C.p.cv., art.304 pct.9, art.585-595, art.1115 cod Civil
a.Între reclamanti, în calitate de promitenti vânzatori si pârâti în calitate de promitenti cumparatori s-a încheiat antecontractul de vânzare-cumparare autentificat reclamantii se obligau sa vânda pârâtilor dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 2 situat în Bucuresti , pe care l-au dobândit prin cumparare în baza Legii nr. 112/1995, urmând a se prezenta la notarul public pentru autentificarea actului dupa încetarea interdictiei de vânzare prevazuta de Legea nr.112/1994.
Din izvoraste obligatia reclamantilor de a se fi prezentat la notariat pentru încheierea actului si obligatia pârâtilor de a plati restul de pret.
Ca urmare a refuzului promitentilor-vânzatori, pârâtii au procedat la consemnarea la CEC a sumei amintite, pe seama si la dispozitia reclamantului M.S.
b. Cu privire la lipsa de discernamânt , s-a retinut în cuprinsul raportului de expertiza medico legala ca M.C., la momentul examinarii, respectiv 19.05.2008, prezinta dementa de tip Alzheimer stadiul sever, afectiune ce a fost consemnata într-un act medical la nivelul anului 2004 si care putea fi stabilita de medicul de familie printr-o tomografie computerizata, care de altfel a fost efectuata de medicul psihiatru si neurolog, ce i-au instituit tratamentul de specialitate, pe care aceasta parte îl continua si în prezent.
În finalul acestui raport de expertiza, s-a retinut ca nici medicul de familie si nici comisia de prima expertiza medico-legala psihiatrica nu pot stabili capacitatea de dispozitie,respectiv discernamântul numitei M.C., la nivelul anului 1999, deoarece debutul acestei boli nu poate fi precizat cu exactitate în timp. nici medicul de familie si nici comisia de prima expertiza medico-legala psihiatrica nu pot stabili capacitatea de dispozitie,respectiv discernamântul numitei M.C., la nivelul anului 1999, deoarece debutul acestei boli nu poate fi precizat cu exactitate în timp.
CURTEA DE APEL BUCURESTI – SECTIA A IV A CIVILA
DECIZIA CIVILA NR. 427/10.03.2009, dosar nr. 23071/299/07
Prin sentinta civila nr. 870/22.01.2008 pronuntata de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti a fost respinsa actiunea formulata de reclamantii M.S. si M.C. în contradictoriu cu R.M. si R.S., ca neîntemeiata. S-a luat act ca pârâtii nu au cerut cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta , instanta de fond a retinut ca între reclamanti, în calitate de promitenti vânzatori si pârâti în calitate de promitenti cumparatori s-a încheiat antecontractul de vânzare-cumparare autentificat sub nr.488/4.03.1999.
Prin aceasta conventie reclamantii se obligau sa vânda pârâtilor dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 2 situat în Bucuresti , pe care l-au dobândit prin cumparare în baza Legii nr. 112/1995, urmând a se prezenta la notarul public pentru autentificarea actului dupa încetarea interdictiei de vânzare prevazuta de Legea nr.112/1994 , dar nu mai târziu de 20.12.2006.
Pretul vânzarii a fost stabilit la suma de 75000 USD, din care s-a achitat cu titlu de avans suma de 20.000 USD, restul de pret de 55.000 USD urmând a fi achitat la încheierea actului de vânzare-cumparare în forma autentica.
Instanta a retinut astfel ca din antecontract izvoraste obligatia reclamantilor de a se fi prezentat la notariat pentru încheierea actului si obligatia pârâtilor de a plati restul de pret.
În acest sens prin notificarea nr.472/29.11.2007, facuta prin BEJ A. B. Si B., pârâtii în calitate de debitori ai obligatiei de plata a restului de pret de 55000 USD au convocat pe reclamanti pentru a se prezenta la data de 17.12.2007, ora 11,30, la sediul BEJ A. B.si B. pentru a primi restul de pret.
Din procesul verbal încheiat la data de 17.12.2007 de BEJ A B.si B. a rezultat ca reclamantul M.S. a refuzat primirea sumei de 55000 USD.
Urmare acestui refuz pârâtii au procedat la consemnarea la CEC a sumei amintite, pe seama si la dispozitia reclamantului M.S., potrivit recipise de consemnare nr.1958981/1/12.2007.
Instanta a constatat ca pârâtii au respectat întru totul dispozitiile art.596 -588 Cod procedura civila, art. 1115 Cod civil, astfel încât nu exista nici un motiv pentru a se constatat nulitatea acestei proceduri.
S-a mai retinut ca sustinerea reclamantilor în sensul ca oferta de plata s-a facut unei persoane incapabile a o primi nu este relevanta întrucât simpla invocare a lipsei de discernamânt a reclamantei ca si motiv pentru anularea antecontractului amintit, nu poate constitui o cauza de incapacitate.
Prin decizia civila nr. 1516 A din 27.11.2008 pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia a III-a Civila, s-a respins ca nefondat apelul formulat de apelantii-reclamanti M.S. si M.Cîmpotriva sentintei civile nr. 870/22.01.2008 pronuntata de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti si au fost obligati apelantii la 1000 lei cheltuieli de judecata catre intimati.
Pentru a hotarî astfel, s-a retinut ca instanta de fond, din analiza tuturor probelor a pronuntat o solutie legala si temeinica.
Cât priveste apararea apelantilor în sensul ca nu au capacitate de a primi având discernamântul abolit, tribunalul a constatat ca aceasta sustinere nu este probata.
Astfel, adeverinta medicala nr. 8041/17.12.2007 emisa de Cabinet Medicina de Familie atesta ca M.S. este bolnav, însa nu rezulta ca are discernamântul abolit.
Totodata, raportul de expertiza medico-legala efectuat la Institutul National de Medicina Legala “Mina Minovici” într-un alt dosar nu atesta lipsa de discernamânt a apelantei Mitrus Cleopatra.
Împotriva acestei decizii, s-a declarat recurs la 05.01.2009, de catre M.S. si M.C cu respectarea termenului prevazut de art. 301 Cod procedura civila.
În motivele de recurs, se critica decizia conform art. 304 pct. 7 Cod procedura civila, aratându-se ca hotarârea nu cuprinde motivele pe care se sprijina, sau cuprinde motive contradictorii, retinând ca în conformitate cu raportul de expertiza medico legal de la INML Mina Minovici, M.C. are discernamânt, desi în raport se retine ca aceasta nu are discernamânt. De asemenea, în procesul verbal încheiat de BEJ Boambes Badea se mentioneaza ca R.M. si R.S.,nu au la ei suma oferta spre consemnare, iar decizia în mod gresit a retinut ca acestia au avut suma.
Analizând decizia civila recurata, în raport de criticile formulate, Curtea a respins recursul ca nefondat, conform art. 312 raportat la art. 304 pct. 7 Cod procedura civila pentru urmatoarele considerente:
Astfel cum rezulta din decizia civila nr. 1516 din 27.11.2008 pronuntata în dosar nr. 23071/299/2007 aceasta cuprinde în considerente, analiza tuturor motivelor de apel si a probelor administrate în cauza.
Tribunalul a retinut ca din adeverinta medicala nr. 8041/17.12.2007 emisa de Cabinet Medicina de Familie rezulta ca M.S. era bolnav având o boala cardiaca cronica ischemica ce se poate agrava în conditii de efort sau stari tensionale, dar care nu este de natura a afecta discernamântul acestei parti.
În privinta raportului de expertiza medico legala efectuat la Judecatoria sectorului 1 Bucuresti în dosarul nr. 335/299/2007, Curtea retine ca M.C. , la momentul examinarii, respectiv 19.05.2008, prezinta dementa de tip Alzheimer stadiul sever, afectiune ce a fost consemnata într-un act medical la nivelul anului 2004 si care putea fi stabilita de medicul de familie printr-o tomografie computerizata, care de altfel a fost efectuata de medicul psihiatru si neurolog, ce i-au instituit tratamentul de specialitate, pe care aceasta parte îl continua si în prezent.
În finalul acestui raport de expertiza, s-a retinut ca nici medicul de familie si nici comisia de prima expertiza medico-legala psihiatrica nu pot stabili capacitatea de dispozitie,respectiv discernamântul numitei M.C., la nivelul anului 1999, deoarece debutul acestei boli nu poate fi precizat cu exactitate în timp.
Astfel, instanta de apel, în mod corect a retinut ca acest raport de expertiza nu atesta lipsa de discernamânt al numitei M.C. la momentul încheierii antecontractului de vânzare-cumparare autentificat sub nr. 488/4.03.1999. Concluziile acestui raport de expertiza au fost avute în vedere de Judecatoria sector 1 Bucuresti în dosar nr. 335/299/2007 care a admis actiunea formulata de reclamantii R.M. si R.S. a constatat intervenita vânzarea cumpararea pentru imobilul situat în si a respins actiunea conexa formulata de M.S. si M.C prin care se solicita nulitatea absoluta a antecontractului de vânzare-cumparare încheiat între parti în 1999 pentru lipsa de discernamânt a lui M.C.
În raport de aceasta critica, rezulta ca hotarârea recurata are o motivare coerenta si legala, în raport de actele si lucrarile dosarului.
În privinta celei de-a doua critici ce vizeaza o motivare contradictorie, în raport de procesul verbal de BEJ B.si B., Curtea a retinut ca instanta de apel a analizat în mod corect cuprinsul acestui document, notificatul M.S., care a fost însotit de fiul sau M.C. la ora 11,30 în ziua de 17.12.2007, a refuzat sa se prezinte la un public, pentru a semna o cerere de indisponibilizare a imobilului ce a facut obiectul antecontractului încheiat între parti, iar petitionarii au adresat o invitatie expresa notificatului de a se deplasa la Banca Italo – Romena pentru i se înmâna suma de bani, oferta refuzata atât în privinta deplasarii la banca, cât si în privinta prezentarii unui înscris din care sa rezulte consemnarea acestei sume pe numele sau. M.S. a mentionat ca refuza deplasarea datorita starii sale de sanatate, iar familia R. a mentionat ca fata de pozitia notificatilor, va consemna pe numele si la dispozitia acestora, suma de 55.000 USD. Familia R. a respectat procedura privind oferta reala urmata de consemnatiune si a depus suma indicata la dispozitia lui M. S. conform recipisei de consemnare nr. 1958981/1.
Sustinerile recurentului în sensul ca în decizia recurata se mentioneaza alta situatie decât cea retinuta în procesul verbal încheiat la 17.12.2007 la BEJ Boambes si Badea sunt nefondate, neexistând în considerente vre-o mentiune în sensul ca intimatii s-au prezentat la 17.12.2007 având asupra lor suma de 55.000 USD.
Astfel cum rezulta din cele mentionate anterior, nu exista considerente contradictorii în decizia recurata nici din punctul de vedere referitor la modul de consemnare a sumei , iar critica formulata în acest sens este nefondata.
Prin urmare, Curtea va mentine ca legala si temeinica decizia recurata.
