A motivat, în esenţă, reclamantul că imobilul situat în comuna O, achiziţionat pe numele pârâtei P N, în realitate a fost cumpărat de către fosta sa soţie, pârâta C P.
A arătat că , în speţă, este vorba de o simulaţie prin interpunere de persoane, făcută în scopul neincluderii imobilului în masa bunurilor comune.
În fine, a susţinut că pârâta C P a cumpărat imobilul cu bani sustraşi din gospodărie, în timpul căsătoriei.
În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1175 Cod Civil.
Prin sentinţa civilă nr. 2235 din 30 octombrie 2008, Judecătoria Alexandria a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamantul S I împotriva pârâţilor P N, C P, E T. M şi E T. F.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, că între pârâţii E F şi Nefondat M, în calitate de vânzători şi pârâta P N, în calitate de cumpărător, s-a încheiat la data de 12 august 2008 contractul de vânzare-cumpărare a imobilului situat în comuna O.
În ce priveşte preţul vânzării, de 4500 lei, faţă de declaraţiile martorilor D F, A D, răspunsurile pârâtelor la interogatoriu, a reţinut că acesta a fost achitat de pârâta P N, din economiile realizate de aceasta.
Referitor la declaraţiile martorilor B I şi S I, acestea au fost înlăturare, pe motiv că nu se coroborează cu celelalte probe.
De asemenea, a apreciat că reclamantul nu a făcut dovada că în gospodăria comună a foştilor soţi existau sume de bani pe care pârâta C P să le fi folosit la achiziţionarea imobilului.
În fine, a reţinut că reclamantul nu a făcut dovada simulaţiei prin interpunere de persoane, respectiv că între cele două pârâte s-ar fi încheiat un act secret, reprezentând acordul de voinţă al acestora cu privire la adevăratul proprietar al imobilului.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs recurentul-reclamant S I, acesta criticând sentinţa, ca fiind netemeinică şi nelegală.
Tribunalul, verificând legalitatea şi temeinicia hotărârii, faţă de criticile formulate, constată recursul nefondat.
Cum a reţinut prima instanţă, simulaţia presupune existenţa concomitentă, între aceleaşi părţi, a două contracte: unul public, aparent, denumit şi contract simulat, prin care se creează o anumită aparenţă juridică şi care nu corespunde realităţii, respectiv, un contract secret, denumit contraînscris, care corespunde voinţei reale a părţilor şi prin care se anihilează, în tot sau în parte, aparenţa juridică, creată prin actul simulat.
De asemenea, simulaţia presupune ca actul secret să se fi încheiat concomitent sau, eventual, înainte de încheierea contractului aparent.
Or, în cauză, nu s-a făcut dovada că între aceleaşi părţi : intimaţii-pârâţi E M şi E F, în calitate de vânzători, pe de o parte, şi intimata-pârâtă P N, în calitate de cumpărător s-ar fi încheiat în afară de contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4571/2004 (fila 4 Dosar fond) şi un act secret în care să se prevadă că de efectele acestei vânzări va profita intimata-pârâtă C P.
În mod corect prima instanţă a înlăturat declaraţiile martorilor B I şi S I (filele 80, 90 Dosar fond) potrivit cu care imobilul în litigiu ar fi fost cumpărat de intimata-pârâtă C P.
Aceste susţineri ale martorilor nu fac dovada existenţei contractului secret, încheiat între aceleaşi părţi şi care să prevadă că adevăratul beneficiar al vânzării ar fi intimata-pârâtă C P.
