în cazul în care sentinţa a fost atacată cu apel, pentru motivul că judecătoria a soluţionat cauza, deşi competenţa îi revenea Curţii de Arbitraj Comercial, instanţa de apel, anulând sentinţa pe temeiul necompetenţei jurisdicţionale, trebuia să trimită cauza arbitrajului, în baza art. 297 alin. 2 din Codul de procedură civilă, şi nu să o reţină pentru a pronunţa o soluţie constituită în primă instanţă.
(Decizia nr. 450 din 19 februarie 2002 – Secţia a IV-a civilă)
Prin Sentinţa civilă nr. 423 din 23.01.2001, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a admis acţiunea formulată de S.C. “T.” S.A. împotriva pârâtului T.D. şi a obligat pe pârât la plata sumei de 1.630.346 lei, reprezentând despăgubiri civile către reclamantă.
Apelul declarat de pârât împotriva sentinţei a fost admis prin Decizia civilă nr. 2858/2001, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a IV-a civilă.
Instanţa de apel a anulat sentinţa şi a reţinut cauza spre soluţionare.
împotriva deciziei a declarat recurs apelantul T.D., solicitând casarea în parte a deciziei şi trimiterea cauzei spre soluţionare Curţii de Arbitraj Comercial, conform clauzei contractuale cuprinse în convenţia părţilor.
Recursul este fondat, însă nu va fi admis în baza art. 304 pct. 3 din Codul de procedură civilă, deoarece instanţa de apel a fost competentă pentru a se pronunţa asupra sentinţei atacate, în baza art. 2 pct. 2 din Codul de procedură civilă.
Recursul va fi admis în baza art. 304 pct. 9 din cu aplicarea art. 306 alin. 3 din Codul de procedură civilă, pentru că instanţa de apel a constatat în mod eronat că este competentă pentru soluţionarea cauzei în primă instanţă.
Astfel, după anularea sentinţei, instanţa de apel trebuia să trimită dosarul spre soluţionare organului competent (conform art. 297 alin. 2 din Codul de procedură civilă) şi nu să reţină dosarul spre soluţionare (conform art. 297 alin. 1 din Codul de procedură civilă) deoarece, în acest din urmă caz, ea trebuia să evoce fondul şi să judece procesul, deşi nu era competentă.
Ultima ipoteză a art. 297 alin. 2 din Codul de procedură civilă priveşte, de asemenea, situaţia în care instanţa soluţionează procesul după ce a stabilit propria competenţă.
în consecinţă, instanţa a aplicat greşit dispoziţiile legale menţionate, reţinând procesul spre soluţionare pentru rezolvarea celorlalte excepţii puse în discuţie în faza apelului, deşi toate acestea ar fi trebuit rezolvate prin pronunţarea asupra cererii de apel, în întregul ei, cu privire la toate motivele invocate de apelant. Aceste motive cuprindeau şi critica referitoare la necompetenţa instanţei pentru soluţionarea cauzei.
Conform contractului încheiat între părţi, orice litigii cu privire la nerespectarea clauzelor contractuale se soluţionează de către Curtea de Arbitraj, astfel că, în baza art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, recursul va fi admis şi hotărârea va fi modificată în parte, în sensul că, în baza art. 158 din Codul de procedură civilă, se va trimite dosarul spre soluţionare organului cu activitate jurisdicţională competent, potrivit înţelegerii părţilor din proces.
