au desfăşurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art.14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat şi asistenţă socială
Potrivit art.329 pct.3 Cod procedură civilă., soluţiile pronunţate în recursul în interesul legii prin care se dezleagă problemele de drept sunt obligatorii pentru instanţă.
În ceea ce priveşte susţinerea pârâtei potrivit căreia contestatorul a beneficiat de prevederile O.U.G. nr.100/2008, instanţa a reţinut că acest aspect nu prezintă relevanţă în cauza de faţă, instanţa fiind investită cu verificarea modului de aplicare a O.U.G. nr.4/2005 în raport de prevederile H.G nr.1550/2004 la recalcularea drepturilor de pensie pentru persoanele care au lucrat în grupe de muncă, fără legătură cu instituirea beneficiului unui punctaj suplimentar, reglementat printr-un act normativ nou şi care urmează a se aplica ulterior.
Raportând situaţia de fapt expusă la dispoziţiile legale menţionate, instanţa a constatat că acţiunea este întemeiată, întrucât pensia reclamantului trebuia recalculată pe baza unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani.
Potrivit dispoziţiilor art.89 alin.1 din Legea nr.19/2000 „În situaţia în care se constată erori în stabilirea şi în plata drepturilor de pensie, se vor opera revizuirile şi modificările legale”.
În plus, potrivit dispoziţiilor art.155 lit.f din Legea nr.19/2000 „Tribunalele soluţionează în primă instanţă litigiile privind (…) modul de stabilire şi de plată a pensiilor, a indemnizaţiilor şi a altor drepturi de asigurări sociale”, astfel că şi în raport de aceste dispoziţii legale acţiunea reclamantului este admisibilă.
Faţă de aceste considerente, instanţa a admis acţiunea.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal Casa Judeţeană de Pensii Argeş criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, potrivit dispoziţiilor art.304 pct.9 şi art.3041 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs, s-a arătat că instanţa de fond nu a avut în vedere dispoziţiile art.7 alin.3 din O.U.G.nr.4/2005, potrivit cărora decizia prevăzută la alin.1 poate fi modificată la cerere, în baza actelor doveditoare prezentate de pensionar, întocmite conform prevederilor legale, din care rezultă alte date şi elemente decât cele utilizate la recalculare, referitoare la drepturi cu caracter salarial, care conform Legii nr.19/2000 se au în vedere la stabilirea punctajului mediu anual sau la stagii de cotizare realizate până la 1 aprilie 2001.
Drepturile de pensie recalculate conform H.G.nr.1550/2004 şi O.U.G. nr.4/2005 nu pot fi modificate decât în condiţiile prevăzute de aceste dispoziţii legale – art.7 alin.3 din O.U.G. nr.4/2005.
Contestatorul nu a prezentat recurentei înscrisuri doveditoare noi de natură să modifice drepturile de pensie recalculate.
De asemenea, s-a criticat sentinţa pentru că instanţa de fond a apreciat greşit că drepturile de pensie ale contestatorului pot fi recalculate prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani, în raport de decizia nr.40/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care a statuat că pentru personalul ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001 şi care şi-au desfăşurat activitatea în grupe speciale de muncă, stagiul complet de cotizare utilizat este cel prevăzut de art.14 din Legea nr.3/1977.
Recurenta arată că singurele facilităţi oferite de această lege persoanelor care au lucrat în grupele I sau II de muncă sunt acordarea sporului de grupă şi posibilitatea pensionării înainte de împlinirea vârstei standard de pensionare, dispoziţiile art.14 neavând semnificaţia reducerii stagiului de cotizare utilizat la recalcularea pensiei.
În subsidiar, s-a susţinut că pentru activitatea desfăşurată în grupa I de muncă, contestatorul a beneficiat de prevederile O.U.G.nr.100/2008, astfel că utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani, ar avea ca efect avantajarea acestuia faţă de ceilalţi pensionari ai sistemului public de pensii, care au fost înscrişi la pensie în baza unor legi speciale.
Examinând actele şi lucrările dosarului şi sentinţa recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea a respins recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
Prin decizia de pensionare nr.86703/29.11.1983 a D.M.P.S. Argeş, intimatul-contestator a fost înscris la pensie pentru muncă depusă şi limită de vârstă începând cu data de 1.02.1983, în condiţiile Legii nr.3/1977. Acesta a beneficiat de recalcularea drepturilor la pensie conform H.G. nr.1550/2004 şi O.U.G. nr.4/2005. Contestatorul a solicitat la 30.11.2010, recalcularea drepturilor de pensie, însă recurenta a refuzat.
Prin decizia nr.86703/11.02.2008, intimata a recalculat drepturile de pensie ale contestatorului, aşa cum au fost modificate conform art.7 alin.3 din O.U.G. nr.4/2005.
Contestatorul a desfăşurat activitate în grupa I de muncă 24 ani,7 luni şi 23 zile, aşa cum rezultă din decizia susmenţionată şi a solicitat obligarea pârâtei să-i emită o decizie de recalculare a pensiei pentru limită de vârstă conform dispoziţiilor O.U.G.nr.4/2005, în care la stabilirea punctajului mediu anual să fie utilizat un stagiu de cotizare complet de 20 ani.
Potrivit dispoziţiilor art.7 alin.7 din O.U.G. nr.4/2005, act normativ în baza căruia s-a emis decizia de pensie ce face obiectul cauzei, revizuirea din oficiu şi contestarea deciziei prevăzute la alin.1 se fac în conformitate cu prevederile Legii nr.19/2000.
Conform art.87 şi art.155 din acest act normativ decizia emisă în condiţiile art.86 alin.1 poate fi contestată la instanţa judecătorească competentă în termen de 45 zile de la comunicare.
Pentru toate aceste considerente, primul motiv de recurs s-a apreciat ca neîntemeiat.
Şi cel de-al doilea motiv de recurs a fost respins ca neîntemeiat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art.1 din O.U.G. nr.4/2005, pensiile din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor de stat, stabilite în baza legislaţiei în vigoare, anterior datei de 1 aprilie 2001, se recalculează în condiţiile prevăzute de această ordonanţă, iar în art.4(1) din acelaşi act normativ s-a stabilit că determinarea punctajului mediu anual şi al cuantumului fiecărei pensii se face pe baza datelor, elementelor şi informaţiilor din documentaţiile de pensie aflate în păstrarea caselor teritoriale de pensii, cu respectarea prevederilor H.G. nr.1550/2004, privind efectuarea operaţiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile Legii nr.10/2000.
În conformitate cu art.2(3) din Normele metodologice de evaluare a pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, în vederea recalculării în conformitate cu principiile Legii nr.10/2000, pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr.3/1977.
Aşadar, în acest caz nu se foloseşte la determinarea punctajului mediu anual în formula stabilită de art.78 (1) din Legea nr.19/2000, stagiul complet de cotizare prevăzut în anexa 3 la această lege, ci stagiul prevăzut de legea în vigoare la data stabilirii pensiei.
Pentru persoanele care au desfăşurat activităţi în grupa I şi II de muncă un anumit număr de ani, Legea nr.3/1977, stabilea în art.14 (1) că: „persoanelor care au lucrat efectiv cel puţin 20 ani în locuri care potrivit legii se încadrează în grupa I de muncă sau cel puţin 25 de ani în grupa II de muncă, la stabilirea pensiei li se ia în calcul pentru fiecare an lucrat în aceste grupe câte: a) un an şi şase luni pentru grupa I de muncă; b) un an şi trei luni pentru grupa II de muncă”.
Se pune problema interpretării prevederilor legale în sensul de a stabili dacă în formula
de calcul prevăzută de art.78(1) din Legea nr.19/2000, se foloseşte un stagiu complet de
cotizare de 30 de ani sau de 20 de ani, respectiv de 25 de ani, pentru persoanele care se
încadrează în ipoteza prevăzută de art.14 din Legea nr.3/1977.
Prin Decizia nr.40/22 septembrie 2008, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
în recurs în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr.334 din
20.0 5.2009, s-a stabilit că „dispoziţiile art.77 alin.2, raportat la art.43 alin.1 şi 2
din Legea nr.19/2000, se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat
la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie
s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001 şi care şi-au desfăşurat
activitatea în grupe speciale de muncă, este cel reglementat de art.14 din Legea nr.3/1977, privind pensiile de asigurări sociale de stat şi asistenţă socială”.
Contrar susţinerilor formulate prin recurs, nu se poate însă reţine că instanţa de fond
nu a respectat această decizie, care este obligatorie, potrivit art.239 alin.3
Cod procedură civilă, întrucât aceasta se referă la interpretarea dispoziţiilor art.77
alin.2, raportat la art.43 alin.1 şi 2 din Legea nr.19/2000, care nu sunt în discuţie în
cauză.
Pentru identitate de raţiune însă, se pot reţine considerentele deciziei nr.40/2008, mai
sus evocate, întrucât problema de drept este similară.
Astfel, trebuie avut în vedere că modul de stabilire al pensiei în sistemul Legii nr.3/1977 este fundamental diferit de modul de stabilire al pensiei în sistemul Legii nr.19/2000, astfel încât, în cazul recalculării pensiilor stabilite conform Legii nr.3/1977, pe baza formulei folosită de Legea nr.19/2000, trebuie să se aibă în vedere şi finalitatea acestor acte normative.
Prin efectul art.14 din Legea nr.3/1977, persoanele care au activat cel puţin 20 de ani
în grupa I de muncă sau 25 de ani în grupa II de muncă, beneficiau de pensie ca şi cum
au desfăşurat 30, respectiv 25 de ani în condiţii normale, deci ca şi cum ar fi îndeplinit
regula stabilită de art.8 din lege, deşi nu realizaseră acel stagiu minim de cotizare.
În considerentele Deciziei nr.40/2008, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
„asiguraţii care şi-au desfăşurat activitatea în grupe speciale de muncă, determinate ca
atare, prin ordine ale Ministerului Sănătăţii şi ale căror drepturi la pensie s-au
deschis în perioada 1 iulie 1977- 31 martie 2001, au beneficiat atât de reducerea vârstei
legale de pensionare, cât şi de majorarea vechimii în muncă, deci a perioadei de
contribuţie, denumită în actuala reglementare stagiu de cotizare”.
Totodată, raportat la art.11 din Legea nr.3/1977, cuantumul pensiei era mai mare pentru
cei care activaseră în grupa I sau II de muncă.
Aşadar, această categorie de persoane beneficia de pensie într-un cuantum mai mare decât
cel al persoanelor care nu activaseră în astfel de condiţii 20, respectiv 25 ani, dar
în acelaşi timp erau consideraţi a îndeplini condiţiile standard de pensionare mai repede.
Or, dacă în recalcularea pensiei s-ar folosi stagiul de 30 de ani, punctajul mediu anual
ar fi mult diminuat, tocmai pentru această categorie de persoane şi s-ar ajunge la situaţia în care o persoană care a activat în condiţii normale 30 de ani, să beneficieze de punctaj mai mare, decât una care a activat în grupa I sau II de muncă, prin împărţirea punctajului total realizat doar în 20 sau 25 de ani, tot la un stagiu de 30 de ani, ceea ce contravine scopului şi finalităţii Legii nr.3/1977, în vigoare la data pensionării, dar şi scopului şi finalităţii Legii nr.19/2000 şi O.U.G. nr.4/2005.
Ca urmare, este necesar ca la calculul punctajului mediu anual să se folosească un stagiu
complet de cotizare care să asigure un rezultat de natură a conduce la concluzia că
pentru stagiul de cotizare realizat în grupa I sau II de muncă, în numai 20 sau 25 de
ani de muncă, asiguratul beneficiază de pensie, ca şi cum ar fi realizat un stagiu
complet de cotizare de 30 de ani pentru bărbaţi şi 25 de ani pentru femei şi într-un
cuantum mai mare determinat de veniturile mai mari obţinute în activitate în grupa
I sau II de muncă, ceea ce nu s-ar întâmpla dacă se foloseşte stagiul de 30 de ani pentru
împărţirea punctajului total realizat.
În acest scop este necesar a se folosi stagiul complet de 20 de ani pentru grupa I şi
25 de ani pentru grupa II de muncă, astfel încât prin trecere dintre cele două sisteme
de calcul să nu se contravină finalităţii legilor aplicabile.
Aşa cum s-a reţinut prin Decizia nr.40/2008 a Î.C.C.J., raportat la art.1 din Codul
civil şi art.15 alin.2 din Constituţia României, potrivit cu care legea dispune numai
pentru viitor, ea nu are putere retroactivă, „este evident că legea nouă, respectiv
Legea nr.19/2000 nu se poate aplica decât situaţiilor ivite după intrarea ei în vigoare,
deci persoanelor ale căror drepturi la pensie s-au deschis după data de 1 aprilie 2001,
nu şi persoanelor pensionate sub imperiul Legii nr.3/1977”.
Or, folosirea unui stagiu de 30 de ani, ar conduce la efecte contrare prevederilor Legii
nr.3/1977, ceea ce înseamnă că Legea nr.19/2000 şi O.U.G. nr.4/2005, ar produce efecte
pentru trecut, retroactivând prin aplicarea noii formule de calcul a pensiei unor situaţii ivite anterior intrării lor în vigoare.
Deşi se referă în dispozitiv doar la dispoziţiile art.77 alin.2, raportat la art.43
alin.1 şi 2 din Legea nr.19/2000, Decizia nr.40/2008, pronunţată de Î.C.C.J. în recurs
în interesul legii, poate fi aplicată pentru identitate de raţiune tuturor persoanelor
pensionate în baza Legii nr.3/1977, care se încadrau în prevederile art.14 din această
lege, iar nu doar persoanelor la care se referă art.43 alin.1 şi 2 din Legea nr.19/2000.
Ca urmare, reclamantul are dreptul la diferenţa dintre pensia încasată şi pensia
recalculată, prin folosirea unui stagiu complet de cotizare mai mic.
În ceea ce priveşte susţinerea că prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare
de 20 ani şi prin aplicarea O.U.G. nr.100/2008, contestatorul ar fi în mod nelegal
avantajat faţă de alte categorii de pensionari, este neîntemeiată, câtă vreme se
impune verificarea modului de aplicare a O.U.G. nr.4/2005, în raport de prevederile
H.G. nr.1550/2004 la recalcularea drepturilor de pensie pentru persoanele care au
lucrat în grupe de muncă, fără legătură cu instituirea beneficiului unui punctaj
suplimentar, reglementat printr-un act normativ nou şi care s-a aplicat ulterior.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art.312 Cod procedură civilă recursul
a fost respins ca nefondat, iar în baza art.274 Cod procedură civilă, a fost obligată
recurenta să plătească intimatului cheltuieli de judecată în sumă de 700 lei, reprezentând
onorariu de avocat.
2. Recalculare drepturi pensie. Data de la care se acordă drepturile de pensie
recalculate.
Art.17 alin.3 din Legea nr.57/1974
Art.4 şi art.7 alin.(3) şi (5) din O.U.G.nr.4/2005
În dispoziţiile tranzitorii ale art.164 din Legea nr.19/2000, aceasta nu exclude în mod
expres categoria de venituri realizate în sistemul de retribuire în acord global de la
cele ce trebuie să fie avute în vedere la recalcularea pensiei.
Din adeverinţa depusă de reclamantă la dosar, rezultă că a beneficiat de sume de bani
reprezentând acord global cu caracter permanent, potrivit art.17 alin.3 din
Legea nr.57/1974.
Constatând aşadar că, pentru veniturile realizate în acord de către reclamantă,
angajatorul a vărsat la bugetul asigurărilor sociale de stat contribuţia la fondul
de pensii, Curtea, ca şi tribunalul, apreciază că şi veniturile cuprinse în noua
adeverinţă trebuiau avute în vedere de intimata Casa Judeţeană de Pensii Argeş la
stabilirea drepturilor de pensie ale reclamantei.
Fondată, însă, s-a constatat a fi critica privind data de la care s-a dispus acordarea
drepturilor de pensie recalculate, încălcându-se prev.art.7 alin.(3) şi (5)
din O.U.G.nr.4/2005.
Cazul de faţă constituie o revizuire a modalităţii de stabilire a drepturilor de pensie,
la sesizarea persoanei interesate, care s-a adresat instanţei de judecată.
Deşi revizuirea poate fi cerută oricând, plata drepturilor de pensie nu poate fi dispusă
Î cu depăşirea termenului general de prescripţie de 3 ani reglementat de dispoziţiile
art.3 din Decretul nr.167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, calculat de la data
cererii recalculării potrivit stagiului prevăzut de Legea nr.3/1977.
Ca urmare, în baza art.312 Cod procedură civilă recursul a fost admis, iar sentinţa
modificată în parte, în sensul stabilirii ca dată a recalculării, pe cea de 29.06.2007,
cu menţinerea în rest, a sentinţei.
Decizia civilă nr.1356/R-CA/06.09.2011
