Prin cererea înregistrata la Judecatoria Tulcea sub nr. …….., reclamanta …….. a chemat în judecata pe pârâtul ……..solicitând în contradictoriu cu acesta partajarea bunurilor comune dobândite în timpul casatoriei. Astfel, reclamanta a învederat ca împreuna cu pârâtul a dobândit prin contributie egala un imobil apartament situat în municipiul Tulcea, …….., judetul Tulcea, precum si o serie de bunuri mobile de uz casnic (masina de spalat “Whirpool”, frigider “Arctic”, congelator “Arctic”, aragaz, butelie, mobila de bucatarie, trei televizoare color, etc.). Aceste bunuri ar fi fost dobândite prin cumparare în baza unui contract de credit de achizitie în rate, platit la momentul introducerii actiunii de catre reclamanta.
La data de 24.11.2009, pârâtul ……..a formulat întâmpinare si cerere reconventionala prin care a solicitat introducerea în masa partajabila si a datoriilor bancare catre ……… si …….. în suma de 38.000 lei si respectiv 2.700 lei. În cuprinsul acesteia, pârâtul a învederat faptul ca se afla Într-o situatie precara, mare parte din salariul sau fiind cheltuit atât pentru pensia de întretinere, cât si pentru ratele cuvenite bancilor.
Prin sentinta civila nr. 1333 din 14.04.2011, Judecatoria Tulcea a admis actiunea principala formulata de reclamanta …….., în contradictoriu cu pârâtul ……..si a constatat ca reclamanta si pârâtul au dobândit in timpul casatoriei un imobil situat în municipiul Tulcea, …….., având o valoare de circulatie de 123.555,87 lei.
Instanta a constatat ca, la dobândirea acestui bun, partile au avut cote egale de contributie, a atribuit reclamantei imobilul si a obligat-o pe aceasta la plata unei sulte catre pârât în suma de 61.777,93 lei.
S-a dispus partajarea bunurilor comune mobile potrivit tranzactiei încheiate între parti, dupa cum urmeaza:
“Eu, …….., înteleg sa primesc în proprietate una biblioteca “Medalion”, un coltar “Casin” si un TV “Nei”, urmând ca toate celelalte bunuri mobile mentionate în actiunea principala, respectiv o masina de spalat marca “Whirpool”, un frigider “Arctic”, un congelator “Arctic”, un aragaz, o butelie, o mobila de bucatarie, doua televizoare color, un storcator “Phillips”, un aspirator, un fier de calcat, o canapea “Onix”, o canapea “Bianca”, o masa, un taburet, un sifonier, trei lustre, patru aplice, un birou “Florin”, patru mochete, sa revina numitei ………
Mai precizam ca aceasta împartire a fost facuta efectiv în fapt la data de 06.01.2010, astfel încât bunurile respective se afla deja în posesie noastra, asa cum am mentinut mai sus.
Noi, partile contractante, declaram ca prin aceasta tranzactie, comunitatea de bunuri mobile, în ceea ce ne priveste pe noi fostii soti, înceteaza, nici unul dintre noi nemaiavând nici un fel de pretentii în acest sens.”
A fost admisa cererea reconventionala.
S-a constata ca reclamanta si pârâtul au contractat în timpul casatoriei urmatoarele datorii comune:
(a) doua credite bancare la ……… (contract nr. 338/16.05.2008 si contract nr. 1824/02.07.2007);
(b) un credit bancar de la …….. (contract nr. 82042/25.07.2006)
Au fost obligate partile la plata debitului restant la ……… în suma de 38.000 lei si la …….. în suma de 2.700 lei în cote egale, câte 1/2 fiecare si s-a dispus plata suplimentului de onorariu de expert în suma de 24 lei.
Totodata, au fost obligati pârâtul la plata cheltuielilor de judecata catre reclamanta în suma de 1.362 lei si reclamanta la plata cheltuielilor de judecata catre pârât, în suma de 500 lei.
Pentru a se pronunta astfel prima instanta a retinut ca reclamanta …….. (fosta ……) Si paratul ……..s-au casatorit la data de 31.08.1986, iar prin sentinta civila nr. 1872 / 09.06.2009 a Judecatoriei Tulcea casatoria acestora a fost desfacuta din vina ambilor soti. Totodata, minorul rezultat din casatorie a fost încredintat mamei, ……..fiind obligat la plata unei pensii lunare de întretinere în folosul acestuia.
A mai retinut instanta de fond ca în timpul casatoriei, cei doi soti au dobândit prin contributii egale o serie de bunuri comune, printre care si un apartament situat în municipiul Tulcea, …….., iar potrivit expertizei tehnice efectuate în cauza de catre expert …….., acest imobil are o valoare de circulatie de 123.555,87 lei.
În urma obiectiunilor formulate de catre reclamanta, expertul a aplicat la aceasta valoare un coeficient de diminuare de 10%, însa instanta a retinut ca acest coeficient are o valoare strict teoretica, potrivit afirmatiilor expertului, apreciind ca valoarea cea mai apropiata de cea de circulatie este cea stabilita initial (123.555,87 lei).
În ceea ce priveste atribuirea acestui imobil, având în vedere ca prin hotarârea de minorul rezultat din casatorie a fost încredintat mamei (reclamanta ……..), instanta a atribuit acesteia apartamentul, iar in vederea egalizarii valorice a obligat-o la plata unei sulte catre pârât în valoare de 61.777,93 lei.
De asemenea, instanta de fond a constatat ca prin tranzactia încheiata la data de 16.06.2010 si depus la dosarul cauzei (fila 11 vol. I), reclamanta si pârâtul au înteles sa îsi partajeze de comun acord bunurile mobile, fara alte pretentii suplimentare. Prin urmare, în privinta acestora, instanta a luat act de aceasta tranzactie, pronuntând o hotarâre potrivit art. 271 Cod de Procedura Civila.
Referitor la cererea reconventionala, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei a rezultat ca în timpul casatoriei reclamanta si paratul au contractat o serie de împrumuturi bancare la ……… si …….., dupa cum urmeaza:
(a) un credit bancar de la …….. – contract nr. 338 / 16.05.2008, (filele 44-49 vol. I dosar fond) cu un debit restant total la data introducerii actiunii de 24.408,11 lei (fila 178 vol. I dosar fond);
(b) un credit bancar de la …….. – contract nr. 1824 / 02.07.2007, (filele 50-54 vol. I dosar fond) cu un debit restant total la data introducerii actiunii principale de 13.993,27 lei (fila 188 vol. I dosar fond)
(c) un credit bancar de la …….. – contract nr. 82042/25.07.2006 (filele 7-11 vol. II dosar fond) cu un debit restant total la data introducerii actiunii de 2.791,86 lei (fila 6 vol. II dosar fond).
A aratat judecatorul primei instante ca potrivit art. 32 din Codul Familiei “sotii raspund cu bunurile comune pentru: a) […]; b) obligatiile ce au contractat împreuna; c) obligatiile contractate de fiecare dintre soti pentru împlinirea nevoilor obisnuite ale casniciei; d) […]”, retinând în aceste sens ca ambele credite bancare contractate la ……… au fost contractate de catre ambii soti, acestia semnând împreuna contractele de credit indicate anterior, astfel încât, aceste credite au caracterul de datorie comuna, indiferent de destinatia sumelor împrumutate.
De asemenea, în ceea ce priveste creditul contractat la …….., s-a retinut ca acesta a fost contractat numai de catre parat, reclamanta doar semnând spre luare la cunostinta pe cererea de acordare a creditului, iar din probele administrate în cursul judecatii, nu rezulta cu certitudine ca suma acordata ca împrumut ar fi fost afectate platii unor datorii proprii pârâtului, martorele audiate cunoscând aspecte în acest sens doar în urma afirmatiilor facute de catre reclamanta si nu în mod direct. Prin urmare, instanta de fond a apreciat ca si acest credit are caracterul de datorie comuna, susceptibila a fi achitata în mod egal de catre parti.
În ceea ce priveste întinderea partii din datoriile comune ce trebuie suportata de catre parti, desi sumele contractate initial au fost mult mai mari decât debitul restant la data sesizarii instantei, aceasta a dat eficienta principiului disponibilitatii, obligând partile sa suporte în cote egale doar debitul restant solicitat de catre parat prin cererea reconventionala.
Împotriva acestei sentinte civile, în termen legal a formulat apel reclamanta …….., criticând-o ca fiind netemeinica si nelegala.
În motivarea apelului, aceasta a criticat modul în care s-a calculat taxa de timbru, la care a fost obligata, în raport de cererea reconventionala depusa de catre pârât.
A aratat aceasta ca, la termenul din 24.11.2009, pârâtul a depus un înscris intitulat întâmpinare, prin care a solicitat împartirea unor datorii comune de 38.000 lei, la ……… si 2.700 lei la …….., cerere care la termenul din 21.04.2010 a fost apreciata de catre instanta ca având caracterul unei cereri reconventionale.
Apreciaza apelanta ca, dincolo de tardivitatea calificarii juridice a cererii respective, ca având caracterul unei cereri reconventionale, într-o atare situatie instanta trebuia sa constate faptul ca obiectul acesteia, constând în raportarea unor datorii comune, avea evident un caracter patrimonial, evaluabil în bani, si pe cale de consecinta, solutionarea ei trebuia conditionata de achitarea de catre pârâtul-reclamant a taxei de timbru cuvenita.
Arata apelanta ca Judecatoria Tulcea nu a procedat de aceasta maniera, în schimb, ca urmarea a faptului ca prin întâmpinarea depusa la data de 19.05.2010, a contestat faptul ca cele doua împrumuturi ar fi fot folosite în interesul comun, sumele de bani profitând în mod exclusiv intimatului, fapt pentru care din punctul sau de vedere acestea nu mai pot fi considerate ca având caracterul unor debite comune, fiind obligata prin încheierea din data de 22.02.2010 sa achite o taxa de timbru în cuantum de 2.239 lei si timbru judiciar în valoare de 5 lei.
Împotriva acestei încheieri, a formulat o cerere de reexaminare, solicitând exonerarea sa de plata acestei taxe de timbru, cerere care însa a fost respinsa de catre Judecatoria Tulcea.
Pe cale de consecinta solicita ca instanta de apel sa reaprecieze modul de calcul al taxei de timbru si sa dispuna modificarea sentintei instantei de fond în sensul scutirii de plata sumei respective, la care a fost obligata
Totodata apreciaza ca instanta de apel trebuie sa reanalizeze obligatia intimatului cu privire la achitarea taxei de timbru aferenta cererii sale reconventionale, iar în cazul neplatii acesteia sa procedeze la anularea acesteia ca nefiind timbrata.
În legatura cu admiterea cererii reconventionale formulata de catre pârâtul intimat si includerea sumelor de 38.000 lei, cu titlu de datorie comuna la ……… si 2.700 lei, datorie comuna la …….., în masa de partaj, considera apelanta ca instanta de fond în mod eronat a procedat de aceasta maniera pentru uratoarele considerente:
Asa dupa cum a mentionat în precizarile facute în data de 18.05.2010 a contestat caracterul de datorii comune ale acestor 2 credite, justificat de împrejurarea ca, desi acestea au fost contractate în timpul casatoriei, au profitat în exclusivitate pârâtului, împrejurare ce este demonstrata de faptul ca la data de 30.12.2008, dupa despartirea în fapt, au convenit printr-un înscris sub semnatura privata depus la dosar ca pârâtul-reclamant sa achite în continuare ratele aferente acestor credite, urmând ca dupa partaj sa îsi primeasca cota parte (sulta) cu privire la valoarea apartamentului situat în municipiul Tulcea, …….., judetul Tulcea.
Acest înscris, desi nu produce efecte juridice ale unei tranzactii cu privire la regimul juridic al bunurilor, are caracterul unui mijloc de proba, având semnificatia de a demonstra 2 aspecte si anume, faptul ca pârâtul-reclamant urma sa suporte în continuarea ratele aferente celor 2 credite dat fiind faptul ca banii respectivi îi profitasera în exclusivitate si faptul ca partile se întelesesera ca apartamentul în cauza sa îi revina, urmând ca pârâtul sa primeasca sulta corespunzatoare.
Instanta de fond a ignorat în totalitate existenta acestui înscris, semnificatia acestuia facând referire doar la proba testimoniala, respectiv depozitiile martorilor audiati la solicitarea subsemnatei.
Aceasta situatie de fapt a fost demonstrata si prin prisma raspunsurilor la interogatoriu luat pârâtului, respectiv la întrebarile 5 si 10.
Din continutul acestora, rezulta în mod suficient de explicit, faptul ca întelegerea intervenita între noi, reprezinta vointa noastra, imediat dupa despartirea în fapt, implicit împrejurarea ca pârâtul profitase în mod exclusiv de sumele de bani împrumutate.
Veridicitatea acestei împrejurari a fost demonstreaza si prin proba testimoniala, martorele audiate în cauza confirmând pe deplin sustinerile sale Apreciaza ca în situatia în care a contestat destinatia si afectatiunea comuna ale celor doua debite, demonstrând faptul acestea nu au profitat ambelor soti, iar pârâtul reclamant nu a facut nici o dovada contrarei, cererea reconventionala formulata de catre acesta urmeaza a fi respinsa în totalitate.
În subsidiar apreciaza ca instanta de fond a stabilit în mod eronat cuantumul datoriei catre ……… ca fiind de 38.000 lei, câta vreme la dosar exista notificarea de plata din data de 15.10.2010, emisa de ……… Tulcea din care rezulta ca datoria restanta era de 33.050,43 RON, la acea data.
De asemenea, conform notificarii de plata din data de 20.09.2010, emisa de S.C. “……..” S.R.L., în calitate de împuternicit al …….., debitul restant catre aceasta la data notificarii era doar de 1.049,29 lei, asa cum a fost mentionat în hotarârea instantei de fond.
Un alt motiv de critica a hotarârii instantei de fond este si faptul ca aceasta a procedat în mod eronat atunci când a dispus includerea în masa de partaj a apartamentului la valoarea de circulatie de 123.555, 87 lei, în loc de 111.490,54 lei, apreciind ca diminuarea valorii apartamentului cu 10%, ca urmare a obiectiunilor pe care le-a formulat fata de raportul de expertiza tehnica, ar avea o valoare strict teoretica.
În realitate, aceasta diminuare a pretului apartamentului calculata ca urmare a obiectiunilor sale, a intervenit ca o consecinta a aplicarii unor coeficienti de corectie care nu fusesera luati în considerare initial de catre expert.
Apreciaza apelanta ca în contextul în care piata imobiliara s-a depreciat în mod constant, valorile tranzactiilor în acest domeniu scazând vertiginos, ultimul pret al apartamentului este cel mai aproape de realitate, astfel încât aceste imobil urmeaza a fi inclus în masa de partaj la cea din urma valoare stabilita de catre expert.
Solicita apelanta ca, în urma admiterii apelului, sa se procedeze la o recalculare a cuantumului cheltuielilor de judecata pe care le-a efectuat, în suma de 4.963 lei, reprezentând onorariu avocat, onorariu expert si taxa de timbru, conform chitantelor existente la dosar.
Intimatul pârât ……..a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului, ca nefondat si mentinerea hotarârii atacate, ca fiind legala si temeinica.
Examinând hotarârea atacata sub aspectul motivelor de apel invocate, se retine ca apelul este neîntemeiat pentru urmatoarele considerente:
Relativ la critica privind taxa de timbru achitata de catre intimatul – pârât reclamant pentru cererea reconventionala se retine ca în mod corect instanta de fond a dispus prin încheierea din data de 22.09.2010 ca pentru aceasta cerere sa se achite o taxa de timbru în suma de 20 de lei si timbru judiciar aferent, sumele reprezentând datorii comune, facând parte din pasivul masei partajabile, si numai în masura in care aceste sume se contesta, potrivit art. 3 paragraf 3 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, se datoreaza o taxa calculata conform art. 2 (1 din lege) respectiv, la valoarea contestatiei
De altfel, instanta de fond a stabilit taxa de timbru datorata de apelanta-reclamanta pârâta la un cuantum de 2.239 lei si 5 lei timbru judiciar, împotriva acestei încheieri fiind formulata cerere de reexaminare solutionata prin respingerea ei la data de 19.10.2010.
În ceea ce priveste cererea reconventionala formulata de catre intimatul pârât-reclamant, se retine ca, de asemenea, este neîntemeiata sustinerea apelantei-reclamanta-pârâta ca cele doua credite reprezentând datorii comune au profitat în exclusivitate intimatului-pârât-reclamant, nefiind nedovedita.
În acest sens, a sustinut apelanta ca exista un înscris sub semnatura privata încheiat la data de 30.12.2008 prin care cei doi soti au convenit ca, dupa despartirea în fapt, intimatul-pârât-reclamant sa achite în continuare ratele aferente celor doua credite.
Faptul, ca intimatul-pârât-reclamant urma sa suporte in continuare ratele aferente celor doua credite contractate de soti în timpul casatoriei, nu dovedeste ca de aceste credite a profitat în exclusivitate intimatul, iar acest înscris la rândul lui nu se coroboreaza cu nici un alt mijloc de proba, asa cum sustine apelanta.
Tot cu referire la aceste credite, a sustinut apelanta ca raspunsul interogatoriu luat intimatului-pârât-reclamant dovedeste de asemene faptul ca de cele doua împrumuturi a profitat exclusiv intimatul, însa din examinarea raspunsurilor la interogatoriu, în special raspunsurile la întrebarile 3, 4 si 5 se retine ca intimatul a sustinut faptul ca împrumuturile au fost folosite pentru cheltuieli comune celor doi soti.
Un alt motiv de critica se refera la cuantumul datoriei catre ………, despre care se sustine ca, în realitate, datoria restanta era de numai 33.050,43 lei si la cuantumul datoriei catre …….., despre care se sustine ca, în realitate, debitul restant era de numai 2.049,29 lei.
Si acest motiv de apel este neîntemeiat, întrucât instanta de fond a avut in vedere la stabilirea cuantumului datoriei comune valoarea creditului bancar la …….. si la …….. de la data introducerii actiunii, respectiv 8 mai 2009.
Ultimul motiv de apel se refera la valoarea de circulatie a apartamentului inclus în masa de partaj, apreciind apelanta ca instanta de fond a procedat în mod gresit atunci când a inclus în masa de partaj apartamentul cu o valoare de 123.555,87 lei în loc de 111.490,54 lei. Aceasta din urma valoare, apelanta a obtinut-o diminuând valoarea apartamentului, asa cum a fost ea stabilita prin expertiza, cu 10%, conform obiectiunilor pe care le-a formulat la raportul de expertiza tehnica.
Se retine ca apelanta-reclamata-pârâta a formulat obiectiuni la raportul de expertiza tehnica imobiliara, aceste obiectiuni au fost încuviintate de catre instanta, iar expertul a concluzionat în sensul ca obiectiunile nu sunt fundamentate tehnic, usoara diminuarea care ar putea sa opereze reprezentând însa lucrari de întretinere curenta, astfel încât în mod corect instanta de fond a apreciat ca valoarea cea mai apropiata de cea ce circulatie, este cea stabilita initial de 123.555,87 lei
Al patrulea motiv de apel a ramas practic fara obiect, întrucât cererea reconventionala a fost legal timbrata, iar apelanta-reclamanta-pârâta obligata sa achite taxa de timbru la valoarea bunului contestat.
Pentru aceste considerente, hotarârea instantei de fond fiind temeinica si legala, va fi respins apelul, ca nefondat.
