Anulare Dispoziţie primar şi restituire în natură teren intravilan. Restituiri


Prin contestaţia înregistrată la Tribunalul Mureş la data de 11.09.2002 sub dosar nr. 9384/2002, reclamanţii K.M. s.a, au solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, reprezentat de Primăria com. B., prin Primar, ca, prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună anularea în întregime a Dispoziţiei nr. 191 din 5 august 2002 a Primăriei com. B., ca netemeinică şi obligarea pârâtei la restituirea în natură a suprafeţei de 10.635 mp teren intravilan, înscris în Cf nr. 1557 B., nr. top. 192/2, 192/3, 219, 224/1, 225/1, 228, 229, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 169 din 28.01.2004 Tribunalul Mureş a respins acţiunea formulată de reclamanţi, reţinând în considerentele acestei hotărâri că înainte de exproprierea din anul 1969 proprietar tabular al terenului în litigiu era baronul K. I. Acest imobil a fost dezmembrat în 1974. Pe o parte din teren s-au construit mai multe locuinţe iar pentru o parte din teren s-a eliberat titlu de proprietate pentru Societatea Agricolă „C.” Brâncoveneşti.

Expertiza topografică dispusă în cauză a concluzionat că există o diferenţă de teren ce nu a fost acordată prin titlu de proprietate Societăţii agricole, dar este folosită de Societate, având rol de platformă de depozitare, nefiind teren liber. Suprafaţa de 1223 mp teren este fărâmiţată în patru zone şi încadrează parcela de teren pe care se4 află platforma de depozitare. Din acest motiv nu este posibilă restituirea în natură, întrucât s-ar afecta destinaţia economică a imobilului şi ar face inutilizabilă parcela de teren pe care se află platforma de depozitare mai sus amintită.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanţii, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinţei atacate, admiterea cererii lor pentru anularea dispoziţiei nr. 191 din 2002 eliberată de către Primăria com. B., restituirea suprafeţei de teren rămasă liberă în suprafaţă de 1523 mp, fără cheltuieli de judecată.

În motivarea apelului au arătat că prima instanţă în mod nejustificat a respins contestaţia lor şi nu a analizat temeinic probele de la dosar. Din extrasul de carte funciară rezultă că suprafaţa naţionalizată este scriptic de 25.998 mp. Din această suprafaţă, prin dezmembrare, s-au acordat titluri de proprietate pentru terţe persoane, dar aceste titluri nu s-au identificat a fi pe terenul lor. Trebuia efectuată o expertiză completă, pentru identificarea titlurilor deja existente. Suprafaţa de 1223 mp urmează a se restitui în natură. Susţinerea că restituirea acesteia ar deranja destinaţia economică a platformei de prelucrare a lemnului nu este în măsură să ducă la o asemenea apreciere şi nu este nici legală.

Prin decizia civilă nr. 645/A/6.09.2004, Curtea de Apel Tg. Mureş a respins ca nefondat apelul reclamanţilor, reţinând că terenul solicitat de reclamanţi nu este liber în sensul prevederilor Legii nr. 10/2001 şi nu poate fi restituit în natură.

Reclamanţii au declarat recurs împotriva acestei hotărâri. Prin Decizia nr. 1046 din 4 februarie 2009, ÎCCJ Bucureşti a admis recursul, a casat hotărârea atacată şi a trimis cauza la aceeaşi instanţă pentru rejudecarea apelului.

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de recurs a reţinut că instanţa care a instrumentat cauza în apel nu s-a preocupat să lămurească situaţia juridică a terenului în funcţie de înscrierile din CF de la prima dezmembrare până în prezent. Nu a stabilit corect dacă suprafaţa de 1223 mp poate fi restituită în natură, sens în care trebuia să administreze probe din care să rezulte că aceasta nu este afectată de utilităţi. Nu a avut în vedere faptul că instanţa de fond a reţinut că suprafaţa de 1223 mp este fărâmiţată în alte 4 parcele mai mici şi că platforma de depozitare este amplasată doar pe una din cele 4 parcele. Nu a avut în vedere nici concluziile raportului de expertiză potrivit cărora situaţia juridică a terenului revendicat de reclamanţi este lămurită în raport de înscrierile din CF în care nu au fost notate toate dezmembrările efectuate.

Cu titlu de îndrumare, s-a arătat că în rejudecare vor fi administrate toate probatoriile utile pentru a se stabili cu certitudine dacă suprafaţa de 1223 mp este liberă şi se poate restitui în natură şi a se lămuri situaţia juridică a terenului în raport de înscrierile din CF, sens în care este necesar a solicita situaţia detaliată a CF de la prima dezmembrare până în prezent. Se va avea în vedere şi solicitarea recurenţilor de acordare a măsurilor reparatorii prevăzute de lege pentru restul de teren ce nu poate fi restituit în natură.

În rejudecare, cauza a fost înregistrată la această instanţă sub dosar nr. 149/43/2009.

Reclamanţii au depus la dosarul cauzei, la termenul de judecată din 5.05.2009 o precizare a apelului, prin care au solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinţei atacate, în sensul admiterii cererii lor privind anularea dispoziţiei nr. 191/2002 eliberată de pârâtă, restituirea tuturor suprafeţelor libere înscrise în CF nr. 1557 B., având nr. top. 192/2, 192/3, 219, 224/1, 225/1, 228 şi 229, din cele 10635 mp solicitate, iar pentru diferenţa acordarea de despăgubiri, cu obligarea intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.

În motivarea acestei precizări la apel au arătat că instanţa a omis, în virtutea rolului ei activ, să facă toate demersurile necesare pentru clarificarea situaţiei. În dosarul cauzei s-a efectuat o expertiză topografică care viza doar o parte din suprafaţa solicitată, respectiv 7382 mp. Aşa se explică de ce nu au fost descoperite şi alte terenuri libere revendicate de către ei.

Cercetând pe teren suprafaţa topurilor solicitate, a constatat că mai sunt terenuri libere, pe lângă cele constatate prin expertiză, respectiv terenul de sport şi o mare suprafaţă din jurul acestui teren, care nu are nici o construcţie edificată pe el şi ste pe Statul Român.

Din actele de proprietate depuse la dosar doar cele privitoare la dl. S.A.I. vizează o parte din terenul pe care îl revendică, celelalte acte nu fac dovada că privesc terenul solicitat de ei. Este necesară efectuarea unei expertize topografice, care să vizeze măsurarea tuturor topurilor solicitate.

În drept, au invocat prev. art. 282 şi urm., art. 274 Codul de Procedură Civilă, Legea nr. 10/2001 şi Legea nr. 274/2005.

Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca nefondat a apelului formulat de reclamanţi, invocând prev. art. 10 alin. 2 din Legea nr. 10/2001.

În raport de îndrumările deciziei ÎCCJ instanţa de apel a dispus suplimentarea probatoriului cu proba cu expertiza tehnică topografică (filele 153-173, 185-186) şi proba cu înscrisuri (filele 190-206).

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate, precum şi din oficiu, în virtutea efectului devolutiv al apelului, conferit de art. 292-296 şi ţinând seama şi de prev. art. 315 Codul de Procedură Civilă, Curtea reţine următoarele:

Prin notificarea înregistrată la data de 14 august 2001 reclamanţii au solicitat restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 10635 mp înscris în CF nr. 1557 B., nr. top. 192/2, 192/3, 219, 224/1, 225/1, 228, 229, teren care a fost expropriat în anul 1969 de la antecesorul lor K.I. Notificarea a fost respinsă prin Dispoziţia nr. 191 din 5 august 2002, emisă de Primarul com. B., reţinându-se că terenul solicitat nu este liber şi s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.

Din copia fidelă a CF nr. 1557 rezultă că de la defunctul K.I. a fost expropriată o suprafaţă de peste 2 ha, însă prin notificarea formulată reclamanţii au solicitat restituirea doar a suprafeţei de 10635 mp.

Din analiza înscrierilor efectuate în CF 1557 B. expertul topograf a concluzionat în raportul de expertiză topografică efectuat în faza rejudecării în apel că imobilul în litigiu a avut suprafaţa iniţială de 26.920 mp, fiind trecut prin sub B.6 în proprietatea Statului Român, în baza adresei nr. 3917/1969, emisă de Consiliul Popular al jud. Mureş – Comitetul Executiv, a procesului-verbal încheiat în iulie 1946, a procesului-verbal nr. 533/1946 încheiat de Comisia Judeţeană – îndrumătorul regional pentru aplicarea RA din jud. Mureş, asupra porţiunii lui B.I.K.

În baza actului de schimb încheiat la data de 10.06.1972, a adeverinţei nr. 334/1972, eliberată de CAP B. şi a certificatului nr. 1087/1972, eliberat de Consiliul Popular B., cota de 800/26.798 parte s-a întabulat sub B.7 în favoarea lui S.I., ulterior fiind înstrăinat în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 14336/1991 numiţilor B.D. şi soţia B.S. sub B.16.

În baza sentinţei civile nr. 4857/1974 a Judecătoriei Tg. Mureş, imobilul se dezmembrează în două parcele noi, respectiv parcela I cu nr. top. 192/2/1, 192/3/1, 219/1 cu suprafaţa de 800 mp (B.9) şi parcela II cu nr. top. 192/2/2, 192/3/2, 219/2, 224/1, 225/1, 228, 229, cu suprafaţa de 25.998 mp, parcela cu nr. I urmând a se transcrie în CF 1607 Brîncoveneşti în favoarea lui S. A.I. şi E., parcela cu nr. II în suprafaţă de 25.998 mp readnotându-se în favoarea vechilor proprietari.

În baza certificatului de moştenitor nr. 1901/1987 suprafaţa de 250 mp teren trece în proprietatea numiţilor M.I. şi M.N. în cote de ½ parte, sub B.12 şi B.13.

Numiţii F.K. şi soţul F.A. devin în baza sentinţei civile nr. 5096/1980 asupra suprafeţei de 250 mp teren, sub B.17-18.

Sub nr.13869/23.09.1992 se întabulează dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 1400 mp teren în favoarea lui C.P. sub B.19, în baza unui titlu de proprietate. Ulterior, în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 16586/1991, suprafaţa trece în proprietatea numiţilor V.Ş. şi soţia V.I., sub B.20-21.

În baza planului de amplasament şi delimitare a bunului imobil nr. 845/1999, imobilul de sub A+2 se dezmembrează în 2 parcele, astfel: -parcela 1, nr. top. 192/2/2/1, 192/3/2/1, 219/2/1, cu suprafaţa de 19.236 mp care se readnotează în vechiul CF; – parcela 2, cu nr. top. 192/2/2/2, 192/3/2/2, 219/2/2, cu suprafaţa de 2.984 mp se transcrie în CF nr. 1608/N Brîncoveneşti.

În baza deciziei civile nr. 28/2003 se admite apelul declarat împotriva încheierii nr. 3590/2002 şi se dispune întabularea parţială a sentinţei civile nr. 2493/1999, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 1325/R/2000 iar imobilul de sub A+2 se dezmembrează în 2 parcele: – parcela 1 în suprafaţă de 18.036 mp care se readnotează în favoarea vechilor proprietari; – parcela 2 cu suprafaţa de 1.200 mp care se dezmembrează în două parcele şi se partajează astfel: suprafaţa de 600 mp (parcela I) se transcrie în CF 1557/II Brîncoveneşti în favoarea lui B.28 – M.N., iar suprafaţa de 600 mp (parcela II) se transcrie în CF 1557/III B. în favoarea lui B.27 – M. I..

Totalul suprafeţelor aflate în proprietatea persoanelor fizice înscrise în CF 1557 Brîncoveneşti este de 7.684 mp iar Statul Român este înscris cu suprafaţa de 19.236 mp.

Pentru suprafaţa de 12.400 mp din această carte funciară, identificată din punct de vedere al cadastrului agricol ca parcela arabil extravilan cu nr. 1333 din tarla 35, a fost emis Titlul de proprietate nr. 27752/22.06.2001 în favoarea reclamanţilor din prezenta cauză, în conformitate cu prevederile Legii nr. 1/2000.

Astfel, suprafaţa disponibilă din acest CF, aflată încă în proprietatea Statului Român, este de 6.714 mp. Din această suprafaţă 3.664 mp sunt incluşi în incinta îngrădită a societăţii comerciale, iar 3.050 mp reprezintă suprafaţa liberă.

Suprafaţa totală de teren îngrădită de către societatea de exploatare a lemnului este de 12.715, din care 3.664 mp au fost identificaţi în CF 1557 Brîncoveneşti sub nr. top. 192/2/2/1, 192/3/2/1, 219/2/1, 224/1, 225/1, 228 şi 229 iar diferenţa de teren a fost identificată în parcelele cu nr. top. 217, 218, 220, 221, care nu sunt înscrise în CF 1557 B.

Expertul topograf a concluzionat că din totalul suprafeţei revendicate de reclamanţi, 12.400 mp au fost retrocedaţi acestora în baza Legii nr. 1/2000, 3664 mp sunt îngrădiţi şi fac parte din incinta societăţii învecinate, iar 3050 mp reprezintă suprafaţa liberă. Aceste suprafeţe au fost ilustrate în planul de situaţie aflat la fila 186 dosar, astfel suprafaţa de 3050 mp fiind cea aflată în chenarul roşu iar suprafaţa de 3664 mp fiind cea aflată în chenarul verde.

Toate cele detailate mai sus fac dovada existenţei unei porţiuni de teren liberă, în accepţiunea legii nr. 10/2001, din terenul solicitat de reclamanţi a fi restituit în natură şi care se poate restitui în natură persoanelor îndreptăţite, respectiv reclamanţilor, în aplicarea şi respectarea principiului instituit de această lege specială. Chiar dacă o porţiune din acest teren este îngrădită, s-a făcut dovada că acest teren este liber, este în proprietatea Statului Român, astfel că nu există nici un impediment în restituirea sa în favoarea moştenitorilor fostului proprietar tabular.

Ca atare, în baza art. 296 Codul de Procedură Civilă, Curtea va admite apelul declarat de reclamanţi, va schimba în tot hotărârea atacată, va admite în parte contestaţia acestora, în sensul că va anula dispoziţia atacată şi va dispune restituirea în natură a suprafeţei de 6.714 mp, compusă din 3050 mp şi 3664 mp, conform raportului de expertiză topografică şi completării la acest raport, care vor face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Trebuie menţionat că, potrivit concluziilor expertului topograf, suprafaţa din CF 1557 B. rămasă în proprietatea Statului Român este de 19.236 mp. Din aceasta, s-a restituit reclamanţilor suprafaţa de 12.400 mp, în baza Legii nr. 1/2000 iar prin prezenta se restituie şi suprafaţa de 6.714 mp. Ar rămâne nerestituită în natură o suprafaţă de 122 mp pentru care reclamanţii ar fi îndreptăţiţi la despăgubiri prin echivalent.

În baza art. 274 Codul de Procedură Civilă, pârâţii vor fi obligaţi, în solidar, să plătească reclamanţilor suma de 2.832 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocaţial şi onorariu expert topograf.