Anulare act de donaţie. Incidenţa art. 45 şi următoarele din legea nr. 10/2001 Fondul funciar


Prin acţiunea înregistrată sub nr. 16514/318/2009pe rolul Judecătoriei Tg-Jiu, după casare, reclamanţii M A. N şi M N. N au chemat în judecată pe pârâţii Consiliul Local Turcineşti şi Consiliul Judeţean Gorj şi au solicitat să se dispună constatarea nulităţii absolute a actului de donaţie autentificat sub nr. 3050/29 sept, 1975 la Notariatul de Stat Judeţean Gorj în ceea ce priveşte un teren în suprafaţă de 260 m.p. situat în com. Turcineşti, sat Rugi, jud. Gorj, având ca vecini la E rest proprietate reclamanţi, la V şoseaua comunală, la N Ghibu Ion, iar la S rest proprietate reclamanţi, cu repunerea părţilor în situaţia anterioară .

În cauza au formulat cerere de intervenţie în interes propriu, intervenienţii I N. V şi M M moştenitori ai autoarea M N. I, care au solicitat, la rândul lor, constatarea nulităţii absolute a actului de donaţiei autentificat sub nr. 3050/29.09.1975 şi repunerea părţilor în situaţia anterioară , invocând aceleaşi motive ca reclamanţii.

S-a formulat cerere de intervenţie în interesul Consiliului Local Turcineşti de către intervenientul E C, prin care a solicitat respingerea acţiunii reclamanţilor invocând atât prescripţia acţiunii cât şi netemeinicia ei.

La termenul din data de 19.02.2010, reclamanţii au solicitat să fie conceptată şi citată în cauză in calitate de pârâtă comuna Turcineşti cu care înţeleg să se judece în contradictoriu.

Prin sentinţa civilă nr. 4659/18.06.2010 Judecătoria Tg-Jiu a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Consiliul Judeţean Gorj şi Consiliul Local al comunei Turcineşti şi a respins cererea faţă de aceste pârâte, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

A fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţi cât şi cererile de intervenţie în nume propriu, s-a constata nulitatea absolută a contractului de donaţie, şi s-a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară.

A fost respinsă excepţia prescripţiei dreptului la acţiune.

Împotriva sentinţei pronunţate au declarat recurs pârâta Comuna Turcineşti şi intervenientul E I C, recursul acestuia din urmă vizând şi încheierea din data de 20.03.2010 prin care a fost respinsă cererea sa de intervenţie, invocându-se vădita nelegalitatea acesteia din urmă şi netemeinicia sentinţei, totala nemotivare în fapt a soluţiei de admitere , dar si nelegalitatea hotărârii raportat la disp. art.966 c.civ şi art.1 , art.3 şi art.7 din Decretul nr.167/1958.

Prin decizia civilă nr.2799/25.11.2010, pronunţată de Tribunalul Gorj s-a decis admiterea recursului, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanţa de fond, cu îndrumarea ca instanţa să analizeze acţiunea în raport de temeiul juridic invocat şi apărările părţilor, dar şi din perspectiva legislaţiei în materia retrocedării imobilelor context in care se va analiza împrejurarea că autoarea care a fost parte în contractul de donaţie a decedat ulterior intrării in vigoare a legii fondului funciar, că terenul a fost solicitat în baza legilor de modificare a fondului funciar de către moştenitori şi având in vedere că în discuţie este un teren donat, singura L.10/2001 este cea care stabileşte că în sensul legii prin imobile preluate în mod abuziv se înţelege şi imobilele donate statului, sens in care relevant este a se stabili dacă terenul a fost solicitat în baza L.10/2001.

Prin sentinţa civilă nr.5839 din data de 28.06.2011 pronunţată de Judecătoria Tg-Jiu în dosarul nr. 449/318/2011 s-a luat act de renunţarea intervenientei I V, la judecarea cererii de intervenţie în nume propriu.

A fost respinsă excepţia prescripţiei acţiunii.

A fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale active.

A fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Consiliul Judeţean al judeţului Gorj şi Consiliul Local al comunei Turcineşti şi în consecinţă respinge cererea formulată împotriva acestor pârâţii.

A fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Comuna Turcineşti.

A fost admisă cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenientul E C.

A fost admisă excepţia lipsei de interes a reclamanţilor şi a intervenientului M M şi în consecinţă,

A fost respinsă acţiunea principală formulată de reclamanţilor.

A fost respinsă cererea de intervenţie principală formulată de M M, ambele cereri pentru lipsa interesului.

Au fost obligaţi în solidar pe reclamanţi şi intervenientul M M, la plata sumei de 3000 lei cheltuieli de judecată faţă de intervenientul accesoriu E C.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că prin cererea promovată de reclamanţi, împreună cu intervenienţii principali, au solicitat constatarea nulităţii absolute a actului de donaţie autentificat sub nr.3050/29.09.1975 cu privire la suprafaţa de 260 mp, în contradictoriu cu Consiliul Local Turcineşti, Consiliul Judeţean Gorj şi Comuna Turcineşti, pentru lipsa cauzei.

Că, la termenul din data de 24.06.2011 intervenienta principală Iovan Veronica a precizat instanţei că renunţă la cererea făcută in cauză, în temeiul art.246 c.pr.civ instanţa va lua act de această manifestare de voinţă.

Că, au fost invocate excepţia lipsei calităţii procesuale active, excepţia lipsei calităţi procesuale pasive , excepţia prescripţiei acţiunii şi excepţia lipsei de interes.

S-a considerat că reclamanţii şi intervenienţii nu justifică un interes legitim pentru desfiinţarea contractului de donaţie deoarece nu realizează nici un folos practic faţă de împrejurarea că nu au solicitat restituirea acestuia în baza L.10/2001.

S-a apreciat că lipsa intenţiei de a gratifica este echivalentă cu lipsa totală a consimţământului, nu doar a cauzei, fapt care atrage nulitatea absolută a contractului de donaţie şi în speţă, pentru cauza dedusă judecăţii sancţiunea prevăzută de lege este nulitatea absolută a contractului, acţiunea în acest caz fiind imprescriptibilă.

Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale active este fără putinţă de tăgadă faptul că reclamantul M N este soţul autoarei M I, iar reclamantul M N N şi interveneintul M M sunt fii legitimi ai acesteia, la dosar existând acte de stare civilă care atestă relaţia de căsătorie, respectiv filiaţia cu şi faţă de defunctă.

Că, dovada calităţii de moştenitor se face pe baza certificatului de moştenitor sau a hotărârii judecătoreşti definitive, dar şi prin orice probă din care să rezulte îndeplinirea condiţiilor legale prevăzute pentru dreptul la moştenire.

Cu privire la excepţia lipsei calităţi procesuale pasive a pârâţilor Consiliul Local Turcineşti, Consiliul Judeţean Gorj şi Comuna Turcineşti, s-a precizat că din actele aflate la dosarul cauzei rezultă că donaţia a fost încheiată de către autoarea reclamanţilor cu Statul Român reprezentat de fostul Consiliul Popular Judeţean Gorj, Comitetul Executiv prin Biroul Executiv al Consiliului Popular al comunei Turcineşti.

Că, actul juridic a fost încheiat de părţi într-o perioadă în care România guverna o altă rânduire constituţională şi politică, legislaţia avută în vedere la acel moment fiind în mare parte aprobată în momentul de faţă.

Instanţa a reţinut că la momentul întocmirii actului de donaţie, singurul titular al dreptului de proprietate era Statul, bunurile care intrau în patrimoniul acestuia, intrau şi în cel al unităţilor administrativ teritoriale, însă nu cu titlul de proprietate pentru acestea din urmă, ci cu titlul de administrare şi că decretul nr.478/1954 a prevăzut expres faptul că in cazul donaţiilor oferite statului acesta era reprezentat de Consiliul Popular, deşi, potrivit decretului nr.31/1954, aflat şi el în vigoare la acea dată, reprezentarea statului se făcea prin Ministerul de Finanţe.

S-a reţinut că potrivit legii administraţiei publice locale, astfel cu a fost modificată, face o netă distincţie între unităţile administrativ teritoriale, persoane juridice de drept public cu capacitate juridică deplină şi patrimoniu propriu (acestea fiind titularele dreptului de proprietate la nivel local ), şi autorităţile locale, deliberative şi executive.

Că, astfel Consiliul Local Turcineşti are atribuţii privind administrarea domeniului public şi privat şi nu are calitatea de titular al dreptului de proprietate publică sau privată. Dreptul conferit de lege consiliului local de a administra patrimoniul public şi privat al unităţi administrativ teritoriale nu face altceva decât să sublinieze faptul că acesta este doar o autoritate deliberativă, luând decizii asupra bunurilor care se află însă în patrimoniul unităţii administrativ teritoriale, comuna Turcineşti.

Cu privire la excepţia lipsei de interes invocată de pârâta Comuna Turcineşti şi intervenientul accesoriu Enache Constantin, s-a precizat că prin decizia instanţei de control judiciar, obligatorie pentru instanţa de rejudecare, în raport de disp.art.315 al 1 c.pr.civ, s-a dispus că acţiunea reclamanţilor să fie analizată şi din perspectiva legislaţiei în materia retrocedării imobilelor, respectiv L.10/2001.

Că, potrivit disp.art.2 al 1 lit c din L.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 06.03.1945 – 22.12.1989, prin imobile preluate în mod abuziv se înţelege inclusiv imobilele donate statului sau altor persoane juridice, încheiate în formă autentică prevăzute in art.813 c.civ, in acest din urmă caz dacă s-a admis acţiunea în anulare sau in constatarea nulităţii donaţiei printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă şi cum terenul ce a făcut obiectul donaţiei a cărui nulitate se solicită în prezenta cauză, intră sub incidenţa L.10/2001, iar din răspunsul comunicat instanţei de către Primăria comunei Turcineşti reiese faptul că acesta nu a fost solicitat de către reclamanţi sau intervenienţii principali în baza acelor reglementări, s-a apreciat că aceştia nu justifică un interes legitim pentru constatarea nulităţii contractului de donaţie, întrucât chiar şi in cazul în care s-ar fi produs dovezi pentru intervenirea acestei sancţiuni, sunt în situaţia de a nu mai obţine un folos practic, nemaifiind în termenul prevăzut de lege de a mai solicita restituirea acestuia.

Instanţa a admis excepţia lipsei de interes a reclamanţilor şi a intervenientului M M.

Cu privire la cererea de intervenţie accesorie formulată de E C s-a reţinut că aceasta este în apărarea pârâtei Comuna Turcineşti, ambele având interesul de a se păstra regimul juridic al terenului.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs, reclamanţii M A. N şi M N. N, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Sintetizând expunerea motivelor de recurs, tribunalul constată că reclamanţii critică sentinţa pentru faptul că s-a reţinut în mod greşit excepţia lipsei interesului şi nu s-a cercetat fondul cauzei.

De asemenea, s-a invocat jurisprudenţa CEDO, cât şi dispoziţiile art. 1 din primul Protocol CEDO, art. 41 din României, aplicarea cu prioritate a Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.

Cu privire la fondul cauzei s-a susţinut că contractul de donaţie a cărei anulare se solicită este lipsit de o condiţie de fond privind valabilitatea, respectiv cauza.

Precizează că autoarea nu a avut intenţia de a gratifica, fiind încălcate dispoziţiile art. 948 şi incidente dispoziţiile art. 966 Cod civil. Consideră că dreptul la acţiune este imprescriptibil întrucât s-a invocat o nulitate absolută, iar cu privire la interesul promovării acţiunii arată că sunt împiedicaţi de a promova o acţiune în revendicare pe dreptul comun în situaţia reţinerii acestei excepţii.

Tribunalul analizând recursul declarat, constată că nu este fondat şi urmează a fi respins în temeiul art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, pentru considerentele ce se vor reţine.

Soluţia instanţei de fond de respingere a acţiunii reclamanţilor este corectă şi susţinută de considerentele sentinţei privind incidenţa dispoziţiilor legii nr. 10/2001, având în vedere îndrumările de casare date de instanţa de control judiciar, prin decizia nr. 2799 din 25.11.2010.

Obiectul cererii îl reprezintă constatarea nulităţii absolute a actului de donaţie autentificat sub nr. 3050/29.09.1975 pentru suprafaţa de teren de 260 mp situată în comuna Turcineşti, invocându-se lipsa intenţiei de a gratifica.

În raport de motivele de fapt invocate, temeiul juridic aşa cum l-a reţinut instanţa de control judiciar l-a reprezentat dispoziţiile art. 45 şi următoarele din legea nr. 10/2001, potrivit cărora actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile care cad sub incidenţa prevederilor acestei legi sunt valabile dacă au fost încheiate cu respectarea legilor în vigoare la data înstrăinării.

Actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate fără titlu sunt lovite de nulitate absolută în afară de cazul în care actul a fost încheiat cu bună credinţă.

Aliniatul 5 al acestui articol prevede că prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acţiune se prescrie în termen de 1 an de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Termenul de 1 an a fost prelungit succesiv prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 109/2001 şi prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 145/2001.

Se constată că imobilul ce a făcut obiectul actului de donaţie cade sub incidenţa legii nr. 10/2001, potrivit dispoziţiilor art. 2 lit.c din legea nr. 10/2001 fiind un imobil donat statului prin act încheiat în formă autentică potrivit art. 813 Cod civil, astfel că dispoziţiile art. 45 sunt aplicabile.

Acţiunea introdusă de reclamanţi la data de 14.12.2009 este prescrisă întrucât s-a depăşit cu mult termenul de 1 an aşa cum a fost prelungit prin OUG nr. 109/2001 şi OUG nr. 145/2001, întrucât alin.5 al art. 45 din legea nr. 10/2001 prevede că acţiunea se prescrie indiferent de cauza de nulitate, prin derogare de la dreptul comun.

Faţă de incidenţa în speţă a dispoziţiilor legale, motivele de recurs invocate nu conduc la schimbarea soluţiei instanţei de fond.

Este adevărat că reclamanţii ar fi justificat un interes legitim în promovarea acţiunii, fiind titularii prin a dreptului dedus judecăţii, însă aşa cum s-a reţinut soluţia asupra fondului cauzei ar fi aceeaşi.

Nu pot fi reţinute motivele de recurs prin care se arată că instanţa a nesocotit principiul aplicării cu prioritate a dreptului comunitar cu privire la apărarea dreptului de proprietate.

Conflictul dintre normele comunitare şi dispoziţiile speciale ale legii nr. 10/2001 a fost apreciat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr. 2966/31 martie 2011, în sensul că de îndată ce legea internă prevede proceduri stricte de urmat, nu se poate crea o jurisprudenţă în afara legii întrucât s-ar încălca exigenţele de previzibilitate pe care le impune Convenţia Europeană.

Normele impuse de legea nr. 10/2001 au prevăzut termene stricte de aplicare prin norme accesibile, precise şi previzibile şi nu se poate crea o practică prin înlăturarea cadrului normativ.

Or, practica judiciară poate fi coerentă, atunci când se întemeiază pe norme de drept a căror aplicare este chemată să o facă şi nu atunci când creează ea norme care pot fi diferite de la o speţă la alta, deşi situaţiile sunt comparabile.

Pronunţarea unei sentinţe prin nesocotirea dispoziţiilor art. 45 din legea nr. 10/2001 s-ar situa în afara cadrului normativ.

De îndată ce reclamanţii nu au respectat dispoziţiile imperative ale legii speciale, care prevedeau cadrul de valorificare a dreptului invocat, privind termenul de promovare a acţiunii, termenul fiind rezonabil, prelungit succesiv, nu se poate susţine că s-au încălcat garanţiile procesuale privind apărarea dreptului de proprietate, întrucât se întemeiază chiar pe pasivitatea reclamanţilor.

În consecinţă, recursul declarat va fi respins ca nefondat.

Va fi respinsă cererea de renunţare a intervenientului M M formulată în faza recursului, întrucât acesta nu a declarat recurs şi s-ar încălca dispoziţiile art. 246 alin.4 Cod procedură civilă.