TRIBUNALUL BRASOV
SECTIA A II-A CIVILA, DE ADMINISTRATIV SI FISCAL
Decizia civila nr. 10160/62/2011
Sedinta publica din 22 decembrie 2011
Pentru astazi fiind amanata pronuntarea asupra recursului declarat de recurentul-intimat COMISARIATUL JUDETEAN PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR BRASOV împotriva încheierii de sedinta din data de 09.06.2011 pronuntata de Judecatoria Brasov, în contradictoriu cu intimata BANCA COMERCIALA ROMANA, avand ca obiect „anulare proces verbal de contraventie”.
La apelul nominal facut în sedinta publica, la pronuntare, se constata lipsa partilor.
Procedura de citare legal îndeplinita.
Dezbaterile asupra recursului de fata au avut loc în sedinta publica din data de 9 decembrie 2011, cand s-au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de sedinta din aceea zi, care face parte integranta din prezenta, iar instanta pentru a da posibilitatea partilor sa depuna concluzii scrise , în baza art. 146 Cod procedura civila, a amanat pronuntarea pentru data de 16 decembrie 2011 iar apoi, din lipsa de timp pentru deliberare, în temeiul dispozitiilor art. 260 alin. 1 Cod procedura civila pentru azi, 22 decembrie 2011.
TRIBUNALUL
Asupra recursului de fata:
Constata ca prin încheierea de sedinta din data de 09.06.2011 pronuntata de Judecatoria Brasov în dosar civil nr.30327/197/2010, a fost admisa cererea de suspendare a masurii complementare aplicata prin procesul verbal de contraventie nr. 0050521/01.11.2010 întocmit de Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor – Comisariatul Judetean pentru Protectia Consumatorilor Brasov, la cererea petentei Banca Comerciala Romana, suspendarea dispunandu-se pana la solutionarea irevocabila a plangerii petentei.
Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut ca, avand în vedere caracterul accesoriu al masurii complementare si faptul ca, potrivit art. 32 alin.2 din O.G. nr. 2/2001, plangerea suspenda executarea, se impune suspendarea tuturor efectelor actului juridic contestat.
Împotriva încheierii de mai sus a formulat recurs organul constatator, aratand ca în urma înregistrarii la sediul CJPC Brasov a mai multor reclamatii de la consumatori referitoare la nerespectarea de catre operatorul economic a prevederilor OUG 50/2010, respectiv încasarea în continuare a comisionului de risc care nu este prevazut de actul normativ, prin adaugarea la valoarea comisionului de administrare a valorii comisionului de risc cat si referitor la perceperea comisionului de administrare care nu era prevazut in contractul initial, s-a efectuat un control la punctul de lucru al petentei din Brasov, B-dul 15 Noiembrie nr. 90A, iar in urma constatarilor efectuate si a deficientelor constatate a fost întocmit procesul verbal de constatare a contraventiei nr. 0050521/01.11.2010, proces-verbal contestat de catre petenta prin plangerea depusa.
In urma verificarilor efectuate in vederea cercetarii reclamatiilor formulate, s-a constatat faptul ca operatorul economic a majorat valoarea comisionului de administrare aferent contractelor încheiate intre parti, prin adaugarea la acesta a valorii comisionului de risc care nu se mai putea percepe conform prevederilor legale, cat si introducerea unui comision de administrare, la reclamatia 2085/15.09.2010, cu toate ca in contractul initial era mentionat doar comision de administrare cont curent, fapte care contravin legislatiei în vigoare, în speta OUG 50/2010, art. 35 lit. a si b.
Pentru aceste considerente, operatorul economic a fost sanctionat cu amenda contraventionala în cuantum de 40000 lei, pentru încalcarea art. 35 lit. a si b din OUG.50/2010, articol pentru încalcarea caruia se sanctioneaza potrivit art. 86 alin. 2 din acelasi act normativ, proces verbal de constatare a contraventiei contestat de catre petenta prin plangerea depusa.
Ca si sanctiuni complementare, organul constatator a dispus, in conformitate cu prevederile legale, în speta, OUG 50/2010, art. 88 alin.1 lit. b) si c), restituirea sumelor încasate fara temei legal cat si aducerea contractelor analizate în conformitate cu prevederile legale într-un termen de 15 zile.
Faptul ca instanta de fond gresit a admis prin încheierea de sedinta din data de 09.06.2011 cererea de suspendare a sanctiunilor complementare reiese din urmatoarele considerente:
Art. 35 din OUG 50/2010 stabileste la alin. 1 faptul ca fara a aduce atingere prevederilor legale privind modificarea dobanzii, pe parcursul derularii contractului de credit, la lit. a se interzice majorarea comisioanelor, taxelor, tarifelor, spezelor bancare sau a oricaror altor costuri aferente contractului, cu exceptia costurilor impuse prin legislatie, iar la lit. b se stabileste ca se interzice introducerea si perceperea de noi taxe, comisioane, tarife, speze bancare sau orice alte costuri aferente contractului, cu exceptia costurilor specifice unor servicii suplimentare solicitate in mod expres de consumator, neprevazute in contract si care nu erau oferite consumatorilor la data încheierii acestuia. Aceste costuri neprevazute vor fi percepute numai pe baza unor acte aditionale acceptate de consumator. Sunt exceptate costurile impuse prin legislatie;
La art. 36 din acelasi act normativ se prevede ca pentru creditul acordat, creditorul poate percepe numai: comision de analiza dosar, comision de administrare credit sau comision de administrare cont curent, compensatie în cazul rambursarii anticipate, costuri aferente asigurarilor, dupa caz, penalitati, precum si un comision unic pentru servicii prestate la cererea consumatorilor.
Organul de control a aplicat, in conformitate cu prevederile legale, pe langa sanctiunile principale si sanctiunile complementare prevazute de art. 88 alin. 1 petenta fiind obligata ca în termen de 15 zile, sa restituie consumatorilor sumele percepute fara temei legal cu titlul de comision de risc cat si sumele percepute ca si comision de administrare care nu era mentionat in contractul initial referitor la reclamatia 2085/15.09.2010 si sa aduca conventia de credit la conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori.
Conform dispozitiilor art. 88 alin. (1), din O.U.G. nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, se stabileste ca odata cu aplicarea sanctiunii amenzii contraventionale, agentul constatator poate dispune urmatoarele sanctiuni contraventionale complementare:
a) respectarea imediata a clauzelor contractuale care au fost incalcate;
b) restituirea sumelor încasate fara temei legal, intr-un termen de maximum 15 zile;
c) aducerea contractului in conformitate cu prevederile legale, in termen de maximum 15
zile;
d) repararea deficientelor constatate prin procesul-verbal, in termen de maximum 15 zile.”
Art.88 prevede foarte clar la alin. 3 faptul ca, contestarea în instanta nu suspenda de drept executarea sanctiunilor contraventionale complementare dispuse.
Consideram ca instanta de fond gresit a admis cererea petentei referitor la suspendarea prin încheiere a masurilor complementare dispuse, înainte de solutionarea plangerii, respectiv a sanctiunilor complementare dispuse in conformitate cu dispozitiile art. 88 alin. (1) lit. b) si c) din O.U.G. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, avand in vedere faptul ca prin promovarea plangerii contraventionale, petenta si-a exercitat dreptul conferit de prevederile legale, plangerea la instanta de fond fiind o dovada în acest sens, iar actul normativ nu prevede o asemenea suspendare pe perioada desfasurarii procesului la instantele de judecata;
Mai mult decat atat, faptul ca instanta de fond a pronuntat o încheiere netemeinica si nelegala referitor la suspendarea sanctiunilor complementare dispuse, reiese si din faptul ca acestea au fost stabilite in conformitate cu actul normativ, respectiv restituirea sumelor încasate fara temei legal si aducerea contractului in conformitate cu prevederile legale, cat si tinand cont de faptul ca OUG 50/2010 creeaza un regim derogator de la dreptul comun in materie contraventionala, în sensul ca atacarea în instanta a procesului verbal de constatare a contraventiei, nu suspenda de drept, executarea sanctiunilor complementare, sens in care nici pe acest considerent instanta de fond nu trebuia sa admita suspendarea sanctiunilor complementare dispuse;
Mai mult decat atat, învederam instantei de control judiciar faptul ca instantele de judecata, in urma analizarii anumitor contracte încheiate intre banca si consumatori au constatat faptul ca retinerea de catre banca a acestui comisionului de rise este abuziv, fiind considerat o clauza abuziva, cat si tinand cont de faptul ca aceasta situatie nu contravine principiilor legale si constitutional, întrucat petenta poate sa-si recupereze sumele restituite, urmare a executarii sanctiunilor contraventionale complementare, in cazul obtinerii unei solutii de admitere a plangerii contraventionale.
Mai mult decat atat, faptul ca instanta de fond gresit a pronuntat încheierea recurata reiese foarte clar si din faptul ca legiuitorul a stabilit la art. 88 alin. 2 faptul ca neaducerea la îndeplinire a sanctiunilor contraventionale complementare dispuse in termenele si conditiile prevazute in procesele-verbale de constatare a contraventiei sau savarsirea repetata in decurs de 6 luni de la prima constatare a uneia dintre contraventiile prevazute la art. 86 alin. (1) constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 80.000 lei-100.000 lei.
Pe langa cele precizate mai sus, mentionam faptul ca o serie dintre considerentele care au stat la baza Deciziei Curtii Constitutional nr. 81/2007 si apreciem ca, pentru identitate de cauza, aceste considerente isi gasesc deplina aplicabilitate si in speta de fata: „ In legatura cu pretinsa neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 32 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 criticata fata de prevederile art. 126 alin. (6) din Legea fundamentala, Curtea observa ca, prin Decizia nr. 797 din 9 noiembrie 2006, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 997 din 14 decembrie 2006, instanta de contencios constitutional a statuat ca textul legal examinat nu contravine normelor constitutionale invocate, aratand, cu acel prilej, ca “prin reglementarile criticate legiuitorul nu a înteles sa limiteze controlul judecatoresc al actelor administrative ale autoritatilor publice, ci sa asigure un climat de ordine, indispensabil exercitarii, in conditii optime, a acestor drepturi constitutionale”, iar Curtea a retinut ca textul de lege atacat reprezinta o aplicare a principiului specialia generalibus derogant, in sensul competentei atribuite de art. 126 alin. (2) din Constitutie legiuitorului, care poate institui pentru situatii deosebite, reguli speciale in ceea ce priveste stabilirea competentei instantelor de judecata si a procedurii de judecata.”
Faptul ca instanta de fond a pronuntat o încheiere netemeinica si nelegala reiese si din faptul ca prevederile art. 35 alin. 1 lit. a si b din OUG 50/2010 nu au fost modificate prin aparitia L 288/2010, fiind interzis si la aceasta data, asa cum prevede art. 35 alin. 1 lit. a „majorarea comisioanelor, taxelor, tarifelor, spezelor bancare sau a oricaror costuri aferente contractului, cu exceptia costurilor impuse prin legislatie”, cat si lit. b unde se stabileste ca se interzice introducerea si perceperea de noi taxe, comisioane, neprevazute in contract si care nu erau oferite consumatorilor la data încheierii acestuia. Aceste costuri neprevazute vor fi percepute numai pe baza unor acte aditionale acceptate de consumator ceea ce denota fara putere de tagada a faptului ca fapta pentru care a fost sanctionata petenta este prevazuta în continuare ca si contraventie, acestea ramanand sanctionabile si dupa aparitia L 288/2010;
Mai mult decat atat, potrivit prevederilor OG 2/2001 aprobata prin Legea 180/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, procesul verbal de constatare a contraventie încheiat de organele de control se bucura de o prezumtie relativa de adevar, facand dovada temeiniciei acestuia pana la proba contrara, proba care cade în sarcina petentei, iar aceasta nu a facut dovada contrara celor mentionate în procesul verbal, mai mult decat atat recunoaste fapta savarsita, motiv pentru care acesta se dovedeste întocmit in stricta conformitate cu legea si bine motivat in fapt si duce in mod indiscutabil la întrunirea elementelor constitutive ale contraventiei retinute.
Pentru toate aceste mentiuni, consideram ca încheierea de sedinta din data de 09.06.2011 este vadit netemeinica si nelegala, pe cale de consecinta solicitam admiterea recursului de fata, încheierii de sedinta atacate ca fiind netemeinica si nelegala în sensul respingerii cererii de suspendare a masurilor complementare dispuse prin procesul verbal întocmit de organul de control.
Prin întampinare, intimata a solicitat respingerea recursului aratand ca recursul este inadmisibil, încheierea putandu-se ataca doar odata cu fondul. Cu privire la solutia primei instante, arata ca aceasta este legala si temeinica, mentionand ca desi emisa în implementarea Directivei 2008/48/C, adoptarea OUG 50/2010 a nu pare a fi reusit sa identifice si sa mentina echilibrul între categoriile de interese a caror reglementare a vizat-o, generand un numar semnificativ de litigii si o polarizare nejustificata a societatii.
Implementarea deficitara a creat posibilitatea unor interpretari exagerate si restrictive de catre ANPC a dispozitiilor OUG 50/2010 , in privinta Subscrisei, expunandu-ne unui prejudiciu iremediabil.
Aplicarea in concreto a textelor de lege incidente, la situatia de fapt dedusa judecatii, trebuie sa se circumscrie principiilor legalitatii si constitutionalitatii, evitandu-se aplicarea gresita sau emotionala a unuia sau unora dintre textele de lege incidente, cu consecinta nesocotirii drepturilor si intereselor consacrate legal si constitutional unuia dintre partile litigiului, respectiv dreptul de a desfasura o activitate economica.
OG 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor – norma generala în materie de contraventii instituie regula suspendarii de drept a executarii în cazul în care s-a formulat plangere împotriva actului sanctionator.
OUG 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori prin dispozitiile art.88 alin.3 sustrage plangerii caracterul suspensiv de drept în materie de executare, sanctiunile complementare.
Procesul verbal de contraventie este un act administrativ individual.
OG 2/2001 prevede principiul suspendarii de drept a executarii proceselor verbale de contraventie, constituind astfel o norma de exceptie de la dispozitiile de drept comun în material contenciosului administrativ care confera caracter executoriu actelor administrative si instituie regula suspendarii judecatoresti.
Prin raport cu dispozitiile OG 2/2001, OUG 50/2010 reprezinta o norma speciala ce instituie o exceptie de la caracterul de iure al acestei suspendari, cu privire la suspendarea masurilor complementare.
OUG 50/2010 nu instituie o exceptie de la regimul de drept comun al actelor administrative individuale, respectiv dreptul persoanei vatamate de a solicita suspendarea judecatoreasca lasand astfel libertatea instantei de a acorda aceasta suspendare, la cererea contravenientului contestator.
Spre deosebire de dreptul comun, în situatia proceselor verbale de contraventie, regula o constituie suspendarea de drept. Aceasta regula are la baza prezumtia de nevinovatie de care se bucura orice persoana juridica, pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti de condamnare ( art.23 alin.11 din Constitutia Romaniei ).
Prin urmare, chiar daca exceptia prevazuta în OUG 50/2010, nu conduce la o suspendare de drept, principiul securitatii juridice si dreptul de acces la un tribunal, a carui hotarare sa poata fi executata în mod efectiv, converg la a acorda posibilitatea instantei de a suspenda efectele unui act a carui legalitate este contestata, înainte ca acestea sa produca pagube ireparabile.
Puterea discretionara a autoritatilor menite sa protejeze consumatorii ramane supusa principiului legalitatii. Atunci cand se constata ca actele care se bucura de prezumtia de legalitate pot conduce la crearea unor pagube ireparabile instanta este chemata sa identifice echilibrul între cele doua prezumtii – prezumtia de legalitate si prezumtia de nevinovatie / de acces la un tribunal.
Astfel, principiul legalitatii implica o obligatie a autoritatilor administrative de a se încadra în limitele campului de aplicare impus de legislatia pentru a carei este adoptat actul administrativ. Verificarea respectarii acestor limite se realizeaza de catre judecator. Instanta are dreptul de a revoca, respectiv anula acele acte care depasesc sau contravin limitelor legale.
Deopotriva, instanta are dreptul de a suspenda respectivul act atunci cand constata ca, in masura in care acesta ar continua sa-si produca efectele, efectele acestuia nu ar putea fi întoarse.
Executarea masurilor complementare stabilite prin Procesul-verbal, fara a lua în calcul prezumtia de nevinovatie a Subscrisei, respectiv restituirea sumelor încasate in baza contractelor de credit si anularea clauzelor considerate ca încalcand prevederile legale, este de natura sa produca bancii un prejudiciu cert, o paguba iminenta.
Mai mult, cuantumul important al acestor restituiri multiplicat de numarul mare de procese verbale de contraventie încheiat de ANPC este de natura sa destabilizeze activitatea subscrisei, sa determine îngreunarea activitatii de creditare si necesitatea recurgerii la surse de finantare pentru necesarul de resurse financiare.
Prin urmare, în calitate de gardian al echilibrului dintre prezumtia de legalitate si prezumtia de nevinovatie, instanta este chemata sa suspende aplicarea sanctiunilor contraventionale complementare dispuse prin Procesul-verbal, pana la data solutionarii irevocabile a prezentei cauze.
Dispunand suspendarea, instanta nu face decat sa pastreze statu-quo-ul pana la solutionarea fondului. O astfel de masura nu este de natura sa prejudicieze consumatorul, care în situatia respingerii actiunii introductive va avea posibilitatea de a compensa sumele respective din soldul creditului, în timp executarea nejustificata a masurii complementare, ar pune consumatorul intr-o imposibilitate de a face fata obligatiei de întoarcere a executarii in cazul admiterii plangerii.
Analizand actele si lucrarile dosarului tribunalul constata ca recursul este fondat.
Potrivit art. 88 alin.3 din O.U.G nr.50/2010 aplicabil în speta, contestarea în instanta a procesului verbal nu suspenda de drept executarea sanctiunilor complementare dispuse.
Într-o atare situatie, atata vreme cat suspendarea dispusa de prima instanta nu este întemeiata pe considerente care sa fie indicate concret în încheierea prin care s-a pronuntat solutia, nu poate fi primit si avut în vedere argumentul în sensul ca, întrucat potrivit art. 32 alin.2 din O.G. nr. 2/2001, plangerea suspenda executarea, s-ar impune si suspendarea tuturor efectelor actului juridic contestat.
Tribunalul retine ca, prin hotararea din 17.11.2011, aceeasi instanta, respectiv Judecatoria, a respins pe fond plangerea patentei împotriva procesului verbal prin care se aplicase si sanctiunea complementara.
Pe fondul cererii de suspendare, Tribunalul constata ca cererea este neîntemeiata, observand faptul ca în motivele de recurs intimata critica implementarea Directivei 2008/48/C prin adoptarea OUG nr. 50/2010, motivand si faptul, necontestat de altfel, ca se poate dispune pe cale judecatoreasca suspendarea masurii complementare dispuse conform OUG nr.50/2010.
Or, acestea nu constituie motive care sa atraga si sa impuna, prin ele însele, suspendarea masurii complementare.
Nici prezumtia de nevinovatie si nici cuantumul important al restituirilor dispuse, la care se adauga numarul mare de procese-verbale sustinut a fi încheiate de recurenta nu constituie prin ele însele motive temeinice care sa impuna suspendarea masurilor complementare, cata vreme nu s-a facut dovada unor puternice îndoieli cu privire la legalitatea actului atacat în justitie.
Tribunalul retine si ca, în recurs, motivele de nelegalitate invocate de petenta intimata în plangerea adresata Judecatoriei pentru sustinerea cererii de suspendare nu creeaza o îndoiala puternica cu privire la legalitatea masurilor dispuse, interpretarea pe fond si solutionarea în concret a acestora fiind însa atributul exclusiv al primei instante, care, de altfel a si respins, dupa cum s-a aratat deja, plangerea petentei – intimate.
Se observa asadar ca, în concret intimata nu a prezentat decat în cadrul chestiunilor de fond motivele care, în opinia sa, ar atrage nelegalitatea procesului verbal, iar în cazul de fata, în care se discuta doar suspendarea unor masuri complementare, nu se poate face o analiza a fondului cauzei.
Din moment ce se accepta ca suspendarea în discutie poate fi dispusa pe cale judecatoreasca, în mod separat de catre prima instanta, trebuie acceptat si faptul ca solutia data poate fi atacata în mod separat si prealabil solutiei pronuntate pe fondul cererii, inadmisibilitatea recursului invocata de intimata fiind neîntemeiata.
Vazand si art. 312 Cod procedura Civila, Tribunalul va admite recursul si va modifica în tot solutia Judecatoriei, în sensul respingerii cererii de suspendare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul formulat de recurentul COMISARIATUL JUDETEAN PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR BRASOV împotriva încheierii din data de 09.06.2011 pronuntata de Judecatoria Brasov in dos nr. 30327/197/2010 , pe care o modifica în tot, în sensul ca respinge cererea de suspendare formulata de reclamanta Banca Comerciala Romana S.A. în contradictoriu cu parata ANPC- CJPC Brasov.
Irevocabila.
Pronuntata în sedinta publica azi, 22.12.2011
1
