Legea nr. 351/2004, republicată, art. 32, art. 86 şi art. 90
Legea nr. 571/2003, republicată, art. 282 alin. 4
Distribuţia gazelor naturale este un serviciu public de interes naţional, iar consiliilor locale/judeţene le este interzis să instituie taxe speciale concesionarilor din sectorul utilizatorilor publici, pentru existenţa pe domeniul privat sau public al unităţilor administrativ teritoriale a reţelelor de apă, de transport şi instalaţii a energiei electrice şi gazelor naturale.
Prevederile Legi nr. 351/2004 conţin dispoziţii cu caracter special care se aplică prioritar în raport cu prevederile O.G. nr.43/1997.
Prin sentinţa nr. 1036 din 11 octombrie 2010, Tribunalul Mureş, Secţia Administrativ şi Fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamanta E.O.G.D. S.A. Târgu Mureş în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al municipiului Alba Iulia, acţiune având ca obiect anularea în parte a H.C.L. nr. 186/2008 privind impozitele şi taxele locale aplicabile anului 2009, art. 13 taxe speciale pct. 2, taxe pentru eliberarea acordului prealabil privind autorizarea amplasării construcţiilor şi instalaţiilor în zona drumului.
Instanţa de fond a reţinut în esenţă că H.C.L. nr. 186/2008 este un act administrativ cu caracter normativ, taxa specială prevăzută de art. 13 pct. 2 atacată nefiind instituită în mod expres în sarcina reclamantei, reglementarea taxei speciale fiind una impersonală şi obligatorie. S-a considerat că reclamanta nu a fost vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin adoptarea H.C.L. nr. 186/2008, art. 13 pct. 2, întrucât din actele aflate la dosar nu rezultă că aceasta s-ar găsi în ipoteza normei juridice atacate şi că s-ar fi pus în hotărârea atacată faţă de ea fără emiterea unui act administrativ individual care să poată fi atacat de reclamantă.
Instanţa de fond a precizat că prevederile art. 282 alin. 1 şi 4, art. 248 din Legea nr. 571/2003, art. 32, art. 36 alin. 1 lit. „c” din Legea 351/2004 respectiv celelalte dispoziţii legale invocate în susţinerea cererii reclamantei nu au fost încălcate prin hotărârea atacată.
Sentinţa pronunţată de prima instanţă a fost atacată cu recurs de reclamanta E.O.G.D. S.A. Târgu Mureş care a solicitat modificarea în sensul admiterii acţiunii sale, deoarece dacă s-ar accepta raţionamentul instanţei de fond, ar însemna că vătămarea s-ar produce numai odată cu punerea în aplicare prin emiterea unor acte de executare şi nu la emiterea şi intrarea acestora în circuitul civil, dată de la care se produc efectele juridice.
Recurenta a precizat că dispoziţiile art. 46 şi art. 47 alin. 4 şi 5 din O.G. nr. 43/1997 nu sunt incidente în cazul său, iar articolele criticate din H.C.L. nr. 186/2008 ignoră atât dispoziţiile Codului fiscal cât şi ale Legii 351/2004, subliniindu-se că prevederile O.G. nr. 43/1997, ca măsură de ordin general, nu fac inaplicabile dispoziţiile Legii nr. 351/3004, republicată.
În drept s-au invocat prevederile art. 38 alin. 4 lit. „c” din Legea nr. 215/2001 republicată, Legea nr. 571/2003 – art. 1 alin. 3, art. 282 alin. 4 precum şi art. 32 din Legea nr. 351/2004, dezvoltând conţinutul textelor legale menţionate.
Intimatul Consiliul Local al municipiului Alba Iulia a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, motivând că instituirea taxei speciale este legală, invocându-se şi Ordinul Ministrului Transporturilor nr. 571/1997 precum şi prevederile Codului fiscal.
S-a învederat că reclamanta nu a formulat contestaţie în termen de 15 zile de la afişare, respectiv publicarea H.C.L. nr. 186/2008, subliniindu-se că H.C.L. nr. 186/2008 întruneşte toate condiţiile de legalitate.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, ţinând cont şi de incidenţa prevederilor art. 3041 Codul de procedură civilă, instanţa a constat că recursul este fondat.
Întrucât prima instanţă a soluţionat cererea reclamantei pe fondul acesteia, aspectele legate de modul şi termenul de contestare invocate în întâmpinare de intimatul pârât, câtă vreme nu s-a formulat recurs iar recurentului nu i se poate înrăutăţi situaţia în propria cale de atac, nu sunt relevante în soluţionarea recursului.
În plus, aşa cum a reţinut instanţa de fond, reclamanta a formulat plângere prealabilă iar pârâtul i-a comunicat că s-a decis menţinerea Hotărârii nr. 186/2008, fără a fi invocate aspecte legate de termenul de contestare a hotărârii raportat la data publicării acesteia.
Pe fondul cauzei, prima instanţă a făcut o greşită interpretare şi aplicare a textelor legale incidente şi de asemenea, în mod eronat a apreciat că hotărârea atacată este impersonală şi reclamanta nu a dovedit vătămarea vreunui drept sau interes legitim câtă vreme nu s-a pus în executare şi nu s-a emis vreun act personal adresat acesteia. Admisibilitatea acţiunii în contencios administrativ sub aspectul dovedirii vătămării unui drept sau interes legitim, nu este condiţionată de punerea în executare, actul producându-şi efectele de la data emiterii lui şi vătămarea putând rezulta din conţinutul acesteia.
La emiterea actului administrativ atacat, pârâtul nu a ţinut cont de faptul că în ceea ce o priveşte pe reclamantă, sunt incidente prevederile cuprinse în Legea nr. 351/2004 republicată – fiind vorba despre art. 32, art. 86 – art. 90, ca urmare a faptului că distribuţia gazelor naturale este un serviciu public de interes naţional. Totodată, art. 282 alin. 4 din Legea 571/2003 interzice consiliilor locale/judeţene să instituie taxe speciale concesionarilor din sectorul utilităţilor publice, intrând în această categorie şi cea a gazelor naturale, pentru existenţa pe domeniul privat sau public al unităţilor administrativ teritoriale a reţelelor de apă, de transport şi instalaţii a energiei electrice şi gazelor naturale. Prevederile Legii nr. 351/2004 conţin dispoziţii cu caracter special care în raport cu normele generale cuprinse în O.G. nr. 43/1997 se aplică prioritar. Reglementarea cuprinsă în art. 13 pct. 2 din H.C.L. nr. 186/2008 contrazice susţinerea instanţei de fond, potrivit căreia hotărârea este impersonală. Prin urmare, instanţa, văzând şi prevederile art. 312 alin. 2 Codul de procedură civilă, a admis recursul reclamantei şi a modificat hotărârea atacată în sensul că a anulat în parte H.C.L. nr. 186/2008 Alba Iulia, art. 13 pct. 2, Taxe speciale pentru eliberarea acordului prealabil privind autorizarea amplasării construcţiilor şi instalaţiilor în sfera drumului şi taxei privind acordul pentru schimbarea soluţiilor avizate anterior, anulând şi Decizia nr. 15229 din 11 mai 2009 emisă în soluţionarea plângerii prealabile.
