Prin sentinţa nr. 258/ca/13.07.2009, Tribunalul Argeş – Secţia civilă – Complet specializat pentru contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului igpr şi, admiţând excepţia tardivităţii for…


Prin sentinţa nr. 258/CA/13.07.2009, Tribunalul Argeş –

Secţia civilă – Complet specializat pentru contencios administrativ şi fiscal a

respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului IGPR şi,

admiţând excepţia tardivităţii formulării contestaţiei de către reclamantul

B.N., a respins acţiunea acestuia.

În motivare, prima instanţă a reţinut că, prin Dispoziţia nr.

770/17.02.2003, IGPR  a dispus sancţionarea disciplinară a reclamantului

prin „retrogradarea din funcţie până cel mult la nivelul de bază al gradului

profesional deţinut, pentru imixtiune ilegală în activitatea altui poliţist şi

intervenţie pentru soluţionarea unor cereri privind satisfacerea intereselor

oricăror persoane, urmând a fi numit într-o funcţie corespunzătoare

pregătirii, potrivit competenţei”.

Ulterior, prin Dispoziţia nr. 063/01.03.2003 emisă de şeful 

I.P.J. Argeş , au fost stabilite drepturile băneşti ale reclamantului, ca urmare

a aplicării sancţiunii.

Dispoziţia nr. 063/01.03.2003 a fost  comunicată

reclamantului în luna martie 2003, iar cererea de anulare a acesteia a fost

introdusă la data de 14.01.2009, deci la aproximativ 6 ani de la data emiterii

ei, fiind tardivă în conformitate cu dispoz. art. 11 alin.(2) din Legea nr.

554/2004.

I.G.P.R. are calitate procesuală  pasivă, având în  vedere că

unul din actele contestate de reclamant este emis de către această

instituţie.

Împotriva sentinţei a formulat recurs reclamantul care,

invocând dispoz. art. 304 pct. 9 şi 3041 C.proc.civ., a criticat-o pentru

nelegalitate şi netemeinicie pentru următoarele argumente de fapt.:

Nelegalitatea Dispoziţiei nr. 063 a fost recunoscută de

însuşi emitentul ei care, la data de 18.02.2009, a emis Dispoziţia nr. 17 prin

care a remediat situaţia.

Instanţa de fond a apreciat greşit momentul naşterii

dreptului la acţiune, fără a se raporta la data la care pârâţii au răspuns

cererii reclamantului. Pe de altă parte, termenul de depunere a cererii de

chemare în judecată a fost depăşit din motive mai presus de voinţa

reclamantului, aşa cum rezultă din sentinţa nr. 32/14.04.2007 a Curţii de

Apel Piteşti, din procesul verbal întocmit de executorul judecătoresc la data

de 15.11.2007, din raportul  către IPJ Argeş din data de 17.05.2005, din

răspunsul IPJ  consemnat în procesul verbal nr. 53814/17.05.2005 şi din

adresa IPJ Argeş nr. 24629/27.05.2003.

Obiectul litigiului de faţă îl constituie refuzul nejustificat de

soluţionare a unei cereri. Interpretarea corectă a dispoz. art. 11 lit. a) şi alin.

2 din Legea nr. 554/2004 conduc la concluzia că prima instanţă trebuia să

se raporteze la data la care IPJ Argeş a emis adresa nr. 22439/28.11.2008

Reclamantul a mai invocat încălcarea dreptului său la un

proces echitabil, prev. de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor

omului şi libertăţilor fundamentale.

Examinând sentinţa prin prisma motivelor de recurs

formulate, Curtea a constatat că recursul este nefondat.

Recurentul reclamant a învestit instanţa cu o cerere în

anularea Dispoziţiei nr. 063/1.03.2003 emisă de IPJ Argeş şi a răspunsului

şi măsurilor luate de pârâţi în anul 2008 în raport de conţinutul Dispoziţiei

respective.

Aşa cum corect a reţinut instanţa de fond, recurentul

reclamant a luat cunoştinţă de existenţa Dispoziţiei nr. 063 în luna martie

2003, atât prin comunicarea expresă la data de 05.05.2003, sub semnătura

reclamantului, a conţinutului acesteia, cât şi prin suportarea în mod

nemijlocit a măsurilor dispuse prin aceasta.

Potrivit Dispoziţiei respective, emise ca urmare a

sancţionării disciplinare a recurentului reclamant prin Dispoziţia

Inspectorului General al Poliţiei Române nr. 0770/17.02.2003, acesta a fost

retrogradat în funcţia de ofiţer operativ principal III la Poliţia Mun. Piteşti,

fiindu-i stabilite şi anumite drepturi băneşti. Prin urmare, Dispoziţia a

transpus în fapt sancţiunea disciplinară.

Potrivit atât Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990, în

vigoare la momentul emiterii Dispoziţiei în discuţie în speţă, cât şi Legii

contenciosului administrativ nr. 554/2004 în vigoare în prezent, contestaţia

împotriva actului trebuia introdusă în termen de 30 de zile de la

comunicarea acestuia.

Ori, recurentul reclamant a contestat pe cale administrativă

măsurile Dispoziţiei nr. 063 la data de 06.12.2007 (după recunoaşterea

făcută de IGPR în întâmpinarea depusă la fondul cauzei). IGPR, autoritate

ierarhic superioară emitentului Dispoziţiei, a răspuns prin adresa nr.

186.263/12.02.2008.

Prin urmare, recurentul reclamant a depăşit termenul legal

sus arătat,  contestând administrativ Dispoziţia IPJ Argeş la peste 4 ani de

la data luării la cunoştinţă, iar răspunsul administrativ l-a contestat în faţa

instanţei de contencios la data de 17.12.2008. În condiţiile în care recurentul

nu a dovedit o altă dată a luării la cunoştinţă a răspunsului de la IGPR,

rezultă că acţiunea în justiţie a fost exercitată peste termenul legal de 6 luni

prev. de art. 11 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 554/2004.

Pe de altă parte, reclamantul a introdus acţiunea în justiţie

şi cu depăşirea termenului de decădere (calificat astfel de lege) de un an de

la data comunicării ori luării la cunoştinţă de actul administrativ, prev. de art.

11 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, reţinut de instanţa de fond.

În concluzie, Curtea constată că cererea reclamantului este

tardivă atât pentru considerentul că acesta a formulat plângere prealabilă cu

depăşirea termenului legal, cât şi pentru faptul că acţiunea în justiţie a fost

formulată peste termenul legal calculat în raport de răspunsul primit de

acesta la plângerea prealabilă, respectiv în raport de data luării la

cunoştinţă de act.

Nu poate fi primită susţinerea necomunicării Dispoziţiei nr.

063 în sine, câtă vreme reclamantul a confirmat în scris, sub semnătură, că

a luat cunoştinţă de conţinutul acesteia, respectiv câtă vreme a suportat în

mod real aplicarea măsurilor conţinute de Dispoziţie, începând cu data de

01.03.2003.

A aprecia, în pofida aspectelor sus reţinute, că împrejurarea

că reclamantului nu i-a fost remisă în mod material Dispoziţia nr. 063 îl

îndreptăţeşte pe acesta să o conteste în justiţie la peste 5 ani de la emiterea

ei, înseamnă a nesocoti principul securităţii şi stabilităţii raporturilor juridice

născute în temeiul unui act administrativ care se bucură de prezumţie de

legalitate – bazată pe prezumţia autenticităţii şi veridicităţii –  şi de caracter

obligatoriu şi executoriu şi care nu a fost contestat în termenele legale.

Recurentul reclamant a contestat în justiţie şi hotărârea

luată de conducerea IPJ Argeş la data de 28.11.2008 de numire a sa într-o

funcţie vacantă de ofiţer specialist I în cadrul unui anumit Serviciu, în urma

raportului propriu al acestuia şi a recomandărilor primite de la IGPR, însă

contestaţia respectivă este formulată tot prin prisma nelegalităţii Dispoziţiei

nr. 063, iar nu a măsurilor în sine conţinute de acesta. Ca atare, se menţine

concluzia tardivităţii cererii reclamantului pentru argumentele sus arătate.

În faţa instanţei de recurs, recurentul a invocat oral faptul că

prima instanţă a încălcat principiul contradictorialităţii procesului civil şi nu a

pus în discuţie excepţia tardivităţii.

Un astfel de motiv nu poate fi cercetat de către instanţa de

recurs câtă vreme nu este invocat în scris, în termenul legal de depunere a

motivelor de recurs. Însă chiar dacă recurentul ar fi împlinit prescripţiile

legale referitoare la invocarea în termen a motivului respectiv de recurs, s-ar

constata că susţinerile acestuia nu sunt conforme adevărului, întrucât din

încheierea de şedinţă din data de 29.06.2009 rezultă punerea în discuţie şi

dezbaterea excepţiei respective.

Pentru cele expuse, văzând şi dispoz. art. 312 alin. 1

C.proc.civ., Curtea a  respins recursul ca nefondat.

4. Contestaţie împotriva deciziei de impunere. Modul de calcul a termenului.

Dispoziţii legale aplicabile.

Art. 207 Cod pr. fiscală;

Art. 101 – 104 Cod pr. civilă;

Pct.3.11.1 şi 2 din OMF nr. 519/2005.

 Calcularea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 207 Cod pr.

fiscală, pentru contestarea decizie de impunere, se face pe zile libere

conform art. 101-104  Cod pr.civilă şi pct.3.11.1 şi 2 din Ordinului

Ministerului Finanţelor nr.519/2005 privind aprobarea Instrucţiunilor pentru

aplicarea titlului IX din OG nr.92/2003 privind Codul de pr.fiscală. Potrivit

acestuia, dispoziţiile privind termenele de procedură civilă se aplică în  mod

corespunzător, astfel încât termenul de depunere al contestaţiei se

calculează pe zile libere, cu excepţia cazului care prin lege se prevede

altfel, neintrând în calcul nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârşit

termenul.

 (Decizia nr. 1326/R-CONT din 09 decembrie 2009)