Apel civil. Trimitere spre rejudecare a cauzei pentru nesoluţionarea fondului. Posesie


Trimitere spre rejudecare a cauzei pentru nesoluţionarea fondului.

(Tribunalul Călăraşi,

Decizia civilă nr. 158/a/22 decembrie 2010)

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Olteniţa, reclamanta ADS a chemat în judecată pe pârâta Comuna Luica – prin primar, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată să-i lase în deplină proprietate şi liniştită posesie clădirea şi terenul Circumscripţiei Sanitar – Veterinare Luica, jud. Călăraşi, cu suprafaţa construită de 113 mp şi teren aferent în suprafaţă de 921 mp situată în com. Luica, jud. Călăraşi, având următoarele vecinătăţi: N- drum, E – State Dumitru, V – drum, S – Stan Jenică.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că Agenţia Domeniilor Statului a fost înfiinţată prin Legea 268/2001, iar pe baza unui protocol de predare-preluare, a preluat de la Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor contractele de concesionare contractele de concesionare a unor activităţii sanitare veterinare publice de interes naţional şi a unor bunuri imobile proprietatea statului, concesionarea activităţilor sanitare veterinare publice de interes naţional şi a unor bunuri imobile proprietatea publică a statului, cuprinse în anexele 1 şi 2 din HG 446/1999 şi bunuri imobile din domeniul public.

Potrivit art. 4 din HG nr. 477/1990, inspectoratele sanitar-veterinare se organizează ca direcţii sanitar-veterinare, unităţi bugetare cu personalitate juridică, iar potrivit art. 8 din acelaşi act normativ, DSV-urile au în subordine CSV-urile constituite la nivelul fiecărei comune prin organizarea dispensarelor veterinare care se desfiinţează.

Prin HG nr. 446/06.03.1999 s-a aprobat concesionarea unor activităţi sanitar-veterinare publice de interes naţional şi a unor bunuri imobile proprietate publică a statului, bunuri prevăzute în Anexa nr. 2 la această hotărâre.

Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei a procedat la cesionarea CSV Luica, jud. Călăraşi, către medicul veterinar M, sens în care a fost încheiat contractul de concesionare nr. 28/28.04.2000.

Prin Protocolul de predare-preluare nr.800/12.02.2002 şi nr. 153348/13.02.2002, încheiat în baza Ordinului nr. 17/2002 al ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor, a contractelor de concesionare şi a concesionării unor activităţi sanitare veterinare şi de interes naţional şi a bunurilor proprietatea publică a statului, precum şi trecerea unor bunuri imobile care fac obiectul concesiunii din patrimoniul Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor în patrimoniul Agenţiei Domeniilor Statului, clădirea CSV LUICA, jud. Călăraşi este predată subscrisei.

Concesionarul M i-a adus la cunoştinţă că prin adresa nr. 1558/01.11.2007, Primăria Luica îi comunică că CSV Luica se află în domeniul public al comunei Luica, jud. Călăraşi, motiv pentru care ADS prin adresa nr. 60761/25.02.2008 informează primăria că sediul CSV-ului se găseşte în patrimoniul său.

Deşi clădirea şi terenul aferent CSV Luica aparţinea domeniului public al statului, în data de 27.12.2001 a fost emisă HG nr. 1349/2001 privind atestarea domeniului public al judeţului Călăraşi în care este cuprins şi Dispensarul Veterinar Luica în Anexa nr. 30 privind inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al Comunei Luica, jud. Călăraşi, la poziţia 12/162.

Ulterior emiterii acestei hotărâri, în data de 29.04.2004 prin HG nr. 661/2004 s-a aprobat modificarea anexei nr. 2 la HG nr. 446/1999 precum şi aprobarea trecerii unor bunuri din domeniul public al statului în domeniul privat al statului, în scopul vânzării acestora. În anexa 2 a Hotărârii, la poziţia 424, este cuprinsă CSV Luica cu suprafaţa construită de 113 mp şi teren în suprafaţă de 1034 mp.

Prin OUG nr. 89/2004 s-a aprobat vânzarea bunurilor imobile în care se desfăşoară activităţi de asistenţă sanitar veterinară, OUG nr. 89/2004 fiind aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 111/03.05.2005, în a cărei anexă este menţinută CSV Luica. Prin actele normative superioare şi ulterioare HG nr. 1349/2001, CSV Luica este cuprinsă în domeniul privat al statului şi administrarea ADS.

Odată cu intrarea în vigoare a HG nr. 661/2004, clădirile în care îşi desfăşoară activitatea circumscripţiile sanitar veterinare au fost trecute din domeniul public în domeniul privat al statului, în schimbul vânzării acestora.

Potrivit art. 30 alin. (5) din acest act normativ, vânzarea acestor imobile se face de către MADR, în numele statului, prin ADS.

Aşa cum a precizat în anexa la această hotărâre de Guvern este menţionată şi CSV Luica, jud. Călăraşi, astfel că se află în situaţia în care ADS a pierdut posesia acestui teren.

În drept reclamanta a invocat dispoziţiile art. 480 şi urm. C.civ., art. 112, 242 alin. 2 C.pr.civ., HG nr. 661/2004, OUG nr. 89/2004 modificată şi completată prin OUG 115/2005, Legea nr. 111/2005, OG nr. 42/2004, Legea nr. 268/2001, HG nr. 626/2001.

În dovedirea acţiunii reclamanta a depus următoarele înscrisuri: Protocolul de predare-preluare nr.800/12.02.2002 şi nr. 153348/13.02.2002, contractul de concesiune nr. 28/2000, adresa nr. 1202/10.09.2007, adresa nr. 1558/29.10.2007 a Primăriei Luica, adresa nr. 60761/25.02.2008 a Agenţiei Domeniilor Statului, adresa nr. 391/25.03.2008 a Primăriei Luica, inventarul bunurilor ce alcătuiesc domeniul public al com. Luica.

Pârâta nu a formulat întâmpinare şi nu a fost reprezentată în proces. Cu adresa nr. 1008/15.07.2010 pârâta a înaintat copia sentinţei civile nr. 1467/2010 a Curţi de Apel Bucureşti secţia a VIII de Administrativ şi fiscal şi a solicitat judecarea cauzei în lipsă. Prin această sentinţă (care nu este irevocabilă) s-a respins ca tardiv formulată acţiunea reclamantei ADS în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României şi cu intervenientul forţat Comuna Luica prin primar, acţiune prin care solicitase să se dispună anularea parţială a Hotărârii de Guvern nr. 1349 din 27.12.2010 privind atestarea domeniului public al judeţului Călăraşi, publicată în Monitorul Oficial, partea I nr. 630/26.08.2002 în ceea ce priveşte poziţia 12/162 din Anexa nr. 30 – Inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al Comunei Luica, jud. Călăraşi, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 630 bis/26.08.2002.

Soluţionând cauza, Judecătoria Călăraşi prin sentinţa civilă nr. 1835/2010 a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei, invocată din oficiu şi a respins acţiunea formulată de reclamanta.

Pentru a pronunţa astfel, instanţa a avut în vedere următoarele:

Acţiunea în revendicare imobiliară este aceea prin care proprietarul care a pierdut posesia bunului său, solicită restituirea acestuia de la posesorul neproprietar. Cu alte cuvinte este acţiunea prin care proprietarul neposesor, reclamă bunul de la posesorul neproprietar în temeiul art. 480 C.civ.

Cel mai important efect al admiterii unei acţiuni în revendicare imobiliară este acela de recunoaştere a dreptului de proprietate al reclamantului asupra bunului imobil, iar pârâtul este obligat la restituirea bunului. În speţa de faţă, rezultă că bunul imobil revendicat nu se află în posesia pârâtei. Acest bun se află în posesia concesionarului persoana fizică M, conform contractului de concesiune nr. 28/28.04.2000 încheiat cu concendentul Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei, şi a actului adiţional la acest contract, încheiat la 21.02.2003, cu concendentul ADS, termenul concesiunii fiind de 15 ani, începând cu 28.04.2000, aşa cum rezultă din clauzele contractuale.

Cum pârâta Comuna Luica nu este posesoarea bunului revendicat, este evident că ea nu are calitate procesuală pasivă în cauză, legitimarea procesuală pasivă fiind strâns legată de faptul deţinerii bunului revendicat.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal a formulat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând admiterea recursului, respingerea excepţiei, casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare, pe următoarele considerente:

Împotriva acestei sentinţe în termen legal a formulat apel reclamanta criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând admiterea recursului, respingerea excepţiei, casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare, pe următoarele considerente:

Reluând motivele de fapt din acţiune, reclamanta arată că a promovat această acţiune deoarece, în calitate de proprietar a cesionat imobilul Circumscripţiei Sanitar-Veterinare Luica, medic veterinar M, conform contractului nr. 28/28.04.2000, cabinet medical somat de către pârâtă prin care i se aduce la cunoştinţă că ea este proprietara imobilului.

Judecând cauza la primul termen de judecată şi invocând din oficiu excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, instanţa i-a încălcat dreptul la apărare, fiind astfel în imposibilitate de a-şi face apărările.

Pârâta solicită judecarea cauzei în lipsă, şi precizează că ea este proprietarul imobilului în cauză.

În apel nu s-au administrat alte probe.

Tribunalul, în raport de actele şi lucrările dosarului, de probele administrate, de motivele de apel invocate, în baza art. 297 c.p.c., urmează a admite apelul pe următoarele considerente:

În cauză acţiunea reclamantei are regimul juridic al unei acţiuni în revendicare „lăsarea în proprietate şi liniştită posesie”.

Ambele părţi, în baza actelor depuse, se consideră proprietare ale imobilului, considerând că partea opusă nu deţine un titlu asupra acestuia.

Cabinetul medical ce ocupă imobilul este un posesor în baza contractului de concesiune, exercitând doar posesia, ca atribut al dreptului de proprietate, celelalte atribute rămânând în exercitarea proprietarului.

În cauză nu se discută posesia ci însăşi dreptul de proprietate, ori într-o astfel de situaţie, pârâta are calitate procesuală pasivă, întrucât opune cererii reclamantei dreptul său de proprietate.

Într-o astfel de situaţie, instanţa în mod greşit a pus în discuţie calitatea procesuală pasivă, ci trebuia să procedeze la judecarea în fond a cauzei prin compararea titlurilor.

Apreciind că în cauză hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a legii, în baza art. 297(1) c.p.c., nepronunţându-se asupra fondului cauzei, tribunalul va trimite cauza spre rejudecare, când judecătoria va judeca cauza pe fond.

1