Secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie drept civil 1. Respingerea acţiunii în revendicare ca inadmisibilă, după intrarea în vigoare a Legii nr.10/200…


SECŢIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI

ASIGURĂRI SOCIALE ŞI PENTRU CAUZE CU MINORI ŞI DE FAMILIE

DREPT CIVIL

1. Respingerea acţiunii în revendicare ca inadmisibilă, după intrarea în

vigoare a Legii nr.10/2001, contravine dispoziţiilor C.E.D.O., care se aplică

cu prioritate şi care sunt favorabile, faţă de dreptul intern

Art.22 alin.(1) şi (5) din Legea nr.10/2001

Art. 6 alin. (1) şi (2) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului

Art. 1 din Primul Protocol adiţional al Convenţiei Europene a Drepturilor

Omului

 

 Din compararea reglementării interne cu reglementarea

internaţională rezultă în mod evident faptul că dispoziţiile Convenţiei

Europene a Drepturilor Omului sunt mai favorabile decât dispoziţiile Legii

nr.10/2001. Aceleaşi susţineri sunt valabile şi prin raportarea normelor

Convenţiei la disp. art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998.

Legea nr.10/2001-art.22 alin.(1) şi (5) conţine însă o limitare în

timp a dreptului de a cere restituirea/respectarea dreptului de proprietate

pentru proprietăţile abuziv confiscate, reglementare evident inferioară

principiilor prevăzute de Convenţie şi în totală contradicţie cu legea

generală (art.480 Cod civil) din care rezulta caracterul absolut, exclusiv şi

perpetuu al dreptului de proprietate, cu consecinţa caracterului

imprescriptibil al acţiunii în revendicarea lui, caracter recunoscut prin

dreptul intern şi practica CEDO.

 Calitatea de titular actual al bunului revendicat poate sa rezulte şi

dintr-un act normativ care prevede masuri de restituire sau recunoaşterea

preluării abuzive de către stat. In acest sens in legislaţia romana s-au făcut

mai multe astfel de recunoaşteri din partea statului a caracterului abuziv

al preluării imobilelor in perioada 1945-1989 şi implicit a caracterului de bun

actual al acestor bunuri în patrimoniul celor care reclama încălcarea

dreptului.

 Reclamantului-recurent i s-a recunoscut calitatea de titular al unui

bun în sensul Convenţiei,  prin decizia nr.775/2006, prin care i s-au acordat

despăgubiri aferente imobilelor preluate abuziv, în temeiul Legii 10/2001,

existând astfel o speranţă legitimă de redobândire a bunurilor.

 A declara acţiunea în revendicare ca inadmisibilă, ar echivala

deopotrivă cu anihilarea nejustificată a caracterului absolut, exclusiv şi

perpetuu al dreptului de proprietate, cu consecinţa pierderii beneficiului

imprescriptibilităţii, atribut esenţial al revendicării imobiliare.

 Respingerea ca inadmisibilă a acţiunii în revendicare ar însemna şi 

afectarea substanţei dreptului de proprietate, nefiind respectat un raport de

proporţionalitate între scopul urmărit (respectarea dreptului de proprietate

încălcat) şi mijlocul procedural ales (trimiterea exclusiv la procedura legii

10/2001 care limitează în timp şi formal dreptul de a cere restituirea).

(Decizia civilă nr.1798/R din 26 noiembrie 2009)