DECIZIA CIVILĂ NR. 16/A/29.02.2012
Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Judecătoriei O la data de 01.09.2011, revizuentul NI a solicitat în contradictoriu cu intimaţii SE, CF, NV, MP, MA şi CT schimbarea în parte a sentinţei civile nr. XXX/2009 a Judecătoriei Olteniţa şi suspendarea executării silite a sentinţei a cărei revizuire o solicită.
În motivarea cererii a arătat în esenţă că se încadrează în art.322 pct.5 C.pr.civ. deoarece de la data judecării şi până la rămânerea irevocabilă a sentinţei în cauză a existat un înscris doveditor care nu a putut fi înfăţişat mai presus de voinţa părţilor, care dacă ar fi fost prezentat în mod cert ar fi schimbat dispoziţiile instanţei.
Precizează revizuentul că prin sentinţa atacată s-a dispus ieşirea din indiviziune prin alegerea unei variante de lotizare care nu ţine seama că pe terenul intravilan a construit o casă de locuit şi prin împărţirea aceasta ar fi tulburat şi afectat.
Mai arată că sentinţa a cărei revizuire o solicită a fost atacată cu apel şi cu recurs, însă mandatarul său neavocat nu a efectuat o apărare corespunzătoare, neavând studii juridice şi necunoscând modalitatea de administrare a unor probe concludente şi utile cauzei.
Susţine că înscrisul îndeplineşte condiţiile cerute de art.322 pct.5 C.pr.civ., respectiv este un înscris în sensul de instrumentum, este descoperit după darea hotărârii, deci este nou, a existat la data pronunţării hotărârii, nu a fost înfăţişat în proces deoarece a fost reţinut şi este determinant
Solicită schimbarea în parte a sentinţei, în sensul atribuirii în întregime a terenului intravilan.
În drept a invocat art.322 pct.5 şi art.723 al.2 C.pr.civ.
În dovedire a solicitat proba cu înscrisuri.
În dovedire a solicitat proba cu înscrisuri.
La termenul din 22.09.2011, în temeiul art.243 pct.1 C.pr.civ. au fost introduşi în cauză moştenitorii intimatei NV.
Intimaţii au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, iar pe cale de consecinţă respingerea cererii de suspendare a executării hotărârii.
În susţinerea apărării au arătat că revizuentul nu are nici o motivaţie concretă care să se încadreze în prevederile art.322 pct.5 C.pr.civ., nu face referire concretă şi nu ataşează cererii de revizuire înscrisul invocat.
Mai arată că împotriva acestei sentinţe a fost promovată şi contestaţie în anulare întemeiată pe acelaşi motiv, anume că ar exista un înscris doveditor pe care nu l-a putut prezenta în nici o cale de atac. Actul la care făcea referire era o factură emisă de o societate agricolă în 1993 prin care vindea o construcţie numită fierărie.
În drept a invocat art.115 C.pr.civ.
Soluţionând cauza, Judecătoria O prin sentinţa civilă nr. XX/28.11.2011 a respins cererea de suspendare a executării silite ca neîntemeiată şi a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul NI, ca neîntemeiată.
A obligat revizuentul la plata către intimaţi a sumei de 1000 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a soluţiona astfel, instanţa a reţinut următoarele:
În fapt, între părţile prezentei cauze s-a derulat un litigiu având ca obiect ieşire din indiviziune, litigiu ce a fost soluţionat definitiv şi irevocabil prin sentinţa civilă nr.949/15.05.2009. Prin această sentinţă, instanţa a dispus ieşirea din indiviziune a părţilor, atribuindu-le în natură loturi în varianta 1 a raportului de expertiză topografică întocmit în cauză. Împotriva acestei sentinţe revizuentul NI a formulat apel, recurs şi contestaţie în anulare, tinzând la modificarea sentinţei în sensul de a se opta pentru varianta 2 a raportului de expertiză.
Prin prezenta cerere, revizuentul invocă existenţa unui înscris nou, în sensul art.322 pct.5 C.pr.civ., la termenul din 17.11.2011 fiind depus la dosar un set de înscrisuri, respectiv adresa nr.XXX/7.12.2010 emisă de Instituţia Primarului Comunei F – Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor şi plan parcelar.
În ceea ce priveşte cererea de suspendare a executării hotărârii atacate, instanţa reţine că potrivit dispoziţiilor art.325 C.pr.civ. „Instanţa poate suspenda executarea hotărârii a cărei revizuire se cere, sub condiţia dării unei cauţiuni. Dispoziţiile art. 403 alin. 3 şi 4 se aplică în mod corespunzător.” Prin urmare, cererea de suspendare este admisibilă sub condiţia plăţii unei cauţiuni. În cauză, instanţa a stabilit în conformitate cu prevederile art.7231 C.pr.civ. o cauţiune de 2000 de lei în sarcina revizuentului.
La termenul din 24.11.2011, revizuentul prin apărător a depus la dosarul cauzei o chitanţă care atestă plata sumei de 2000 de lei, însă nu sub forma unei recipise, în condiţiile art.7231 al.1 C.pr.civ., ci cu titlu de taxă de timbru. Potrivit art. 7231 al.1 C.pr.civ. „ În cazurile prevăzute de lege, suma datorată de parte cu titlu de cauţiune se fixează de către instanţă şi se depune, după caz, la Trezoreria Statului, Casa de Economii şi Consemnaţiuni C.E.C. – S.A. sau la orice altă instituţie bancară pe numele părţii respective, la dispoziţia instanţei sau, după caz, a executorului judecătoresc.” Prin urmare, suma achitată cu titlu de taxă de timbru nu poate fi considerată o cauţiune constituită în mod valabil, ceea ce echivalează cu neplata cauţiunii şi atrage respingerea cererii de suspendare.
Mai mult decât atât, din procesul verbal depus de intimaţi prin apărător la termenul din 24.11.2011 rezultă că executarea silită a fost îndeplinită, loturile fiind delimitate cu ţăruşi şi împrejmuite cu plasă de sârmă. Într-adevăr, din cuprinsul procesului verbal de rezultă că linia de hotar trece prin construcţia proprietatea revizuentului, însă părţile au convenit să ocolească această construcţie pe un aliniament care să-i permită acestuia folosirea locuinţei, rezultând o suprafaţă de 81 mp cu privire la care se va încheia o înţelegere amiabilă de compensare ori se va apela la instanţă. Aşadar, atâta timp cât loturile atribuite au fost grăniţuite prin executare silită, iar părţile au fost declarate puse în posesie, cererea de suspendare a executării apare ca fiind rămasă fără obiect.
În ceea ce priveşte motivul de revizuire invocat, instanţa reţine că acesta este neîntemeiat. Astfel, potrivit dispoziţiilor art.322 pct.5 C.pr.civ., „revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, ori dacă s-a desfiinţat sau s-a modificat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere”.
Aşa cum s-a reţinut în mod constant în doctrină şi în practica judiciară, incidenţa acestui caz de revizuire presupune îndeplinirea cumulativă a unor condiţii, după cum urmează:
– partea interesată să se bazeze pe un înscris probator, un înscris nou, care să nu fi fost folosit în procesul în care s-a pronunţat hotărârea atacată;
– înscrisul invocat să fi existat la data când a fost pronunţată hotărârea ce se cere a fi revizuită;
– înscrisul să nu fi putut fi produs în procesul în care s-a pronunţat hotărârea atacată, fie pentru că a fost reţinut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţii;
– înscrisul invocat să fie determinant, în sensul că dacă ar fi fost cunoscut de instanţă cu ocazia judecării pricinii, soluţia ar fi putut fi alta.
Analizând condiţiile enumerate, instanţa a reţinut că acestea nu sunt îndeplinite în mod cumulativ. Astfel, adresa emisă de instituţia Primarului com. F precizează regimul juridic şi istoricul suprafeţei de 0,3320 ha situată în tarlaua 77 parcela 7/8 sat F. Această adresă a fost emisă la data de 7.12.2010, deci ulterior rămânerii definitive şi irevocabile a sentinţei a cărei revizuire se cere. Or, un înscris eliberat sau emis de o autoritate după pronunţarea hotărârii ce se atacă nu poate determina incidenţa revizuirii. Textul art.322 pct.5 are în vedere înscrisuri doveditoare existente la data judecării cauzei, iar nu pe cele ulterioare, anterioritatea înscrisului invocat faţă de data pronunţării hotărârii fiind prevăzută în termeni nesusceptibili de interpretare. În caz contrar, autoritatea de lucru judecat ar deveni iluzorie. Prin urmare, nu este îndeplinită condiţia ca înscrisul invocat să fi existat la data când a fost pronunţată hotărârea ce se cere a fi revizuită.
Chiar dacă s-ar accepta o interpretare mai largă a acestei condiţii, apreciind că ar fi îndeplinită chiar dacă înscrisul poartă o dată ulterioară pronunţării hotărârii a cărei revizuire se solicită, dar se referă la situaţii atestate de alte înscrisuri preexistente, în prezenta cauză se constată că împrejurarea ce se tinde a dovedi cu acest înscris probator nu a fost necunoscută instanţei. Mai precis, revizuentul doreşte să probeze că deţine o construcţie în a cărei folosinţă ar fi tulburat în varianta de lotizare aleasă de instanţă, întrucât linia de hotar trece prin această construcţie. Existenţa construcţiei pe acest amplasament nu a fost însă o împrejurare necunoscută la momentul pronunţării hotărârii, la dosarul cauzei fiind depuse încă din primul ciclu procesual înscrisuri care atestă existenţa construcţiei denumită „fierărie” în proprietatea revizuentului. Pe lângă înscrisurile depuse de revizuent, respectiv factură, chitanţă, dispoziţie de livrare-aviz de expediere (filele 89-91 din dosarul Judecătoriei O nr. 2565/269/2007 – primul ciclu procesual), existenţa construcţiei este recunoscută şi de celelalte părţi în răspunsurile la interogatoriile administrate în primul ciclu procesual. Din această perspectivă, chiar dacă s-ar aprecia îndeplinită condiţia existenţei înscrisului la data pronunţării hotărârii, nu este îndeplinită cea din urmă condiţie, anume ca înscrisul invocat să fie determinant, în sensul că dacă ar fi fost cunoscut de instanţă cu ocazia judecării pricinii, soluţia ar fi putut fi alta.
Mai mult decât atât, înscrisul invocat de revizuient nu constituie un înscris doveditor reţinut de partea potrivnică sau care nu a putut fi înfăţişat dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţii, respectiv dintr-un caz de forţă majoră. În măsura în care aprecia că precizarea regimului juridic şi istoricului suprafeţei sus menţionate de către instituţia primarului prezintă caracter determinant pentru soluţionarea cauzei, revizuentul avea posibilitatea să obţină şi să depună aceste relaţii în cursul procesului. Nu ar putea fi reţinută în acest sens lipsa cunoştinţelor juridice, apărarea defectuoasă nefiind prevăzută printre cazurile de revizuire şi neputând fi asimilată forţei majore.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel în termen legal revizuientul NI, care, după o serie de referiri la lipsa rolului activ al tuturor instanţelor din primul ciclu procesual, a criticat-o pentru netemeinicie, în sensul că greşit a fost înlăturat înscrisul prezentat atât timp cât acesta întruneşte cerinţele de revizuire a hotărârii, subliniind că el a fost înmânat părţilor adverse încă din anul 2007, iar acestea l-au păstrat şi ascuns fără a-l folosi.
Au fost invocate dispoziţiile art.322 pct.5 c.p.civilă.
În contradictoriu, intimaţii nu şi-au exprimat opţiunea, nefiind formulată întâmpinare.
Analizând apelul de faţă prin prisma motivaţiei lui, a probatoriului administrat şi a dispoziţiilor legale incidente se constată că el este nefondat urmând a-l respinge în considerarea următoarelor:
Făcând abstracţie de maniera de declanşare şi de conducere a procedurii de faţă, cu referiri la lipsa rolului activ al instanţelor în procedura anterioară, înscrisul relevant fiind indicat acum şi la cererea instanţei, deloc anterior, constatăm că pretenţiile revizuientului sunt injuste astfel cum just şi complet a reţinut şi prima instanţă. Pretenţiile actuale ale revizuientului au fost respinse cu analiza tuturor cerinţelor legale de revizuire, cu explicarea amănunţită a condiţiilor neîndeplinite, iar acele aprecieri sânt valabile şi acum, nefiind răsturnate prin apelul declarat. Apreciem şi noi că înscrisul nu este util atât timp cât el a fost emis ulterior, cât el nu este determinant în maniera de împărţire, cât nu a fost ascuns de partea adversă, la care adăugăm următoarele: acest înscris este un act administrativ individual, emis unei persoane al cărei nume nu figurează în această procedură judiciară, la cererea acesteia, al cărei conţinut nu este o noutate, aspecte faţă de care apreciem că revizuientul nu a fost împiedicat nici un moment să ceară emiterea şi lui a unui asemenea act, că nu se pune sub nici o formă împiedicarea acestuia de a prezenta un asemenea înscris.
Aşadar, în considerarea legalităţii şi temeiniciei sentinţei de faţă atacate, în aplicarea art.296 c.p.civilă urmează a respinge apelul, menţinând în tot sentinţa.
Legal timbrat.
1
