Potrivit prevederilor art. 294 alin. 1 teza 1 din Codul de procedură civilă, “în apel nu se poate schimba calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată şi nici nu se pot face alte cereri noi.”
Pe cale de consecinţă, nu poate fi primită direct în apel cererea de a se analiza şi aspectul cuantumului necorespunzător al despăgubirilor acordate pentru imobil în temeiul Legii nr. 112/1995 şi de a se reactualiza sumele stabilite cu acest titlu, în condiţiile în care contestaţia adresată instanţei de fond a avut ca obiect criticarea hotărârii emise în baza Legii nr. 112/1995, ca nelegală, doar pe aspectul nerestituirii în natură a imobilului.
(Decizia nr. 357 din 6februarie 2002 – Secţia a III-a civilă)
Prin Hotărârea nr. 3082 din 22.11.1999, comisia pentru aplicarea Legii nr. 112/1995 de pe lângă Consiliul General al Municipiului Bucureşti a admis cererea petenţilor N.C.D. şi N.S. şi a dispus acordarea sumei de 195.691.493 lei, cu titlu de despăgubiri pentru imobilul-construcţie, format din parter şi etaj, şi terenul aferent de 208 mp, în temeiul Legii nr. 112/1995.
Petentul N.C.D. a formulat contestaţie împotriva hotărârii sus-menţionate.
în motivarea contestaţiei, s-a solicitat reanalizarea cererii sale, având în vedere situaţia reală a imobilului la data când petenţii au formulat cerere în temeiul Legii nr. 112/1995, în raport de care ar fi fost îndreptăţiţi la restituirea în natură a imobilului, şi nu la primirea de despăgubiri.
Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, prin Sentinţa civilă nr. 17102 din
12.12.2000, a respins, ca neîntemeiată, contestaţia.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de judecată a reţinut că, potrivit probelor administrate, la data emiterii hotărârii contestate, imobilul era ocupat de chiriaşi, deci nu era liber, nefiind încălcate dispoziţiile art. 2 din Legea nr. 112/1995, astfel cum pretinde contestatorul.
împotriva acestei sentinţe contestatorul a formulat apel, criticând-o pentru două aspecte, respectiv:
1. greşita respingere a contestaţiei, întrucât, potrivit art. 2 din Legea nr. 112/1995, imobilul era supus restituirii în natură;
2. criticarea cuantumului despăgubirilor acordate în hotărârea contestată, în sensul că acestea sunt prea scăzute, solicitând reactualizarea acestora.
Tribunalul Bucureşti – Secţia a lll-a civilă, prin Decizia civilă nr. 1713/A din
17.05.2001, a respins, ca nefondat, apelul declarat de contestator.
în considerentele deciziei s-a reţinut că hotărârea primei instanţe este temeinică şi legală, întrucât întregul imobil solicitat de apelant era ocupat de chiriaşi la data pronunţării hotărârii, iar pe aspectul reactualizării despăgubirilor, în cauză nu au fost dovedite elemente noi, care să dovedească nelegalitatea valorii despăgubirilor acordate.
Contestatorul a formulat recurs împotriva deciziei Tribunalului Bucureşti, criticând-o din perspectiva art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, cu motivarea că instanţa de apel a făcut aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 112/1995, în sensul că, deşi spaţiile de la parterul imobilului erau libere, nu a dispus restituirea acestora în natură, precum şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 13 din Legea nr. 112/1995, apreciind că despăgubirile nu au fost calculate conform legii, întrucât Comisia pentru aplicarea Legii nr. 112/1995 nu a luat în calcul suprafaţa de teren de sub cele două camere ce au fost demolate.
Curtea a respins, ca nefondat, recursul, reţinând următoarele:
Privitor la prima critică, s-a constatat că s-a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 112/1995, prin acordarea de despăgubiri, întrucât petenţii nu ocupau imobilul care, la data pronunţării hotărârii contestate, era locuit în întregime de către chiriaşi, aşa cum dovedesc contractele de închiriere de la dosar, astfel că cele două instanţe, de fond şi de apel, au pronunţat hotărâri legale şi temeinice.
Referitor la cea de a doua critică, privitoare la despăgubirile acordate în cuantum necorespunzător, s-a constatat că obiectul contestaţiei a vizat doar nelegalitatea hotărârii sub aspectul nerestituirii în natură a imobilului, nu şi nelegalitatea despăgubirilor acordate, sub aspectul cuantumului acestora.
însăşi contestatorii, la termenul formulării probelor, au ţinut să precizeze că înţeleg să nu solicite o expertiză privitoare la evaluarea imobilului în temeiul Legii nr. 112/1995, întrucât contestaţia vizează doar faptul că imobilul nu le-a fost restituit în natură, nu şi situaţia despăgubirilor.
în aceste împrejurări, criticile formulate direct în apel, legate de cuantumul despăgubirilor, au fost apreciate ca fiind cereri noi, inadmisibil a fi analizate în această fază procesuală, potrivit art. 294 alin. 1 din Codul de procedură civilă, cu atât mai mult în recurs, astfel că nu se justifică reformarea deciziei pronuntate în apel.
