Prin sentinţa civilă nr. 1302/19 iunie 2009, Judecătoria Miercurea Ciuc a respins plângerea formulată de reclamanţii K.M.C. şi H.M., în contradictoriu cu pârâtul Composesoratul „I.”, precum şi cererea acestuia din urmă pentru obligarea reclamanţilor la plata cheltuielilor de judecată.
În adoptarea acestei soluţii, prima instanţă a reţinut că solicitarea reclamanţilor, vizând anularea Procesului-verbal al Adunării Generale Extraordinare din data de 25 iulie 2008, precum şi a actelor premergătoare şi ulterioare acestei adunări generale, este nefondată, întrucât probele administrate în cauză nu au confirmat susţinerea acestora, în sensul că votul nu s-ar fi exprimat liber şi neviciat şi că nu ar fi reflectat voinţa expresă a membrilor prezenţi, mai ales în ceea ce priveşte alegerea noilor organe de conducere.
Cu referire la motivul de anulare al procesului-verbal menţionat, respectiv neîntrunirea cvorumului de 50% plus unu din voturi, astfel încât adunarea să fie valid constituită, s-a reţinut că reclamanţii au depus la dosarul cauzei două note de calcul, însă din procesele verbale ale adunărilor generale din 2 mai şi 5 iulie 2008 rezultă fără echivoc faptul că totalul drepturilor existente în evidenţa composesoratului este de 1.260, iar la adunarea generală din 25 iulie 2008 au fost prezente şi reprezentate 689,85 drepturi composesorale, adică mai mult de 55% din totalul acestora.
Prin decizia civilă nr. 61/9 iunie 2010, Tribunalul Harghita a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanţi, reţinând că nota de calcul pe care aceştia au depus-o, întocmită de expertul C.S.E. – conform căreia totalul drepturilor composesorale este de 1.481, 26 ha, iar numărul drepturilor de vot, de 1.489, nu poate fi avută în vedere, întrucât este o probă extrajudiciară, nesusţinută de celelalte acte din dosar. Pe de altă parte, reclamanţii nu au adus argumente în ceea ce priveşte neconcordanţele cu privire la drepturile composesorale, în contextul în care, cu prilejul adunărilor generale din 2 mai şi 5 iulie 2008 s-a consemnat în cuprinsul proceselor-verbale că totalul drepturilor composesorale este de 1.260.
În ceea ce priveşte nerespectarea prevederilor art. 15 din Statut, referitoare la caracterul secret al votului, s-a reţinut că susţinerea reclamanţilor – în sensul că votul a fost unul deschis, în mod nominal, astfel că nu există certitudinea că votul reprezintă voinţa reală a celor prezenţi, este contrazisă de cuprinsul procesului-verbal al adunării generale contestate, din care rezultă că procesul de votare s-a desfăşurat în secret, fiind distribuite buletine de vot.
Reclamanţii au uzat în continuare de calea de atac a recursului, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă, prin raportare la interpretarea dispoziţiilor art. 10 şi 21 din Statutul Composesoratului Imper.
Prin intermediul memoriului de recurs, s-a susţinut că primele două instanţe au reţinut în mod greşit că totalul drepturilor composesorale este de 1.260 ha, deoarece din chiar tabelul depus la dosar de către pârât (filele 26-28 dosar fond) rezultă că suprafaţa totală de care dispune faptic composesoratul este de 1.479, 07 ha, iar drepturile composesorale, conform prezenţei consemnate în acelaşi tabel, au fost de 649,13 ha, ceea ce atestă o prezenţă de 43,8%, contrar prevederilor art. 10 din Statut.
De asemenea, s-a invocat şi încălcarea dispoziţiilor art. 21 lit. c) din Statut, în sensul că două dintre persoanele alese în Consiliul de administraţie nu îndeplinesc condiţia de a fi membru al composesoratului sau reprezentant legal al unui membru composesor persoană juridică.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, susţinând că tocmai reclamanţii sunt cei care nu au respectat prevederile din Statutul composesoratului, în sensul că – fiind membri ai Consiliului de administraţie, nu au convocat adunările generale ordinare şi au gestionat fraudulos patrimoniul composesoratului, nedepunând bilanţurile contabile în perioada 2004-2010, motiv pentru care s-a şi formulat plângere penală împotriva acestora.
Examinând recursul dedus judecăţii, prin raportare la motivele invocate, precum şi din oficiu, în limitele prevăzute de art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta este întemeiat, astfel că urmează a fi admis, pentru considerentele relevate în continuare:
Prin plângerea adresată primei instanţe, reclamanţii au solicitat anularea procesului-verbal al adunării generale extraordinare din data de 25 iulie 2008, în cadrul căreia au fost alese noile organe de conducere ale composesoratului, invocând sub acest aspect încălcarea prevederilor art. 10 din statut, în sensul neîntrunirii cvorumului de 50% plus unu din totalul drepturilor composesorale.
Pentru susţinerea acestui motiv de nelegalitate, reclamanţii au depus la dosarul cauzei o „notă de calcul” întocmită de expertul contabil C.S.E., conform căreia totalul drepturilor composesorale este de 1.481, 26 ha, iar numărul drepturilor de vot exprimate la adunarea generală din 25 iulie 2008 a fost de 646, ceea ce reprezintă 43,38% din totalul drepturilor de vot.
Prima instanţă a înlăturat această probă, reţinând că potrivit tabelului depus la dosar de către pârâtă, în cuprinsul căruia s-a consemnat prezenţa membrilor composesoratului la adunarea generală menţionată, au fost prezente şi reprezentate 689,85 drepturi composesorale, adică mai mult de 55% din totalul acestora.
Prin urmare, s-a acceptat ca având valoare absolută o probă care emana de la pârâtă, deşi aceasta a fost contestată de către reclamanţi prin invocarea unei probe ştiinţifice, situaţie în care se impunea ca, în virtutea rolului activ consacrat de art. 129 Cod procedură civilă, să se supună dezbaterii părţilor necesitatea administrării probei cu expertiza tehnică judiciară – contabilă, singura în măsura a lămuri aspectul controversat al legalităţii adunării generale contestate, sub aspectul întrunirii majorităţii drepturilor composesorale, verificată prin prisma dispoziţiilor art. 7 din Statut.
De asemenea, Curtea apreciază că administrarea acestei probe era necesară şi datorită faptului că tabelul depus la dosar de către pârâtă nu reprezintă decât o confirmare a prezenţei la adunarea generală din 25 iulie 2008, iar nu şi un calcul efectiv al tuturor drepturilor composesorale şi al celor statutar reprezentate la respectiva adunare, astfel că instanţa de control judiciar nu are la dispoziţie suficiente date pentru a constata veridicitatea susţinerii uneia sau alteia dintre părţile aflate în litigiu.
Pentru motivele arătate, Curtea constată incidenţa motivului de nelegalitate reglementat de art. 312 alin. 5 teza întâi Cod procedură civilă, astfel că va admite recursul examinat şi va casa ambele hotărâri pronunţate în cauză, dispunând trimiterea dosarului spre rejudecare primei instanţe, în vederea administrării probei la care s-a făcut anterior referire, precum şi a dovezilor a căror utilitate va reieşi din dezbateri, urmând a se verifica, totodată, şi celelalte aspecte de neregularitate invocate cu privire la organizarea şi desfăşurarea adunării generale contestate.
