În motivarea de fapt a plângerii, reclamanta a aratat ca pârâta a comis o eroare materiala respingând cererea formulata de fiul reclamantei, G.D.D. Eroarea se datoreaza faptului ca fiul reclamantei s-a deplasat la institutiile competente pentru a formula precizari, reclamanta aflându-se în imposibilitate de a se ocupa personal de aceasta chestiune, datorita vârstei si a faptului ca locuieste alt judet, la mare distanta. Mai precizeaza reclamanta ca ea este cea care a formulat cererea de reconstituire a dreptului de proprietate la institutiile competente, pe terenul respectiv fiind edificata si o constructie – casa de locuit.
În drept, reclamanta îsi motiveaza cererea în temeiul dispozitiilor prevazute de legea 18/1991 cu modificarile ulterioare si H.G. 890/2005.
Reclamanta anexeaza cererii introductive înscrisuri.
La solicitarea instantei, pârâta Institutia Prefectului judetului Iasi a depus la dosarul cauzei documentatia ce a stat la baza eliberarii ordinului nr. XXX/2008.
Prin încheiere de sedinta, instanta a dispus, în baza prevederilor art.164 C. proc. civ., conexarea la prezenta cauza a dosarului nr. 22964/245/2008, având ca obiect plângerea formulata de G.D.D., cu privire la acelasi Ordin, în contradictoriu cu aceleasi pârâte, prin care a solicitat, de asemenea, anularea sa, pentru motivele invocate si în cererea initiala de catre mama sa.
La acelasi termen de judecata, instanta încuviinteaza administrarea probei testimoniale cu un martor, pentru a dovedi faptul ca cererea de reconstituire nu a fost depusa în nume propriu de catre G.D.D., ci ca a existat un mandat verbal din partea reclamantei.
Analizând actele si lucrarile dosarului, cu privire la aspectele invocate în titlul prezentei analize de speta, instanta a retinut urmatoarele:
Prin Ordinul nr. XXX/03.10.2008 al Prefectului Judetului Iasi s-a respins cererea reclamantei G.D., considerata a fi formulata de reclamantul G.D.D., privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafata de 642 mp teren, situat în Iasi.
În motivare respingerii s-a retinut ca solicitantul nu face dovada dreptului de proprietate asupra terenului revendicat si nici dovada calitatii de mostenitor legal al autoarei sale.
Din documentatia depusa de Institutia Prefectului Iasi, instanta a retinut urmatoarea situatie de fapt:
Prin cererea formulata de reclamantul G.D.D., acesta a solicitat „în calitate de mostenitor unic al mamei sale, G.D., mostenitoare a terenului în baza certificatului de mostenitor nr. Y/1980 de pe urma autoarei C.O., suprafata de 642 mp teren, situata în Iasi.
Din actele de stare civila rezulta împrejurarea ca G.D., în viata, este mama lui G.D.D., unicul sau fiu, prin urmare, nu se pune problema analizarii directe a îndreptatirii reclamantului G.D. la reconstituire.
Atât reclamanta G.D. în cererea sa de chemare în judecata, cât si reclamantul G.D.D, în cererea de chemare în judecata conexata sustin împrejurarea ca, în realitate, cererea de reconstituire a dreptului de proprietate a fost formulata de G.D.D ca mandatar al mamei sale si nu în nume propriu, aceasta împrejurarea reiesind din sintagma, defectuos exprimata din punct de vedere juridic „G.D.D, în calitate de mostenitor unic a lui G.D, mostenitoarea unui imobil (…)”.
Sustinerile reclamantilor sunt dovedite cu actele de stare civila care atesta faptul ca G.D este în viata si, prin urmare, vointa interna a semnatarului cererii nu putea fi aceea a formularii unei cereri în nume propriu, precum si de proba testimoniala, martorul partilor E.S., confirmând existenta mandatului verbal dat de mama fiului sau.
În retinerea acestei situatii de fapt instanta va mai avea în vedere si împrejurarea ca reclamanta este o persoana în vârsta, greu deplasabila, în virtutea relatiilor sale filiale mandatând în mod normal pe fiul sau sa se ocupe de ceea ce urmeaza sa devina mostenirea lui, „în calitate de unic mostenitor”, dupa decesul reclamantei.
Asadar, în interpretarea sintagmei din cererea de reconstituire, instanta urmeaza sa aiba în vedere vointa interna a celui care a formulat cererea si a mandantului sau, apreciind ca din exprimarea citata mai sus, raportat si la gradul de cunostinte juridice extrem de redus al solicitantului, se poate retine împrejurarea ca cererea este formulata de G.D.D, nu în nume propriu, ci ca mandatar al mamei sale G.D, titularul fiind mentionat ca atare pe cererea de reconstituire.
O interpretare contrarie celei de mai sus, în opozitie cu vointa interna si exprimata a reclamantilor, ar determina respingerea cererii de reconstituire pe motive pur formale, cu efectul direct al lipsirii reclamantei de drept, în sensul art. 1 Protocol 1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Potrivit dispozitiilor art. 8 alin.3 Lg. 18/1991 stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor se face, la cerere, care, în absenta unor dispozitii derogatorii de la normele de drept comun poate fi formulata si prin intermediul unui mandatar, indiferent daca este comostenitor sau o alta persoana.
Prin urmare, în analiza îndeplinirii/neîndeplinirii acestei conditii, instanta urmeaza a analiza validitatea mandatului verbal dat de reclamanta G.D fiului sau, G.D.D.
În cauza reclamantii invoca împrejurarea ca cererea formulata de G.D.D este facuta în numele reclamantei G.D, în baza unui mandat verbal. În acord cu toate regulile institutiei mandatului, prevazute în art. 1532-1559 C.civ. instanta urmeaza sa constate ca pentru valabilitatea conventiei de mandat nu este necesara forma scrisa decât ad probationaem. Cu alte cuvinte, valabilitatea însasi a mandatului nu este afectata de lipsa formei scrise atâta timp cât cei ce invoca mandatul pot proba existenta lui.
Potrivit dispozitiilor înscrise în art. 1169 C.Civ, reclamantii, invocând existenta unui mandat, aveau obligatia de a proba aceasta împrejurare.
În temeiul art. 1191 alin.3 C.civ., constatând acordul tacit al pârâtelor la încuviintarea probei testimoniale, instanta a admis aceasta proba pentru dovedirea existentei unui mandat verbal dat de catre reclamanta G.D reclamantului G.D.D, prin depozitia martorului E.S., existenta conventiei fiind dovedita.
Având în vedere cele de mai sus, sub aspectele analizate, plângerile reclamantilor sunt întemeiate.
