Citeste şi


Rolul activ al judecătorului în cadrul procedurii adopţiei, reglementată prin Legea nr. 273/2004, republicată privind procedura adopţiei


10.Rolul activ al judecătorului în cadrul procedurii adopţiei, reglementată prin Legea nr. 273/2004, republicată privind procedura adopţiei

Drepturile asistentului maternal în procedura adopţiei

Calitatea procesuală activă a administratorului maternal în exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti pronunţate de instanţă în materia cererilor vizate de art. 74 din Legea nr. 273/2004

Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată: art. 454 alin. (2)art. 458, art. 534 alin. (4)

Legea nr. 273/2004 privind procedura adopţiei, republicată

Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului: art. 36, art. 40, art. 48 teza finală

Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă: art. 248

 

1. Apelul poate fi exercitat de orice persoană interesată, chiar dacă nu a fost citată la soluţionarea cererii, în cazul procedurilor necontencioase, vizate de Legea nr. 273/2004, republicată, privind procedura adopţiei.

Asistentul maternal are calitatea procesuală activă şi poate declara apelul împotriva hotărârilor judecătoreşti pronunţate în cererile vizate de art. 74 alin. (4) din Legea nr. 273/2004, republicată, întrucât este persoană interesată în sensul art. 534 alin. (4) C. pr. civ., cu referire la art. 458 teza II C. pr. civ., prin aceea că legea îi conferă dreptul de a adopta cu prioritate copilul ce i-a fost încredinţat în plasament, conform art. 26 alin. (2) din Legea nr. 273/2004.

2. În raport cu dreptul conferit prin lege asistentului maternal de a avea prioritate la procedurile vizate de Legea nr. 274/2004, republicată, în vederea adopţiei copilului aflat în plasament, instanţele judecătoreşti sunt datoare să verifice modul de îndeplinire de către Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţie a copilului în raza căreia se află domiciliul copilului a obligaţiilor de analizare cu prioritate a posibilităţii încredinţării copilului în vederea adopţiei la asistentul maternal la care se află copilul, inclusiv obligaţia de informare a asistentului maternal în legătură cu procedura adopţiei, dar şi a obligaţiilor de consiliere îndrumare şi sprijin efectiv a persoanei în cauză, îndrituite să adopte, în condiţiile legii, raţiunea reglementărilor fiind subordonată promovării interesului superior al copilului.

(Secţia I civilă, Decizia civilă nr. 10 din 24 iunie 2016, Prof. univ. dr. L.B.)

Prin sentinţa civilă nr. 16 din 31 martie 2016, Tribunalul Caraş-Severin a admis cererea formulată de Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Caraş-Severin şi a încredinţat copilul B.G., n. la 31.08.2013 în vederea adopţiei pentru o perioadă de 90 de zile la familia D.D. şi D.E.

Instanţa de fond a reţinut că minora s-a aflat într-o situaţie de risc, astfel că la data de 24.10.2013 a fost dată în plasament numitului C.I., asistent maternal profesionist, iar, mai apoi, prin sentinţa civilă nr. 29 din 28 mai 2015 aceeaşi instanţă a dispus deschiderea procedurii adopţiei interne a copilului, context în care a fost selectată familia D.D. – D.E. ca familie aptă să adopte, în condiţiile legii.

Împotriva acestei hotărâri, asistentul maternal C.I. a formulat apel, invocând încălcarea legii, prin aceea că reclamanta nu şi-a îndeplinit în mod efectiv obligaţia de informare în legătură cu procedura adopţiei copilului de către asistentul maternal, încălcându-i-se dreptul conferit de lege de a avea prioritate la adopţia copilului. Mai mult, se susţine că reclamanta l-a determinat să renunţe la evaluarea începută în scopul obţinerii atestatului de persoană/familie aptă să adopte, prin aceea că i-a comunicat că obţinerea atestatului îi conferă dreptul de a adopta un alt copil decât copilul aflat în plasament, acesta din urmă fiind deja antrenat în procedură, însă în raport cu o altă familie, pârâtă în cauza de faţă.

În cauză s-a formulat Întâmpinare, prin care se invocă excepţia lipsei calităţii procesuale active a apelantului, întrucât acesta nu are calitatea de parte în proces. Pe fondul cauzei se solicită respingerea apelului, sub motivul că apelantul a fost informat în legătură cu posibilitatea adoptării copilului aflat în plasament, inclusiv cu procedura de urmat, însă acesta nu a dorit să adopte copilul, iar, mai apoi, a declanşat procedura vizată de lege tardiv, respectiv la data de 26.11.2015, adică cu încălcarea termenului de 10 zile de la primirea adresei nr. 10225/02.04.2015 emisă de reclamantă prin care i se aduce la cunoştinţă apelantului posibilitatea de a adopta copilul şi procedura de urmat.

Prin decizia civilă nr. 10 din 24 iunie 2016, Curtea de Apel Timişoara a admis apelul în cauză, cu consecinţa respingerii acţiunii reclamantului, respectiv revocării măsurii încredinţării în vederea adopţiei pentru o perioadă de 90 de zile la familia D.D.-D.E. şi menţinerii măsurii plasamentului copilului la asistentul maternal, apelant în cauză, în condiţiile stipulate în sentinţa civilă nr. 3868 din 12 decembrie 2013 a Tribunalului Caraş-Severin, pronunţată în dosarul nr. 5417/115/2013.

Pentru a hotărî astfel, Curtea a reţinut următoarele:

Relativ la calitatea procesuală activă a apelantului, Curtea a reţinut că procedurile vizate de art. 74 alin. (4) din Legea nr. 273/2004, republicată privind procedura adopţiei sunt proceduri necontencioase, astfel că aplicabile devin dispoziţiile art. 534 alin. (4) C. pr. civ., potrivit cu care „apelul poate fi făcut de orice persoană interesată, chiar dacă nu a fost citată la soluţionarea cererii, termenul de apel curgând de la data la care a luat cunoştinţă de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data pronunţării”, cu referire la art. 458 teza II C. pr. civ., normă care instituie o excepţie de la regula conform căreia „căile de atac pot fi exercitate numai de părţile aflate în proces”, care justifică un interes (teza I a art. 458 C. pr. civ.) –, dispoziţiile art. 74 din Legea nr. 273/2004, republicată făcând trimitere expresă la regulile prevăzute de Cartea III a Codului de procedură civilă, intitulată „Dispoziţii generale privitoare la  procedurile necontencioase din Codul de procedură civilă, cu excepţiile prevăzute de lege”.

Relativ la calitatea de „persoană interesată” a apelantului Curtea a identificat interesul acestuia derivat din dreptul acestuia de a adopta cu prioritate copilul aflat în plasament la  acesta, prevăzut de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 274/2004.

Pe fondul cauzei, Curtea a reţinut că reclamanta şi-a îndeplinit formal obligaţia de informare prevăzută de Legea nr. 273/2004, republicată, golind de conţinut însuşi dreptul „de preferinţă” al apelantului de a iniţia procedura de adopţie a copilului aflat la el în plasament, Curtea apreciind că spiritul legii, dar şi litera sa nu rezumă obligaţia reclamantei la o simplă informare în legătură cu procedurile judiciare la care poate fi supus copilul în scopul adoptării sale, dar şi la acţiuni de îndrumare şi sprijin în mod corespunzător, efectiv a persoanei interesate, inclusiv la efectuarea tuturor demersurilor necesare identificării celui mai potrivit adoptator, sens în care au fost evocate dispoziţiile art. 26 alin. (1) din lege, dar şi dispoziţiile art. 106 alin. (1) din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului.

În speţă, Curtea a reţinut că reclamanta s-a rezumat la o informare a apelantului printr-o Notă telefonică din 30.03.2015, alegaţia reclamantului în sensul că şi-a onorat, în condiţiile legii, obligaţia de informare, sens în care evocă adresa din 02.04.2015 transmisă reclamantului fiind înlăturată, întrucât nu s-a făcut dovada comunicării, în condiţiile legii, a adresei în cauză, astfel cum rezultă din adresa Oficiului poştal nr. 424/16.06.2016.

Mai mult, Curtea a reţinut că raţiunea obligaţiei de informare prevăzută de lege este subordonată asigurării faptului că familia/persoana este informată, acceptă, înţelege şi acţionează în conformitate cu legea, sens în care sunt şi dispozițiile H.G. nr. 1438/2004, toate reglementările în domeniu fiind subordonate respectării interesului superior al copilului. În speţă s-a reţinut că, copilul B.G. se află în grija apelantului de la vârsta de 7 săptămâni, beneficiind de o îngrijire corespunzătoare, nesupusă criticii reclamantei.

De asemenea, împrejurarea că în timpul procesului pendinte reclamanta, prin organele sale, a purces la respingerea cererii de reînnoire a atestatului de asistent maternal profesionist al apelantului sub motivul că acesta a atacat sentinţa instanței de fond prin declanşarea apelului pendinte a fost apreciată ca un exces al reclamantei, în condiţiile în care prin atacarea hotărârii tribunalului apelantul şi-a exercitat un drept, prevăzut de lege, demersul său nefiind făcut în scop de şicană.

În acelaşi fel a fost tratat şi avizul psihologic nr. 5129//20.05.2016, întrucât la data întocmirii acestuia copilul nu se mai afla la apelant.

Curtea a observat  că reclamanta, în susţinerea acţiunilor sale, care au făcut obiectul judecăţilor finalizate prin pronunţarea sentinţei civile nr. 29/28.05.2015 de deschidere a procedurii adopţiei interne, respectiv a sentinţei apelate în prezenta cauză, nu a învederat instanţei de fond dorinţa asistentului maternal de a adopta copilul, precum nici demersurile acestuia în acest sens, împrejurare ce rezultă din considerentele celor două hotărâri judecătoreşti.

Sub toate aceste aspecte, Curtea a statuat că tribunalul şi-a încălcat rolul activ, nesolicitând reclamantei informaţiile relative la îndeplinirea obligaţiei de informare a asistentului maternal, cu consecinţa neevaluării situaţiei copilului încredinţat în vederea adopţiei, din perspectiva dispoziţiilor Legii nr. 273/2004, în condiţiile în care procedurile vizate de art. 74 din Legea nr. 273/2004, nu obligă la citarea asistentului maternal, iar citarea acestuia nu s-a realizat nici măcar pentru opozabilitatea hotărârii, dat fiind că prin hotărâre se dispută nu doar un drept care este reglementat prioritar în favoarea asistentului maternal, dar şi încetarea măsurii plasamentului, dispusă printr-o hotărâre judecătorească anterioară, în raport chiar cu apelantul din prezenta cauză.